KorAP: Find »[drukola/base=filosofic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...386 387 388 ...429 >

10,713 matches

Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190

în franceză din scriitori români contemporani, printre care și Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Vasile Voiculescu, George Bacovia. Conținutul revistei cuprindea rubrici precum „Povestea vorbei”, rezervată poeziei românești, însoțite de comentarii ale lui V. Ierunca sau Constantin Amăriuței. Eseurile istorice sau filosofice erau integrate rubricii „O seamă de cuvinte”, în timp ce „Caetele de cetire” erau dedicate unor critici incisive aduse unor personalități ale culturii în general. Rubricile „Dialog”, „Cronica” și „Cronica Poeziei” erau spațiul în care se regăseau analize ale altor publicații ale

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
e iubire adevărată de patrie, în ambele cazuri, acesta este patriotismul pe care-l admir. Foarte importante în acest jurnal de ghetou sunt și substratul ideatic și gândurile, deosebit de lucide pentru un om la 19-20 de ani, gânduri existențiale și filosofice chiar, dar și nivelul informațional al jurnalului, datele și descrierile mișcărilor, ordinelor și situației, întâmplărilor și acțiunilor. Un jurnal unic, original și bine scris, care, de altfel, a fost mereu pus sub semnul întrebării, chiar și în timpul când se scria

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
aur a democrației românești. Cartea lui Cristian Preda, România postcomunistă și România interbelică, se dorește a fi o analiză comparativă a celor două perioade din istoria României, utilizând însă o perspectivă diferită de cea istorică (analiza evenimentelor și personalităților) sau filosofică (analiza ideilor vehiculate în epocă). Obiectul analizei sunt sistemele electorale din perioada interbelică și postcomunistă, precum și fenomenele politice generate de acestea. Miza lucrării este deci, după cum spune autorul însuși (p. 11), nu una de natură istorică, ci una care ilustrează

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
reforme de profunzime și îi legitimează urgența”. Autorii își declară de la bun început independența față de cercurile guvernamentale și, implicit, față de forurile oficiale de specialitate, propunându-și o viziune pragmatică, în afara discursului administrativ-pedagogic consacrat. Cartea are o perspectivă predominant sociologică și filosofică, cu accent asupra politicilor publice: orientare deductibilă, de altfel, din profilul profesional al autorilor și colaboratorilor. Unii, cum ar fi Adrian Miroiu și Dakmara Georgescu, au fost cooptați pe parcurs în forurile de decizie ale ministeriatului Marga. Echipa recunoaște că

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906

fel ca atunci, marile poziții de gândire ale filosofiei moderne, ale lui Kant și Hegel, s-au născut din efortul sintezei. Tematizarea comunicării este caracteristica actualei etape a istoriei filosofiei occidentale, cea pe care o trăim noi acum. Prima tematizare filosofică, cea a existenței, susținea că în această lume a schimbărilor, a inconsistenței, există ceva real, ceva consistent și persistent, succesorul, de fapt și de drept, al sacrului, absolutul, temeiul, principiul. Cea de a doua tematizare, cea a cunoașterii, reducea realul

Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
tematizări, a comunicării, reduce realul la ceea ce poate fi comunicat sau semnificat, sau la limbaj: nu există decât ceea ce este exprimat, comunicat, semnificat. în raport cu prima tematizare, care este propriu-zis ontologică, celelalte două sunt punctele de plecare pentru cele două criticisme filosofice: cel al cunoașterii și cel al comunicării. Ontologia inițială este subțiată, diluată, dar practic extinsă de către cele două criticisme, care nu se recunosc ca și ontologii. O dată cu a treia tematizare, ceea ce există devine coextensiv cu limba, cu comunicabilul. Lumea devine

Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
putem comunica sau semnifica. Această tematizare o putem regăsi în cele trei tendințe încă vii în filosofia occidentală: filosofia analitică anglo-saxonă, filosofia Ființei, a lui Martin Heidegger, filosofia germană în care își are originea atât existențialismul francez, cât și hermeneutica filosofică, dar care este mult mai mult decât atât, și, în fine, filosofia franceză a limbii, structuralismul francez, semiologia structuralistă. Desigur, formele în circulație ale filosofiei nu se reduc la acestea în cuprinsul lumii noastre. Dar celelalte forme au încetat practic

Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
a ei, de filosofie anglo-saxonă, își datorează numele răspândirii ei predilecte în mediile culturale de limbă engleză. Pozițiile reprezentanților ei, care analizează fie limbajul științei -ca Russell, Carnap, Hempel - fie limbajul cotidian - ca Ryle, Austin, Strawson, Moore - sunt bine sintetizate filosofic în persoana și gândirea lui Ludwig Wittgenstein. în această filosofie analitică lumea este lumea limbajului numai întrucît această lume este alcătuită din propoziții logice. Această filosofie elaborează o metodă de analiză logică a limbajului. Cu pozițiile acestei filosofii suntem încă

Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
analiză logică a limbajului. Cu pozițiile acestei filosofii suntem încă cu un picior în vechea tematizare și limba nu-și are încă momentul ei de adevărată și absolută autonomie. Rămân celelalte două orientări, semiologia și hermeneutica-deocamdată, neunite de vreo sinteză filosofică - să jaloneze câmpul problematic al raționalității semnificante, tot așa cum făceau eleatismul sau heracliteismul -pe care le sintetizează filosofia Iui Platon - cu tematizarea a "ceea ce este", sau raționalismul și empirismul - pe care le-a sintetizat criticismul lui Kant - cu tematizarea cunoașterii

Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
Iată ce ne spune Claude Levi-Strauss, unul dintre cei mai mari antropologi ai secolului nostru, despre consecințele difuzării studiilor psihanalitice în Franța, între 1920-l930: "Datorită lor am înțeles că antinomiile statice în jurul cărora ni se sugera să ne construim disertațiile filosofice și, mai târziu, lecțiile- rațional și irațional, intelectual și afectiv, logică și prelogică se reduceau la un simplu joc gratuit. Exista, în primul rând, dincolo de rațional, o categorie mai importantă și mai temeinică, aceea a semnificativului, expresia cea mai înaltă

Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
devenit mai degrabă demers decât discurs, mai degrabă ceva de făcut decât ceva de rostit, semnificativul oferă o posibilitate maximă de înțelegere a lumii, cea mai largă posibilitate de comprehensiune a realului. Desigur, primul exemplu îl oferă chiar Freud. Miza filosofică a proiectului psihanalitic este de a arăta că dacă ceea ce face bolnavul psihic e analizat ca semnificam, nu 10 ca operațional, atunci comportamentul patologic aberant devine profund semnificativ. Această miză este cât se poate de transparentă în interpretarea viselor. Amploarea

Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
realității descoperite de fizicieni. Mai întîi matematicienii scriu, la fel cum scriu poeții versurile și cu totul separat de fizicieni, ecuațiile, apoi fizicienii descoperă că ele au un referent, și astfel apar noile domenii ale teoriilor fizicii. Pentru prima tematizare filosofică, a "ceea ce este", semnul este un lucru printre lucruri, iar logos-ul articulează în același plan semnificații și forțe. Pentru a doua tematizare realitatea este produsul cunoașterii, semnele sunt nume mai adecvate sau mai puțin adecvate, pentru lucruri, iar logos

Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
epistemice, semiologia pare să ezite între a se defini ca: - disciplină printre altele sau hiperteorie; - teorie sau metodă; - teorie/metodă preluabilă în fiecare domeniu sau interdisciplinaritate; Puncte de plecare axiomatice și deschideri problematice pe care le oferă sunt multiple. Axioma filosofic constitutivă pe care se sprijină această abordare este ideea că semnificativul este cea mai înaltă categorie a raționalului (mai înaltă decât logicul). Terenul de constituire, după cum se va vedea chiar în interiorul semiologiei structuraliste, în tensiunea dintre structuralismul clasic saussurean și

Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
la chinezii care-și salută împăratul prosternîndu-se de nouă ori până la pămînt), nu sunt mai puțin fixate printr-o regulă; această regulă este cea care obligă la folosirea lor; nu valoarea lor intrinsecă." (24/1, p. 100). 25 5. Consecințe filosofice ale principiului arbitrarietății semnului lingvistic Din această înțelegere a limbii ca sistem "unde totul se leagă", rezultă o autonomizare a obiectului și metodelor lingvisticii, care face din ea o adevărată disciplină științifică, aparținând domeniului general al semiologiei. Dar ideea saussureană

Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
leagă", rezultă o autonomizare a obiectului și metodelor lingvisticii, care face din ea o adevărată disciplină științifică, aparținând domeniului general al semiologiei. Dar ideea saussureană de sistem al limbii depășește cu mult fondarea lingvisticii și semiologiei și are profunde implicații filosofice. Observând ponderat și din exterior situația, trebuie să concedem măcar că Saussure deschide o nouă regiune ontologică, cea a semnului, a comunicării, a limbii. Dacă până la sfârșitul secolului al XlX-lea, lingviștii au crezut că limba este expresia sau reprezentarea

Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
ordinii care le constituie. Această nouă regiune a existenței - dacă admitem limbajul prudent al omologiilor regionale - este alături de Lucru și Idee, Semnul, alături de Realitate și Cunoaștere, Comunicarea, alături de Lume și Conștiință, Limba. Garanția că ne aflăm în preajma unei noi perspective filosofice ne-o oferă noul tip de totalitate astfel propus. Caracteristicile ce singularizează acest sistem al limbii se pot desprinde de îndată ce ne fixăm atenția asupra situației diferite a elementelor în diferitele sisteme. Situația elementelor în sistem poate fi apreciată în funcție de două

Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
lui, teoretic, între sistem și structură se stabilește o echivalență și din cele trei aspecte -element, structură, sistem -, numai structura are realitate, ca formă pură și absolută a Ordinii. Datorită acestei preeminențe a structurii s-a și numit acest curent filosofic, ce pornește de la lingvistica lui Saussure, structuralism. Tipul de totalitate caracteristic primei tematizări, a existenței, este totalitatea asimetrică. Totalitatea asimetrică modelează înțelegerea realității astfel: dacă ceea ce există alcătuiește un întreg, atunci în acest întreg vor exista aspecte esențiale și aspecte

Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
este o stare de echilibru, de istoria schimbărilor care l-au produs se află nu numai la orginea structuralismului lingvistic, dar și a structuralismului francez care dă realitate proiectului unei semiologii generale și de asemenea la originea multora din ideile filosofice ale celei de-a doua jumătăți a secolului nostru. Fonologia, ramură a lingvisticii și școală post-saussureană care a realizat prima ideile maestrului la un nivel acceptabil de realitate și operaționalitate, preia nu numai ideea de sistem - pe care îl și

Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
semnificante f|S Ceea ce era implicit la Saussure, care nici nu este propriu-zis un filosof, ci un lingvist, a devenit explicit lingvistic în școlile lingvistice structuraliste ulterioare - Școala de Ia Praga și Școala de la Copenhaga - 35 și a fost dezvoltat filosofic de către reprezentanții structuralismului francez. Dacă Saussure se declara numai lingvist așteptând viitoarea constituire a unei semiologii generale, structuraliștii francezi se plasează pe teritoriul acestei semiologii generale din care fac o întreagă filosofie. Folosind lingvistica saussureană ca pe o adevărată disciplină

Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
polisemiei - orice semn poate avea mai multe semnificații (unicitatea existenței nu determină unicitatea semnificației) - și au făcut din semiologie o hiperteorie și o metodă interdisciplinară. O dată cu ei apare clar și conștient afirmată în toate consecințele sale această a treia tematizare filosofică, a comunicării. Pornind de la ideea că lumea omului există numai trecută prin limbaj, semiologii structuraliști încep prin a analiza sistemele semnificante - în primul rând literatura și miturile - și, în general, cultura ca ansamblu al sistemelor semnificante, dar concep cultura ca

Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
exotice. Totuși ea se înscrie perfect coerent într-o îndelungată linie de evoluție a istoriei și criticii literare. Secolului al XlX-lea, când literatura a fost considerată în funcție de pozițile gânditorilor drept "oglindire", "reflectare" sau "expresie" a unei realități sufletești, morale, filosofice, psihologice, social-istorice, iar semnificatul a fost identificat cu referentul, i-a urmat secolul nostru, în care avangarda a practicat separarea semnificatului de referent. Impresionismul critic a autonomizat semnificatul operei literare, iar "formaliștii ruși" și "new criticismul anglo-saxon", care preced "noua

Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
semnificative, al coerenței interne, caracteristică operelor culturale valoroase. Aplicând cazului particular și privilegiat al comportamentului uman, care este opera literară, conceptul de structură coerentă și semnificativă, Lucien Goldmann ajunge din motive metodologice - necesitatea de a aplica unitar metoda atât operelor filosofice cât și celor literare - și ontologice - din persepectiva conceptului de structură, coerența este mai structurală decât semnificația: coerența este modul de manifestare a structurii, semnificația, numai un aspect parțial, dintr-un anumit domeniu - să situeze în prim planul demersurilor sale

Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
realist" sunt perfect posibile și îndreptățite de prezența coerenței interne a operelor, care lipsește de consistență substanța semnificantului căci face perfect egale între ele nu numai astfel de opere, ci chiar și operele literare, constituite din "imagini verbale", cu operele filosofice, constituite din "concepte". Chiar dacă subsumate unei viziuni asupra lumii, operele culturale - literare, dramatice, filosofice, teologice etc. - constituie corpusuri unde se manifestă un sistem semnificant sui generis și unde coerența semnificativă vine să înlocuiască principiul arbitrarietății semnului, pentru a evidenția principiul

Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
de consistență substanța semnificantului căci face perfect egale între ele nu numai astfel de opere, ci chiar și operele literare, constituite din "imagini verbale", cu operele filosofice, constituite din "concepte". Chiar dacă subsumate unei viziuni asupra lumii, operele culturale - literare, dramatice, filosofice, teologice etc. - constituie corpusuri unde se manifestă un sistem semnificant sui generis și unde coerența semnificativă vine să înlocuiască principiul arbitrarietății semnului, pentru a evidenția principiul de constituire al unui sistem de natura limbajului, căci, în calitate de sistem, se caracterizează ca

Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
superficială: ea este, așa cum spuneam, rezultatul faptului că Barthes pornește de la un dat mult mai elaborat și este într-o poziție de receptare incomparabil mai bună decât a lui Levi-Strauss, deoarece tragedia este o formă culturală incomparabil mai elaborată estetic, filosofic, istoric, psihanalitic, decât mitul și, suplimentar, ea aparține unui trecut nu prea îndepărtat al culturii noastre, cu care s-a rămas în comunicare semantică, de interpretare instaurativă sau de hermeneutică, ceea ce nu este cazul cu miturile sud-americane. In acest din

Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]