12,214 matches
-
arabo mahomedană, pătrunsă în Europa apuseană prin Spania maurizată, cugetarea evreiască, reprezentată îndeosebi prin Maimonide și aristotelismul prezidează formarea curentului scolastic. Primii scolastici nu cunosc pe Aristotel direct din opera sa, ci din filosofia arabă. E un Aristotel mahomedanizat de filosoful arab Averroes, de care iau întâi cunoștință teologii occidentali. În veacul XII scrierile filosofilor arabi sunt traduse în latinește și devin o sursă foarte importantă a cugetării catolice. Averroismul va face numeroase victime printre gânditorii creștini și Biserica romană are
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Maimonide și aristotelismul prezidează formarea curentului scolastic. Primii scolastici nu cunosc pe Aristotel direct din opera sa, ci din filosofia arabă. E un Aristotel mahomedanizat de filosoful arab Averroes, de care iau întâi cunoștință teologii occidentali. În veacul XII scrierile filosofilor arabi sunt traduse în latinește și devin o sursă foarte importantă a cugetării catolice. Averroismul va face numeroase victime printre gânditorii creștini și Biserica romană are de luptat necontenit cu rătăcirile născute din el, până când, târziu de tot, în veacul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de ea. Spre deosebire de Răsărit, unde Aristotel, precum am remarcat, e întrebuințat mai mult ca tehnician al gândirii, ca logician și ca naturalist și psiholog, Toma de Aquino și-l ia, în plus, drept călăuză metafizică. Deși combate pe Averroes, marele filosof al catolicismului e de perfect acord cu el în admirația pentru Aristotel. Căci atât pentru Averroes cât și pentru Toma de Aquino. Aristotel e suprema expresie a cugetării omenești și nici un alt gânditor nu poate fi pus alături de el. Această
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Tomismul înseamnă „aristotelizarea principială și metodică a filosofiei și a teologiei”(Geyr: Die patristische und scholastische Zeit, în Ueberweg, p. 419 ) romano-catolice. Nici un scriitor creștin nu s-a bucurat în Apus de un astfel de monopol al cugetării ca acest filosof păgân, căruia i se dă în concesiune exclusivă, pentru veacuri, explicarea și sistematizarea rațională a dogmelor creștine! în materie de asimilare culturală, catolicismul înfățișează acest bizar fenomen de unilateralitate, pe care ortodoxia nu-l cunoaște. În direcția mistică, el e
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
un curent de cartesianizare a teologiei catolice și eliberare a ei din aristotelism. Încercarea a fost un moment important, dar în cele din urmă tot aristotelismul a biruit. Astăzi această unilateralitate e consfințită prin decretarea lui Toma de Aquino ca filosof normativ al catolicismului și prin decretarea lui Juan de la Cruz ca mistic normativ. În teologia catolică se poate observa tendința tot mai acuzată de a face abstracție de autorii ecumenici și de a se întemeia numai pe Toma de Aquino
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cine ignoră pe Aristotel nu va pricepe mare lucru din Summa lui Toma de Aquino”(Etienne Gilson: Christianisme et Philosophie, p. 17). Dar Summa înseamnă baza teologiei catolice și atunci înțelegerea acestei teologii nu e posibilă fără cunoașterea temeinică a filosofului păgân! Afară de aceasta, a decreta pe un singur autor, anterior creștinismului, unica și suprema valoare a rațiunii omenești, faptul acesta implică negarea oricărei posibilități de a mai apărea în lume vreun filosof de talia lui Aristotel. Și presupunând că acest
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
teologii nu e posibilă fără cunoașterea temeinică a filosofului păgân! Afară de aceasta, a decreta pe un singur autor, anterior creștinismului, unica și suprema valoare a rațiunii omenești, faptul acesta implică negarea oricărei posibilități de a mai apărea în lume vreun filosof de talia lui Aristotel. Și presupunând că acest filosof ar apărea chiar în sânul Bisericii romane, cu un sistem rațional mult mai adecvat doctrinei creștine, ce-ar face în acest caz catolicismul, obligat la unilateralitatea aristotelică, decât să tăgăduiască pe
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
păgân! Afară de aceasta, a decreta pe un singur autor, anterior creștinismului, unica și suprema valoare a rațiunii omenești, faptul acesta implică negarea oricărei posibilități de a mai apărea în lume vreun filosof de talia lui Aristotel. Și presupunând că acest filosof ar apărea chiar în sânul Bisericii romane, cu un sistem rațional mult mai adecvat doctrinei creștine, ce-ar face în acest caz catolicismul, obligat la unilateralitatea aristotelică, decât să tăgăduiască pe noul filosof ? Precum am spus, ortodoxia nu cunoaște în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
