9,720 matches
-
ale socialismului antipatriot trebuie clar enunțate, ca reacție fermă împotriva acelei "corcitură de internaționalism șovăielnic ce pretinde să concilieze patriotismul cu internaționalismul" (Hervé, 1910, p. 134). Trei sunt propozițiile care trebuie acceptate ca bazele doctrinare ale socialismului cu privire la patriotism: a) enunțul axiomatic exprimat de Manifestul Partidului Comunist, care postulează cum nu se poate mai clar caracterul apatrid al muncitorilor: "Proletarii nu au nicio Patrie"; b) corolarul logic al acesteia este că proletarii care își dau viața pentru patria lor sunt "idioți
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ca "Perioada comunistă era mai bună". 36 Termenul "revizionism", încetățenit în vocabularul istoriei academice, este pe de-a-ntregul neinspirat întrucât semantica sa sugerează că concluziile istorice, odată formulate și acceptate prin consensul majoritar al comunității de specialiști, intră în categoria enunțurilor definitive, devenind, ipso facto, nerevizuibile. Or, această concepție asupra rezultatelor cercetării științifice în general și ale celei istorice în particular, care ar putea fi numită "doctrina definitivismului conclusiv", este profund eronată cu privire la modul de funcționare și dinamica cunoașterii științifice. În
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ar putea fi numită "doctrina definitivismului conclusiv", este profund eronată cu privire la modul de funcționare și dinamica cunoașterii științifice. În baza principiului general al failibilismului, care postulează natura finită a întregii cunoașteri umane, interzicând prin aceasta accesul la cunoașterea absolută, totalitatea enunțurilor empirice sunt tentative, provizorii și revizuibile. Cunoașterea istorică, în calitatea sa de sistem de enunțuri empirice despre trecut, intră la rândul ei sub jurisdicția epistemologică a principiului general al failibilismului. Astfel că și cunoașterea istorică este revizionistă, corectându-și continuu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
dinamica cunoașterii științifice. În baza principiului general al failibilismului, care postulează natura finită a întregii cunoașteri umane, interzicând prin aceasta accesul la cunoașterea absolută, totalitatea enunțurilor empirice sunt tentative, provizorii și revizuibile. Cunoașterea istorică, în calitatea sa de sistem de enunțuri empirice despre trecut, intră la rândul ei sub jurisdicția epistemologică a principiului general al failibilismului. Astfel că și cunoașterea istorică este revizionistă, corectându-și continuu concluziile pe măsură ce apar informații noi despre trecut și pe măsură ce își șlefuiește optica teoretică prin prisma
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
termeni regenți, unul nominal și unul verbal. Termenul subordonat poate fi parte de propoziție: Dacă am văzut că nu vii,/ Pus-am dorul căpătâi.; sau o propoziție subordonată: Te cunosc eu câte parale faci. I. 2 Relația de coordonare În enunțul Ion își întoarce ochii deschiși și mari observăm că există o legătură și între cuvintele deschiși și mari; ambele arată însușiri ale cuvântului ochii. Ele nu depind unul de altul, fiindcă nici unul nu-l lămurește pe celălalt, dar se află
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
cărți interesante și de folos. De asemenea, nu totdeauna două cuvinte acordate și determinând același termen regent sunt în relația de coordonare Ai cumpărat destule cărți poștale?; Am văzut numeroase locomotive electrice; Citisem câteva romane franțuzești. Adjectivele sunt, în fiecare enunț, la același gen, număr și caz și determină același substantiv; totuși, destule nu e coordonat cu poștale; numeroase nu e coordonat cu electrice, câteva nu e coordonat cu franțuzești. Dacă ar fi coordonate, adjectivele ar admite între ele inserarea unei
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
mari e coordonat cu deschiși. Termenii coordonați pot fi părți de propoziție: Fala și beția aduc sărăcia. Nu-i nici câine, nici ogar. Și cu porcul gras în bătătură și cu slănina-n pod nu se poate. sau propoziții în cadrul enunțului - frază: Și-a trăit traiul, și-a mâncat mălaiul. Se încălzește la față, iar spatele-i îngheață. Vai de cel ce nu știe nici când să grăiască, nici când să tacă. I. 3 Relația apozitivă „Relația apozitivă este alcătuită din
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
