10,806 matches
-
mijlocul anului 1944, în Olanda au activat patru organizații importante de rezistență, care au acționat totatal independent una față de cealaltă: În afară de aceste grupuri, organizația financiară NSF („Nationale Steun Fonds” - Fondul Național de Sprijin), care gestiona fondurile primite de la guvernul în exil, destinate operațiunilor LO și KP. Unul dintre personajele cele mai importante ale NSF a fost bankerul Walraven van Hall. La numai 39 de ani, bancherul a fost arestat și executat de naziști. Cea mai veche și mai importantă mișcare de
Rezistența olandeză () [Corola-website/Science/314051_a_315380]
-
încercat să desfășoare operațiuni militare de amploare în zonă, principalele motive (oficiale) fiind teama pentru pierderi mari în rândul civililor, cât și speranța că regimul nazist se va prăbuși rapid sub loviturile concentrice ale ofensivei generale. Când guvernul olandez în exil a cerut declanșarea unei greve naționale pe căile ferate, naziștii au oprit toate transporturile de alimente către vestul Olandei, ceea ce a declanșat foametea din iarna anului 1944.
Rezistența olandeză () [Corola-website/Science/314051_a_315380]
-
împreună cu 35.000 de indieni cuceresc fără a se lovi de o rezistență deosebită orașele Kandahar, Ghazni iar la 8 iulie 1839 intră în Kabul. La 23 noiembrie 1840 se predă regele afgan Dost Mohammed, el va fi trimis în exil. In anii următori apar conflicte interne între grupări paramilitare afgane și trupele engleze, ele vor fi agravate de ridicarea impozitului. Garnizoana engleză suferă pierderi și începe să piardă controlul asupra regiunii Kabul unde va crește numărul revoltelor. La data de
Războaiele Anglo-Afgane () [Corola-website/Science/314121_a_315450]
-
mic, Charles Ferdinand, Duce de Berry, au fost educați de marchizul de Sérent, guvernantul lor, la "château de Beauregard", situat la câțiva kilometri de Versailles. La izbucnirea Revoluției franceze în 1789 cei doi tineri prinți și-au urmat tatăl în exil, prima dată la Torino, apoi în Germania și în cele din urmă în Anglia. În 1792, Louis Antoine s-a alăturat armatei de emigranți a vărului său, Louis Joseph, Prinț de Condé. În iunie 1795, unchiul său, contele de Provence
Louis-Antoine, Duce de Angoulême () [Corola-website/Science/314109_a_315438]
-
comanda unui regiment de cavalerie în armata bavareză și a luat parte la bătălia de la Hohenlinden (1800) împotriva francezilor, arătând unele abilități militare. La începutul anului 1801, Țarul Pavel a făcut pace cu Napoleon Bonaparte și curtea franceză aflată în exil a plecat la Varșovia, atunci controlată de către Prusia. Pentru următorii zece ani, Louis-Antoine l-a însoțit și l-a sfătuit pe unchiul său, Ludovic al XVIII-lea. S-au întors în Rusia atunci când Alexandru I a devenit Țar, dar la mijlocul
Louis-Antoine, Duce de Angoulême () [Corola-website/Science/314109_a_315438]
-
sale de a nu semna, în timp ce fostul Carol al X-lea s-a așezat plângând. După ce a abdicat și el (în favoarea nepotului său, Ducele de Bordeaux), a făcut istorie ca având cea mai scurtă domnie din istorie. A plecat în exil unde a fost cunoscut sub numele de "Contele de Marnes" și nu a revenit niciodată în Franța. Louis Antoine și soția sa au călătorit la Edinburgh, Scoția în noiembrie 1830, unde și-au luat ca reședință o casă în apropiere
Louis-Antoine, Duce de Angoulême () [Corola-website/Science/314109_a_315438]
-
murit la Görz, Austria, în 1844, la aproape 69 de ani. A fost înmormântat în cripta familiei în biserica franciscană Kostanjevica, în apropiere de Görz, astăzi în Slovenia. După moartea lui, nepotul său, Ducele de Bordeaux, care a folosit în exil titlul de Conte de Chambord, a devenit șeful casei regale a Franței.