talia lui Aristotel. Și presupunând că acest filosof ar apărea chiar în sânul Bisericii romane, cu un sistem rațional mult mai adecvat doctrinei creștine, ce-ar face în acest caz catolicismul, obligat la unilateralitatea aristotelică, decât să tăgăduiască pe noul filosof ? Precum am spus, ortodoxia nu cunoaște în dezvoltarea ci istorică fenomenul de unilateralitate. Poziția ei este un eclectism critic al elementelor din afară, necontenit subordonate doctrinei ecumenice. Și acest eclectism se explică prin aria culturală în care s-a dezvoltat
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și fragmentar, fără ca ca să îmbrățișeze integral vreo concepție sau vreun autor păgân. Din această pricină, la noi nici nu se pune chestiunea, care agită de câțiva ani încoace lumea intelectuală apuseană, aceea a posibilității unei filosofii naturale, adică a unui filosof natural, care să reprezinte acordul rațiunii omenești cu revelația. Pentru ortodoxie nu există nici un om care să rezume în cugetarea lui cugetarea universal omenească pentru a o pune de acord, într-un singur sistem, cu revelația. Pentru ortodoxie, cum zic
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
aristotelic, susține că pământul se învârtește împrejurul soarelui. A stat pentru aceasta, bătrân cum era, zece ani la închisoare, a fost scos apoi în piața publică și silit să retracteze erezia științifică, ce i se imputa. Cazurile similare sunt numeroase. Filosoful Descartes a avut ambiția să reașeze doctrina catolică pe baze raționale moderne, dar cum sistemul său nu submina catolicismul, ci numai aristotelismul, de groaza Inchiziției s-a retras în Olanda. Din acest adăpost își trimitea forurilor bisericești cărțile, însoțindu-le
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
revoluționară, iudaismul amintindu-și cu groază de ghettoul medieval și prigoanele din timpul faimosului inchizitor Torquemada, marxismul popularizând în mase concepția materialismului istoric, aveau tot interesul să-și dea mâna împotriva creștinismului, să capete de partea lor pe scriitori, pe filosofi și pe savanți, incitându-i și încurajându-i în atitudini ateiste și să creeze falsa dogmă a unei științe atotputernice, capabilă să explice totul și să înlocuiască religia. în realitate, știința numai printr-o interpretare arbitrară și falsă a faptelor
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
o sferă cerească, pe cât de inexact imaginată pe atât de prielnică unei concentrări a spiritului în sine. Nesolicitată astfel de spațiul întins, lumea medievală trăiește în intensitate. Ea acceptă revelația divină cum i-o înfățișează Biserica și marea strădanie a filosofului e să pună rațiunea de acord cu revelația. Tomismul. care rezumă cugetarea epocii, e tocmai această strădanie. E vremea Summelor teologice, adică a supremelor încercări de sinteză culturală în literatură e vremea Divinei Comedii, în care Iadul, Purgatoriul și Raiul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
atâtea sisteme contradictorii câți cugetători le alcătuiesc. Există o tragedie în istoria filosofici și ea ne apare din sforțările individuale, ce se anulează unele pe altele, de a explica esența vieții sau unitatea existenței. Pornind de la acest nobil gând, fiecare filosof ajunge la o concluzie, care e în divergență cu concluziile celorlalți filosofi. În ansamblul lor, toate sistemele dau impresia unui haos și a unei amare zădărnicii, care e soarta inteligenței autonome, chiar dacă ca poartă lumina geniului. Zădărnicia aceasta apare și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
filosofici și ea ne apare din sforțările individuale, ce se anulează unele pe altele, de a explica esența vieții sau unitatea existenței. Pornind de la acest nobil gând, fiecare filosof ajunge la o concluzie, care e în divergență cu concluziile celorlalți filosofi. În ansamblul lor, toate sistemele dau impresia unui haos și a unei amare zădărnicii, care e soarta inteligenței autonome, chiar dacă ca poartă lumina geniului. Zădărnicia aceasta apare și mai amară când inteligența, nemulțumită de rezultate, procedează la critica cunoașterii, destrămând
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
grup oarecare de oameni. Filosofia modernă a pierdut această funcție vitală, căutând mereu normele după care să cugete. Socrate a murit consecvent cu filosofia sa. Plotin a trăit consecvent cu a sa. Seneca s-a sinucis practicându-și principiile. Nici un filosof modern nu consecvent cu principiile pe care le afirmă, în frunte cu Schopenhauer, care nu s-a sinucis de dragul Nirvanei filosofate atât de seducător. Dominată de individualism, adică autonomă, filosofia modernă este imaginea tragică a inteligenței îngrădite în propriile sale
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
