12,301 matches
-
se păzeau de atacurile pecenegilor. După Sulina mai făceau escale la Conopa (lângă lacul Razelm ), Constanța și Varna De aici rezultă că drumul de la varegi la greci avea escale în Dobrogea actuală. Varegii au trecut pe teritoriul Dobrogei cu ocazia expedițiilor acestora împotriva Imperiului Bizantin din anul 968. Din secolul al IX-lea datează bisericuțele săpate în masivul de cretă de la Basarabi-Murfatlar. Printre inscripții și desenele de la Basarabi-Murfatlar se remarcă simboluri, dragoni și nave de-ale varegilor. Victor Spinei a scris
Varegi () [Corola-website/Science/306978_a_308307]
-
1038, strategul macedonean Giorgios Maniakis cu trupe bizantine și un detașament de varegi condus de Harald Sigurdsson debarcă în Sicilia și cuceresc Mesina și Siracuza. Este posibil ca și românii balcanici să fi făcut parte din armata bizantină în acea expediție. Varegii și cumanii au avut un rol important în alungarea pe uzilor din teritoriile dintre Nistru și Carpați, în 1060,la sud de Dunăre în Imperiul Roman Într-o saga din secolul al XII-lea, "Miracolul Sfântului Olaf", se pomenește
Varegi () [Corola-website/Science/306978_a_308307]
-
Legiunea a V-a Macedonica este trimisă în Europa Centrală spre a apăra granița de nord a Imperiului Roman de invazia unei vaste coaliții de neamuri și triburi, în cadrul așa-zisului "Prim Război Marcomanic" . Legiunea a luat efectiv parte la expediția anti-marcomană din anul 168 în nordul Alpilor, la încheierea căreia a fost cantonată la Potaissa (azi Turda) spre apărarea granițelor provinciei romane "Dacia Porolissensis". La Potaissa, Legiunea a construit un castru de format-standard, pe terasa superioară a Arieșului, pe platoul
Legiunea a V-a Macedonica () [Corola-website/Science/306993_a_308322]
-
au fost lăsați în voia sorții într-o barcă și nu se cunoaște soarta sa ulterioară. Plecat în căutarea lui Hudson, Thomas Button a explorat în 1612-1613 coasta de vest a golfului Hudson, descoperind gura fluviului Nelson și insula Mansel. Expediția lui Jens Munk din 1619 s-a încheiat și ea cu o tragedie, doar 3 oameni din 64 supraviețuind. Căutarea Pasajului de Nord-Vest a dus în 1631 la expedițiile conduse de Thomas James, care a descoperit golful ce-i poartă
Golful Hudson () [Corola-website/Science/307006_a_308335]
-
vest a golfului Hudson, descoperind gura fluviului Nelson și insula Mansel. Expediția lui Jens Munk din 1619 s-a încheiat și ea cu o tragedie, doar 3 oameni din 64 supraviețuind. Căutarea Pasajului de Nord-Vest a dus în 1631 la expedițiile conduse de Thomas James, care a descoperit golful ce-i poartă numele și respectiv de Luke Fox (sau Foxe) care a descoperit Bazinul Foxe și peninsula Foxe. În 1670, succesul comerțului cu blănuri început de echipajul navei "Nonsuch", a determinat
Golful Hudson () [Corola-website/Science/307006_a_308335]
-
început de echipajul navei "Nonsuch", a determinat fondarea Companiei Golfului Hudson, care a și primit de la coroana britanică monopolul comerțului cu blănuri în zona bazinului golfului Hudson, zonă numită Țara lui Rupert ("Rupert's land"). Franța, care trimisese mai multe expediții militare în zonă, a renunțat la pretențiile ei asupra regiunii prin Tratatul de la Utrecht în aprilie 1713. Timp de 200 de ani cât a deținut monopolul în această zonă, Compania Golfului Hudson a întemeiat numeroase forturi și avanposturi comerciale pe
Golful Hudson () [Corola-website/Science/307006_a_308335]
-