gândul, tovarăș călător te îmbie la visare. S-a ivit pe culme toamna,/Zâna melopeelor, / Spaima florilor și doamna/ Cucurbitaceelor.( G. Topârceanu, Toamna, p.12); Muncea, adică studia temeinic. Cel ce vorbea, un tânăr muncitor, se opri., sau propoziție în cadrul enunțului - frază: Un singur lucru le cer oamenilor care mă iubesc, să mă lase singur, să nu mă ceară, să nu mă cheme.; Pe când el perora o temă de astronomie - indiferentă atât lui, cât și ei - adică pe când se necăjeau unul
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
se uita la el fără să-l asculte. I. 4 Relația zero „Relația zero se caracterizează prin negarea oricărei relații, adică prin izolare sintactică: un segment sintactic dat nu intră în relație cu alte segmente sintactice”. Această relație este specifică enunțurilor nepropoziționale Unchiule!; Mă, secule!; Iaca!; Haide!; Mofturi!; Da, domnule Georgescu!, cuvintelor și construcțiilor incidente - Am găsit, zise el, un vagon de clasa a doua la coada vagonului. Când a plecat de-acasă să meargă la București pe-atâția ani în
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
la lucru.; Cel mai greu lucru din lume e să dai socoteală unui om prost.; Ceea ce știu este că n-a mai plecat. Acestea se numesc invariante ale relației predicative, deoarece sub una din aceste forme apare ea în orice enunț - propoziție sau într-o propoziție din structura unei fraze. Relația sintactică dintre subiect și predicat, respectiv propoziția subiectivă și regenta ei sau predicativa si regenta ei a prilejuit numeroase discuții în literatura de specialitate. Situându-se fie pe pozițiile gramaticii
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
L. Hjelmslev, loc. cit.). Interdependență este întotdeauna, arată autoarea, raportul dintre subiect și predicat, ca și raportul dintre regentă și o subiectivă de tipul: Cine-și pune boii în cârd cu dracu' îi scoate fără coarne, pe când în cazul unui enunț ca: Se spune că X a scris un roman raportul dintre subiectivă și regentă ar fi de dependență unilaterală obligatorie, pentru că în enunțuri ca ultimul citat cele două propoziții nu s-ar presupune reciproc, ci „numai prima o cere în
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
tipul: Cine-și pune boii în cârd cu dracu' îi scoate fără coarne, pe când în cazul unui enunț ca: Se spune că X a scris un roman raportul dintre subiectivă și regentă ar fi de dependență unilaterală obligatorie, pentru că în enunțuri ca ultimul citat cele două propoziții nu s-ar presupune reciproc, ci „numai prima o cere în mod necesar pe a doua”. Neajunsul principal al teoriei că subiectul și predicatul se află într-un raport de interdependență, văzut ca subordonare
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
acestuia, în cazul relației subiect predicat, pe lângă acord, mai există încă un mijloc gramatical, încă o marcă formală a relației, și anume recțiunea cazuală: verbul (la mod personal sau nu) cere numelui-subiect să stea în cazul nominativ și avem un enunț cu subiect și predicat numai dacă verbul distribuit are capacitatea de a se combina cu un nume în nominativ (altfel, avem propoziții fără subiect). În consecință, paralelismul dintre relația subiect predicat și relația substantiv atribut adjectival nu se poate susține
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
putea fi valabilă, poate, într-o gramatică elaborată pe baze logice, care să descrie organizarea logică a structurii limbajului. Într-o gramatică descriptivă de tip tradițional, însă (ca de altfel și într-una de tip structural), unde se pornește de la enunț și se analizează structura, organizarea formală a enunțului, ea nu-și poate găsi locul. Relația dintre subiect și predicat a fost interpretată și ca o relație de subordonare în cadrul căreia predicatul ar fi termenul regent, iar subiectul elementul subordonat, determinantul
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
pe baze logice, care să descrie organizarea logică a structurii limbajului. Într-o gramatică descriptivă de tip tradițional, însă (ca de altfel și într-una de tip structural), unde se pornește de la enunț și se analizează structura, organizarea formală a enunțului, ea nu-și poate găsi locul. Relația dintre subiect și predicat a fost interpretată și ca o relație de subordonare în cadrul căreia predicatul ar fi termenul regent, iar subiectul elementul subordonat, determinantul lui. Pornind de la propozițiile fără subiect, Barbu B.