al Umanității, organizat după imitația ritualului bisericesc, e o încercare de pervertire a spiritului omenesc, abătându-l din elanul său către Dumnezeu și invocându-i evlavia către acest amalgam de fetișism și de marasm, născut din creierul bolnav al celebrului filosof. Negație neizbutită, el a rămas în istoria filosofici ca o caricatură ridicolă a cultului divin, organizat în Biserică. Rămânând în sfera teoretică, aceste forme ale negativismului din cultura modernă reprezintă o putere de vătămare numai întrucât derutează sufletele slabe și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ideale ale sunetelor nesunate, ce-i umpleau spiritul, fără putință de a le percepe din afară. El contempla frumusețea muzicală în ordinea inteligibilă și pentru urechea lui interioară, sunetele trebuie să fi fost ceea ce sunt numerele abstracte pentru inteligența matematicienilor filosofi, care văd în ele arhetipuri transcendente ale lucrurilor sensibile. Similar e cazul rapsodului orb, care a fost legendarul Homer și al modernului John Milton, care, cu ochii stinși, a văzut strălucirile Paradisului pierdut. Cazurile acestea, greu de lămurit pentru metoda
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
său de filosofie bisericească și de teologie mistică e străbătut de la un capăt la altul de o sublimă viziune estetică a lumii în sensul creștin al cuvântului. Chiar dacă ar fi întru totul adevărată aserțiunea criticii moderne și anume că Dionisie, filosoful mistic, n ar fi totuna cu sfântul Dionisie din Areopag, ci alt autor ascuns sub acest nume, scriindu-și opera abia în veacul V, chiar dacă ar fi adevărat că el e influențat în bună măsură de neoplatonism, aceste presupuse influențe
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
documentele biblice. în afară de Psalmi, care pun la îndemâna oricui această idee, izvoarele principale ale doctrinei sofianice le găsim în Proverbele lui Solomon, în înțelepciunea lui Solomon și în înțelepciunea lui Iisus fiul lui Sirah. Sophia e termenul grecesc pentru înțelepciune. Dar filosofii ruși, care au actualizat-o, văd în ea frumusețea dumnezeiască manifestată în cosmos. Sophia este frumusețea”, zice Pavel Florenski(Pavel Florenski: Der Pfeiler und die Grundfeste der Waheit în Ostliches Christentum, vol. II ). „Sophia se descoperă lumii ca frumusețe, care
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
metafizică se revelează în formele sensibile ale naturii sau în formele sensibile ale artei; faptul trăit în contemplație este de aceeași valoare estetică. Principiul tradițional al acestui punct de vedere este că natura ar fi marele magistru al artei. De la filosofii antici și până la cei moderni arta a fost socotită ca o imitație a naturii. Frumusețea naturii primează; arta învață de la ea pentru a o continua și a o desăvârși. Punctul acesta de vedere îl formulează cu deosebită claritate Schopenhauer pentru
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
artă ceva mai mult decât un derivat al naturii: o forță care se ia la întrecere cu natura în sensibilizarea cât mai desăvârșită a ideilor veșnice. Natura rămâne în urmă și ceea ce nu poate izbuti ea îndeplinește arta. În concepția filosofului german, arta e o completare și o desăvârșire a naturii, sau mai exact o adâncire a frumuseții naturii. Vederile estetice ale lui Schopenhauer, cu toată originalitatea și profunzimea lor, nu se depărtează prea mult de concepția veche pentru care arta
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
unui artist, ca artist, e să realizeze acesta perfectă conformitate. El e, din acest punct de vedere, un rob al operei pe care o plăsmuiește. O apreciere morală nu încape în acest domeniu, precum nu încape în tehnica dialectică a filosofului sau în metoda științifică a savantului. Ceea ce ne interesează moralmente în lucrul filosofului sau al savantului sunt consecințele ce rezultă, pentru viață, din gândirea sau din experiența lor. Tot astfel, opera de artă nu ne interesează în devenirea ei tehnică
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
acest punct de vedere, un rob al operei pe care o plăsmuiește. O apreciere morală nu încape în acest domeniu, precum nu încape în tehnica dialectică a filosofului sau în metoda științifică a savantului. Ceea ce ne interesează moralmente în lucrul filosofului sau al savantului sunt consecințele ce rezultă, pentru viață, din gândirea sau din experiența lor. Tot astfel, opera de artă nu ne interesează în devenirea ei tehnică, ci în repercusiunile asupra sufletului, care o contemplă. Arta există în artist înainte de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a moralității artei s-ar putea socoti lămurită în principiu după mărturiile tuturor marilor făuritori de artă, convergente în recunoașterea unei misiuni de înnobilare și de regenerare prin frumos, întemeindu-se, între altele, și pe această conștiință a geniului, anumiți filosofi și teoreticieni estetici au exagerat o, preconizând substituirea religiei prin artă. Cu toată absurditatea lui legată de imposibilitatea traducerii în fapt, estetismul absolutist se întemeiază, netăgăduit, pe ideea puterii morale, pe care o atribuie artei, sau pe ideea funcțiunii ei
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]