Lord George Edward Stanhope Molyneux Herbert (Berkshire, 26 iunie 1866 - Cairo, 5 aprilie 1923), a fost al cincilea conte de Carnarvon; împătimit colecționar de antichități egiptene și, totodată, egiptolog britanic. Posibilitățile materiale l-au ajutat îndeajuns pentru susținerea financiară a expediției de săpături arheologice, a căror conducere a încredințat-o conaționalului egiptolog, Howard Carter, operațiune care a dus la descoperirea mormântului lui Tutankhamon în Valea Regilor, din Egipt. A intrat în istorie cu numele simplu de Lordul Carnarvon. În anul 1890
George Herbert () [Corola-website/Science/307003_a_308332]
-
În decembrie, cei doi s-au întâlnit din nou pe câmpul de luptă. Vlad a avut o armată mai mică și a fost ucis în timpul bătăliei. În 1479, Báthory a devenit voievodul Transilvaniei și la sfârșitul lunii august 1479, o expediție otomană din Bosnia, comandata de doisprezece pase, a invadat Transilvania cu o forță de 43.000 de soldați. Turcii s-au deplasat cu rapiditate, jefuind și arzând totul în cale, lăsându-i puțin timp lui Báthory să-și adune armata
Ștefan Báthory de Ecsed () [Corola-website/Science/307023_a_308352]
-
pentru faptele de arme pe 24 ianuarie 1942 cu Ordinul Steagul Roșu. După succesul sovietic din fața porților Moscovei, Vlasov a fost numit la comanda unei forțe de intervenție, a cărei sarcină era spargerea încercuirii germane și ridicarea asediului orașului-simbol Leningrad. Expediția condusă de Vlasov a fost un dezastru, iar Armata a II-a de Lovire (2-ая Ударная Армия), a fost încercuită și distrusă în iunie 1942. După încercuirea armatei sale, lui Vlasov personal i s-a oferit un plan de evacuare
Andrei Vlasov () [Corola-website/Science/306983_a_308312]
-
855, iar în 856, tot cu ajutorul lui Bărdaș, a înlăturat regenta, trimițându-și mama și sora la mănăstire. Mihail III a reînceput răzbiul cu Califatul Abbasid. În 859 a început asediul Samosatei, dar în 860 a fost nevoit să părăsească expediția deoarece Rusia Kieveana devenise ostilă imperiului, amenințând chiar Constantinopolul. Mihail a fost înfrânt la Dazimon în 860 de către arabi, dar în 863, un alt unchi al lui Mihail, Petronas, i-a învins pe arabi, revenind la Constantinopol în triumf. Sub
Mihail al III-lea Bețivul () [Corola-website/Science/307286_a_308615]
-
bulgar, Vasile a devenit gardă de corp a împăratului ("parakoimomenos"). Din ordinul lui Mihail III, Vasile a divorțat de soția sa Maria și s-a căsătorit cu Eudokia Ingerina, amantă lui Mihail, în 865. Pe 21 aprilie 866, în timpul unei expediții împotriva arabilor, Vasile l-a convins pe împărat că Bărdaș ar fi complotat împotriva statului; astfel Vasile a putut avea mână liberă în executarea lui Bărdaș. Pe 26 mai 867, Vasile a fost încoronat co-împărat, iar în noaptea de 23
Vasile I Macedoneanul () [Corola-website/Science/307289_a_308618]
-
anexate corpului central. Apare primul volum al publicației (în limba franceză) "Travaux du Muséum d'Histoire Naturelle «Grigore Antipa»" revista științifică a muzeului. În 1964, Dr. doc. Mihai Băcescu, membru corespondent al Academiei Române, este numit din nou director al Muzeului. Prima expediție științifică peste hotare organizată de Muzeu dupa război, are loc în 1973. Condusă de dr. doc. Mihai Băcescu, ea are loc în Tanzania (pe atunci țară comunistă ca și România) și îmbogățește cu numeroase specii de animale colecțiile muzeului, permițând importante
Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” () [Corola-website/Science/307288_a_308617]
-
redeschide în toamna aceluiaș an. În 1984 începe primul ciclu de conferințe dedicate elevilor din școlile bucureștene. În 1988, un zoolog specialist al mamiferelor, Dr. Pr. Dumitru Murariu, este numit director al Muzeului. În 1991, mulțumită deschiderii granițelor, o nouă expediție este organizată în Indonezia. In cadrul acestei expediții, la care au participat 4 specialiști din cadrul Muzeului conduși de Dr. Pr. Dumitru Murariu, a fost colectat un material zoologic deosebit de bogat. În 1994 are loc încă o expediție a Muzeului în
Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” () [Corola-website/Science/307288_a_308617]
-
primul ciclu de conferințe dedicate elevilor din școlile bucureștene. În 1988, un zoolog specialist al mamiferelor, Dr. Pr. Dumitru Murariu, este numit director al Muzeului. În 1991, mulțumită deschiderii granițelor, o nouă expediție este organizată în Indonezia. In cadrul acestei expediții, la care au participat 4 specialiști din cadrul Muzeului conduși de Dr. Pr. Dumitru Murariu, a fost colectat un material zoologic deosebit de bogat. În 1994 are loc încă o expediție a Muzeului în Brazilia, organizată în parteneriat cu Universitatea catolică „Santa
Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” () [Corola-website/Science/307288_a_308617]
-
granițelor, o nouă expediție este organizată în Indonezia. In cadrul acestei expediții, la care au participat 4 specialiști din cadrul Muzeului conduși de Dr. Pr. Dumitru Murariu, a fost colectat un material zoologic deosebit de bogat. În 1994 are loc încă o expediție a Muzeului în Brazilia, organizată în parteneriat cu Universitatea catolică „Santa Ursula" din Rio de Janeiro. În 1996 începe consolidarea clădirii Muzeului, șubrezită de cutremurele anilor 1940, 1977, 1986 și 1990, precum și de lucrărilor de construcție a metroului, a pasajului
Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” () [Corola-website/Science/307288_a_308617]
-
urmă cu 3000 de ani sunt dovezi istorice care atestă că dispar unele specii ca și calul sălbatic, sau leneșul uriaș, pentru asigurarea hranei fiind vânate de indieni alte ierbivore din regiune.<br> Descoperirea strâmtorii Magellan în octombrie 1520 prin expediția lui Ferdinand Magellan care căuta calea maritimă spre insulele Moluce cu mirodenii (insule ce aparțin de Indonezia situate între insulele Noua Guinee și Sulawesi). Traversarea canalului a durat 20 de zile, timp în care echipajul lui Magellan, a văzut numai
Țara de Foc () [Corola-website/Science/307360_a_308689]
-
Tarazaga (n. 31 decembrie 1923, orașul Orense, Galicia, Spania) este un antropolog și explorator mexican, care a devenit faimos prin participarea sa la Expedițiile Ra I și Ra II (1969-1970), în cadrul cărora a navigat pe Oceanul Atlantic făcând parte din echipajul condus de către norvegianul Thor Heyerdahl. Tarazaga s-a născut la data de 31 decembrie 1923 în orașul Orense din comunitatea autonomă Galicia (Spania). Odată cu
Santiago Genovés () [Corola-website/Science/308495_a_309824]
-
Executiv al Asociației Americane a Antropologiștilor (1964-1967), președinte al Societății Mexicane a Biologilor Umani (1986-1988). În anul 1969, exploratorul norvegian Thor Heyerdahl l-a invitat pe Santiago Genovés să navigheze pe nava de papirus Ra și apoi, în urma eșuării primei expediții, pe nava de papirus Ra II (1970), cu care a călătorit din Maroc și până în Barbados, traversând Oceanul Atlantic. De asemenea, a fost organizator și conducător al expediției "Acalli" (12 mai - 21 august 1973) de traversare cu o barcă cu o
Santiago Genovés () [Corola-website/Science/308495_a_309824]
-
Genovés să navigheze pe nava de papirus Ra și apoi, în urma eșuării primei expediții, pe nava de papirus Ra II (1970), cu care a călătorit din Maroc și până în Barbados, traversând Oceanul Atlantic. De asemenea, a fost organizator și conducător al expediției "Acalli" (12 mai - 21 august 1973) de traversare cu o barcă cu o singură velă a Oceanului Atlantic și a Mării Caraibilor, din insulele Canare în insula Cozumel (Mexic). Scopul acestei călătorii era de a studia comportamentul uman în situații limită