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
propozițiile fără subiect, dar în aceste propoziții nu putem vorbi de relația subiect-predicat, de vreme ce ea nu se realizează ( neexistând unul dintre termenii relației). Subordonarea subiectului față de predicat s-ar putea susține numai dacă ea ar fi dovedită pe baza unor enunțuri cu subiect și predicat, unde, deci, relația se realizează efectiv. Existența propozițiilor fără subiect în limba română poate indica faptul că numai la nivelul sistemului „funcția” (= raportul sintactic) dintre clasa sintactică Predicat (= totalitatea termenilor care pot apărea cu rol sintactic
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
să nu presupună cu necesitate un membru al clasei Predicat. Dacă ne referim la proces, deci la relațiile sintactice, între subiect și predicat există o relație de interdependență (= relație de solidaritate). Presupunând că, la nivelul procesului, am vrea să caracterizăm enunțurile fără subiect sub raportul relației subiect-predicat, nu putem spune despre ele altceva decât că , în aceste situații, relația subiect-predicat nu se manifestă sau că avem a face cu o relație subiect-predicat zero. Subordonarea subiectului față de predicat reiese și din modelul
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
fi termen neomisibil în cadrul relației sintactice pe care o stabilește cu predicatul aduce Gabriela Pană Dindelegan, arătând că proprietatea de a fi constituent obligatoriu (neomisibil), în raport sintactic de interdependență cu verbul, proprietate pe care o are întotdeauna subiectul în enunțurile în care apare, deci în cele construite cu verbe compatibile cu subiectul ,nu îi este specifică numai lui; și alți constituenți ai grupului verbal (obiectul direct, obiectul indirect, obiectul prepozițional sau circumstanțialul) pot fi constituenți obligatorii în anumite contexte verbale
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
construite cu verbe compatibile cu subiectul ,nu îi este specifică numai lui; și alți constituenți ai grupului verbal (obiectul direct, obiectul indirect, obiectul prepozițional sau circumstanțialul) pot fi constituenți obligatorii în anumite contexte verbale. Astfel „sunt nereperate în limba română enunțuri de tipul: El clarifică. El adoră. El se dedică. L-au deferit. Discuția se referea. El se erijează. El se comportă. Scrisoarea datează. Sacul cântărește. etc., pentru că verbele respective stabilesc două relații obligatorii-cu subiectul și cu încă un nominal
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
o relație de interdependență, fie o relație de dependență unilaterală, în funcție de posibilitatea suprimării sau nonsuprimării acestora, trăsătură care variază de la un verb la altul. După cum se știe gramatica tradițională ia de la texte și analizează relațiile sintactice așa cum apar ele în enunțuri atestate, așa cum reiese și din exemplele următoare: 1. Plouă. 2. Nu-i pasă de nimic. 3. Aici se mănâncă bine. 4. Liniște! 5. Noapte. 6. Firește că plecăm mâine. 7. Se pare că mâine vom pleca. 8. Trebuie să plecăm
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
versuri. 21. De zis, e ușor. 22. E ușor să zici asta. 23. Cine tace, aprobă. 24. Tăcerea înseamnă că aprobi. 25. Dacă taci înseamnă că aprobi. 26. Să taci înseamnă să aprobi. O primă constatare este aceea că în enunțurile 1-5 nu există subiect. În situații de felul acestora, relația subiect-predicat nu se realizează. În enunțurile 9-15 și 17-26 există și subiect și predicat verbal sau nominal (respectiv propoziție subiectivă și regentă), în enunțurile 4 și 5 predicatul este deductibil
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
24. Tăcerea înseamnă că aprobi. 25. Dacă taci înseamnă că aprobi. 26. Să taci înseamnă să aprobi. O primă constatare este aceea că în enunțurile 1-5 nu există subiect. În situații de felul acestora, relația subiect-predicat nu se realizează. În enunțurile 9-15 și 17-26 există și subiect și predicat verbal sau nominal (respectiv propoziție subiectivă și regentă), în enunțurile 4 și 5 predicatul este deductibil: (4') Să fie(Faceți) liniște! și (5') E noapte., iar în enunțul 16 subiectul este inclus
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
primă constatare este aceea că în enunțurile 1-5 nu există subiect. În situații de felul acestora, relația subiect-predicat nu se realizează. În enunțurile 9-15 și 17-26 există și subiect și predicat verbal sau nominal (respectiv propoziție subiectivă și regentă), în enunțurile 4 și 5 predicatul este deductibil: (4') Să fie(Faceți) liniște! și (5') E noapte., iar în enunțul 16 subiectul este inclus: Seara (eu) citesc romane de aventuri. Pentru identificarea tipului de raport sintactic dintre subiect și predicat se poate
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
nu se realizează. În enunțurile 9-15 și 17-26 există și subiect și predicat verbal sau nominal (respectiv propoziție subiectivă și regentă), în enunțurile 4 și 5 predicatul este deductibil: (4') Să fie(Faceți) liniște! și (5') E noapte., iar în enunțul 16 subiectul este inclus: Seara (eu) citesc romane de aventuri. Pentru identificarea tipului de raport sintactic dintre subiect și predicat se poate apela la criteriul restricțiilor formale, deci de acord, care acționează de la subiect spre predicat sau de recțiunea cazuală
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
mult cu cât acest procedeu formal este folosit în gramatica tradițională în alte situații. În conformitate cu acest criteriu, se dovedește că în cadrul relației subiect-predicat nici unul dintre termeni nu este omisibil, nu se poate substitui cu zero, fără a prejudicia calitatea de enunț inteligibil a textului supus acestei probe. De aceea, se poate spune că relația dintre subiect și predicat se caracterizează prin interdependență sintactică și poate fi chiar numită interdependență. Sub acest aspect, ea se deosebește de relația predicatului cu complementul direct
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]