Louis-Antoine, Duce de Angoulême () [Corola-website/Science/314109_a_315438]
-
pe nume Napoleon Bonaparte, trece Alpii și se îndreaptă către nordul Italiei, obținând o serie de victorii și mai ales un tratat cu Austria în 1797. Napoleon inițiază reforme organizatorice în cadrul peninsulei, impunând un regim puternic centralizat, ajungând chiar până la exilul papei. După înfrângerea lui Napoleon, Metternich, ministrul de externe al Austriei habsburgice, reorganizează Europa, reinstalând monarhia, preluând controlul asupra Italiei și restaurând puterea papală. Numeroase revolte au izbucnit în Italia în anii 1820' și 1830' împotriva stăpânirii austriece, dar au
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
Câteva facțiuni conștientizează impactul spuselor sale - anume faptul că, folosindu-se formule matematice, ar putea fi prezis cursul viitor al istoriei umane. Seldon este vânat de Împărat și de o serie de angajați ai acestuia, fiind nevoit să plece în exil alături de Dors Venabili, fugind dintr-un loc în altul cu ajutorul lui Chetter Hummin. Pe toată perioada aventurilor lor de pe Trantor, Seldon neagă continuu posibilitatea realizării științifică a psihoistoriei, considerând că, chiar și în condițiile fezabilității ei, ar necesita decenii de
Seria Fundația () [Corola-website/Science/314129_a_315458]
-
plecării cabinetului. După o serie de discuții aprinse, miniștii au decis să părăsească de asemena țara. La 19:20, membrii guvernului au plecat de la Hoek van Holland la bordul "HMS Windsor" spre Anglia, unde aveau să formeze un govern în exil. Guvernul a conferit toată autoritatea guvernamentală din Olanda continentală lui Winkelman. Trei vase comerciale olandeze escortate de vase militare britanice au transferat lingourile de aur și stocurile de diamante în Regatul Unit. În timp ce două companii de tancuri ale "9. Panzerdivision
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
were withdrawn on 19 May to Ostend in Belgium, as their presence would be demoralising and confusing their own forces. On 27 May all of Zeeuws-Vlaanderen had been occupied. După înfrângere, regina Wilhelmina a format în Anglia guvernul olandez în exil. Ocupația germană a început în mod oficial pe 17 mai 1940. Aveau să mai treacă aproape cinci ani până la eliberarea țării. În timpul ocupației, 300.000 de olandezi au căzut victime ale războiului sau Holocaustului.
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
printr-un anumit snobism de tip exhibiționist. Dar sub această mască pulsează o viață emoțională intensă, care conferă unei anumite părți din opera să literară o anumita profunzime psihologică. Cele două poeme narative ale lui Garret sunt scrise sub impresiile exilului, dar stau sub semnul școlii arcadiene. Este vorba de "Camões" (1825), cu care marchează începutul romantismului portughez, și "Dona Brânca" (1826). În primul poem, eroul hoinărește pe străzile Lisabonei, copleșit de dorul iubitei moarte, de nedreptatea regelui care nu-i
Almeida Garrett () [Corola-website/Science/314231_a_315560]
-
zeu, Yaweh. În secolul VII-VI î.en., evreii care au fost deportați la Babilon au scris Vechiul Testament de-a lungul mai multor generații de 150 de autori. Ajunși în robie, iudeii nu se vor simți abandonați de Dumnezeul lor-Yaweh. Exilul babilonian a durat aproape 50 de ani.În 538 primii exilați se întorc în țară cu vasele templului. Acolo vor reorganiza viața religioasă și politică și de refacerea zidurilor Ierusalimului. Este reconstruit cel de-al doilea templu. Crizele politice și
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
aceștia urmând să se prezinte la secțtiile de vot din București, restul fiind împrăștiați prin țară. Cât privește trecutul, Popilean a declarat: „Este un caz încheiat. Am fost închis trei ani și trei luni. Am fost plecat în străinătate în exil și am revenit pentru a înființa fundația”. „În cazul «Mondoprosper» a fost vorba de o răzbunare. Când am înregistrat Partidul Republican Creștin am bătut cu pumnul în masă, cerând ca Iliescu și Român să plece”. Popilean are intenția să înființeze
Gheorghe Popilean () [Corola-website/Science/314354_a_315683]
-
succesoare ale Bizanțului (Imperiul de la Niceea, despotatul Epirului, Imperiul din Trapezunt), în cele din urmă fiind cucerit de către Imperiul de Niceea, condus de Mihail al VIII-lea Paleologul în anul 1261. Ultimul împărat, Balduin al II-lea, a plecat în exil, dar titlul imperial a supraviețuit, prin câțiva pretendenți, până în secolul al XIV-lea.