Santiago Genovés () [Corola-website/Science/308495_a_309824]
-
(n. 25 martie 1930, orașul Lecco, Italia; d. 31 mai 1982, Lecco) a fost un alpinist și explorator italian, care a devenit faimos în Italia și în lume prin participarea sa la Expedițiile Ra I și Ra II (1969-1970), în cadrul cărora a navigat pe Oceanul Atlantic, făcând parte din echipajul condus de către norvegianul Thor Heyerdahl. s-a născut la data de 25 martie 1930 în orașul italian Lecco. A fost colaborator al revistelor de
Carlo Mauri () [Corola-website/Science/308487_a_309816]
-
de alpinism și membru al grupului alpinistic Gruppo Ragni Grignetta din Lecco. După primele ascensiuni efectuate Alpi, el a realizat premiera hivernală pe vârful Cima Ovest di Lavaredo, în februarie 1953, împreună cu Walter Bonatti. A devenit apoi protagonistul a numeroase expediții, cum ar fi expediția din anul 1956 din Țara de Foc, unde a escaladat Monte Sarmiento și a făcut parte din echipajul Gasherbrum IV, alături de Riccardo Cassin și Walter Bonatti, care a călătorit în Pakistan. În anul 1959, a traversat
Carlo Mauri () [Corola-website/Science/308487_a_309816]
-
al grupului alpinistic Gruppo Ragni Grignetta din Lecco. După primele ascensiuni efectuate Alpi, el a realizat premiera hivernală pe vârful Cima Ovest di Lavaredo, în februarie 1953, împreună cu Walter Bonatti. A devenit apoi protagonistul a numeroase expediții, cum ar fi expediția din anul 1956 din Țara de Foc, unde a escaladat Monte Sarmiento și a făcut parte din echipajul Gasherbrum IV, alături de Riccardo Cassin și Walter Bonatti, care a călătorit în Pakistan. În anul 1959, a traversat pădurea ecuatorială și a
Carlo Mauri () [Corola-website/Science/308487_a_309816]
-
ajuns pe vârful Ruwenzori (situat la granița dintre Uganda și Congo). Începând din anul 1960 a explorat fiordurile din Groenlanda, escaladând munții de la Cercul Polar Arctic. După o perioadă de inactivitate din cauza problemelor de sănătate, în anul 1966 a efectuat expediția "Città di Lecco" în Țara de Foc pentru a cuceri vârful Buckland al Muntelui Acongagua. În anul 1967 a traversat zona rezervată aborigenilor din Australia și munții din Noua Guinee și Noua Zeelandă. În iarna anilor 1967/1968 a făcut parte
Carlo Mauri () [Corola-website/Science/308487_a_309816]
-
a cuceri vârful Buckland al Muntelui Acongagua. În anul 1967 a traversat zona rezervată aborigenilor din Australia și munții din Noua Guinee și Noua Zeelandă. În iarna anilor 1967/1968 a făcut parte dintr-o echipă științifică-alpinistică care a efectuat o expediție pe Muntele Erebus din Antarctida. În anul 1969, exploratorul norvegian Thor Heyerdahl l-a invitat pe Carlo Mauri să navigheze pe nava de papirus Ra și apoi, în urma eșuării primei expediții, pe nava de papirus Ra II (1970), cu care
Carlo Mauri () [Corola-website/Science/308487_a_309816]
-
parte dintr-o echipă științifică-alpinistică care a efectuat o expediție pe Muntele Erebus din Antarctida. În anul 1969, exploratorul norvegian Thor Heyerdahl l-a invitat pe Carlo Mauri să navigheze pe nava de papirus Ra și apoi, în urma eșuării primei expediții, pe nava de papirus Ra II (1970), cu care a călătorit din Maroc și până în Barbados, traversând Oceanul Atlantic. De asemenea, Carlo Mauri a navigat alături de Heyerdahl și în expediția Tigris (1977-1978), în apele Oceanului Indian. Rolul său a fost cel de
Carlo Mauri () [Corola-website/Science/308487_a_309816]