Imperiul Latin de Constantinopol () [Corola-website/Science/314377_a_315706]
-
Adoor Gopalakrishnan. Printre realizatorii contemporani se remarcă Mira Nair, care face parte din cinematografia indiană independentă și care a obținut mai multe recompense internaționale dintre care și un Leu de Aur la Veneția în 2001. Filmele sale au ca nucleu exilul, conflictul dintre generații sau sexualitatea feminină și cenzura acesteia. Pe un ton mai lejer, Karan Johar, născut într- o familie de realizatori ai Bollywood -ului, posedă propria societate de producție și încearcă să reînoiască temele vechi cu reflectări asupra moravurilor
Cultura Indiei () [Corola-website/Science/314381_a_315710]
-
Pe 18 iunie 1940, Charles de Gaulle a ținut un discurs memorabil radiodifuzat destinat poporului francez, prin care chema la continuarea luptei împotriva Axei. De Gaulle nu a recunoscut legitimitatea Regimului de la Vichy și a format guvernul Franței Libere în exil. Efectivele francezilor liberi a crescut după succesele Aliaților din Africa de Nord, Italia și după debarcarea din Normandia. Pe 25 octombrie 1944, guvernele Regatului Unit, Statelor Unite și Uniunii Sovietice au recunoscut în mod oficial regimul lui de Gaulle drept guvern provizoriul al
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
din punct de vedere numeric și a fost nevoită să se predea pe 14 ani, după ce germanii au bombardat sălbatic Rotterdamul. Trupele olandeze din Zeeland și din colonii au continuat să lupte, în timp ce regina Wilhelmina a format un guvern în exil în Regatul Unit. Punctul central al defensivei belgiene, fortul Eben-Emael, a fost asediat de trupele aeropurtate germane aduse în regiune cu planoarele pe 10 mai. Succesul parașutiștilor a permis forțelor principale germane să traverseze fără probleme Canalul Albert, deși, pentru
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
ar fi reușit acest lucru ar fi apărut mai multe avantaje: unul politic, odată cu trecerea unei alte colonii franceze sub controlul FFL, unul practic, dat fiind faptul că rezervele de aur ale Banque de France și ale guvernului polonez în exil erau depozitate la Dakar, dar și unul militar, din acest port putându-se organiza o mai bună protecție a convoaielor aliate care navigau în dreptul Africii. (În acel moment, Aliații foloseau în acest scop portul Freetown). Pentru cucerirea Dakarului a fost
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
Royal Air Force a aprovizionat din aer trupele franceze. Comandamentul aliat a autorizat pe 9 iunie retragerea francezilor de la Bir Hakeim, retragere care a început în noaptea de 10 - 11 iunie. De Gaulle a organizat în septembrie 1941 guvernul francez în exil, așa-numitul "Comité National Français" (CNF; Comitetul Național Francez). Pe 24 noiembrie același an, SUA a introdus CNF în programul Lend-Lease. În timpul Operațiunii Torch, invazia Aliaților în Africa Franceză de Nord aflată sub controlul [[Regimul de la Vichy|din noiembrie 1942
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
experiență militară în timpul războiului civil din Spania. Partizanii erau ghidați de ideologia comunistă, nu puneau accent pe naționalism, reușind astfel să cucerească sprijinul tuturor naționalităților iugoslave și, în cele din urmă, recunoșterea din partea tuturor guvernelor aliate și a guvernului în exil iugoslav că singura forță legitimă de eliberare a țarii. Efectivele și forță partizanilor iugoslavi au crescut treptat până la 800.000 de luptători organizați în patru armate - cea mai mare mișcare de rezistență din Europa ocupată. În cele din urmă, parizanii
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
a fost constitută la început din resturile Armatei Regale Iugoslave. Cetnicii au început să se organizeze imediat dupa capitularea guvernului de la Belgrad de pe 17 aprilie 1941. Cetnicii au fos la început singură mișcare de rezistență recunoscută de guvernul iugoslav în exil și de Aliații occidentali. Partizanii și cetnicii au încercat să coopereze la începutul conflictului, dar s-au despărțit la scurtă vreme. După o serie de negocieri eșuate, liderul cetnicilor, generalul Mihailović și cetnicii au luat poziție împotriva partizanilor comuniști, pe
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
lui Tito se retrăgeau, cele ale lui Mihajlović se remarcau prin lipsa de activitate. Această situație a fost remarcată de altfel și de presă vremii. Pe 16 iunie 1944 a fost semnat acordul Tito-Šubašić dintre partizani și guvernul iugoslav în exil al regelui Petru al II-lea. Acest acord a fost o încercare de formare a unui nou guvern iugoslav, care să includă atât miniștri comuniști cât și miniștri regaliști. Acordul făcea un apel la unificarea „Comitetului antifascist pentru eliberarea națională
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
a unui nou guvern iugoslav, care să includă atât miniștri comuniști cât și miniștri regaliști. Acordul făcea un apel la unificarea „Comitetului antifascist pentru eliberarea națională a Iugoslaviei” ("Antifašističko V(ij)eće Narodnog Oslobođenja Jugoslavije", AVNOJ) și a guvernului în exil. Acordul făcea un apel și către sloveni, croați și sârbi să se alăture partizanillor. Partizanii au primit din partea guvernului regal recunoașterea că forța armata regulată. Mihajlović și majoritatea cetnicilor au refuzat să se alăture partizanilor comuniști. Între 30 martie și
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
dar și pierderile lor mai mici, daca partizanii ar fi aplicat tacticile lui Mihailović: să supraviețuiască și să reziste până în Ziua Z a insurecției naționale. Acestea erau de fapt instrucțiunile pe care le transmiseră Comandamentul Britanic și guvernul iugoslav în exil. Începând cu 22 februarie 1944, Churchill a luat hotărârea să-l sprijine exclusiv pe Tito. Se poate pune întrebarea de ce premierul britanic a luat hotărârea să nu-l mai sprijine pe Mihailović, de timp ce era în favoarea menținerii sistemului monarhic
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]