11,048 matches
-
ceva de ani. Între timp, trenul a străpuns așa-zisa centură verde, unul din plămânii circulari prin care respiră dintotdeauna capitala și, intrând în câmpia Vlăsiei, s-a deschis o nouă perspectivă în fața călătorilor. Terasamentele plantate cu arbuști de protecție, gardurile vii și lizierele ce apărau drumul de fier de năvala zăpezilor iarna, acum, vara, impresionau prin coloritul lor viu și înviorător. În spatele acestora, cât cuprindea cu privirea, până la orizont, se întindeau ogoarele bine delimitate: unele cu porumb înalt, încă verde
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
să meargă tot înainte prin cartierele și străzile demult cunoscute, să se oprească într-un anumit loc a cărei imagine imprimată pe retină o purta permanent cu el, să intre fără ezitare pe o poartă în curtea unei case cu gard nici prea vechi, nici prea nou, cu o grădină de flori nu prea mare în față, să străbată cele două, trei camere prin care s-a plimbat de atâtea ori, să treacă pe lângă un pat cu spătare din fier îmbinate
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
rost de o jumătate de cărămidă murdară de funingine. Aceasta căzuse de pe o vilă din vecinătate, pe acoperișul căreia un grup de tineri "revoluționari" ca și el demontau coșul cărămidă cu cărămidă. Când, dus de val, s-a apropiat de gardul de fier cu arma proletariatului în mână, jap cu ea în curtea imperialistă! Nu a nimerit unde a vrut. Era să-l lovească chiar pe unul din cei care au coborât steagul american de pe catarg și acum se chinuia să
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Dacă cineva dintre noi ar ciripi ceva, ne-am trezi cu toții în Deltă la tăiat stuf sau cu domiciliu forțat la Periprava. Se zice că acolo, dacă ai un prieten devotat, îți poate arunca o dată pe lună cu praștia, peste gardul din nuiele, un pachet de țigări "Naționale" sau "Miner". Nu era mare lucru să ajungi în această situație. Tocmai din acest motiv, profesorul Bidaru dorea să schimbe subiectul discuției. Nu mai e cazul să fiți așa tristă... și adresându-se
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
circulația. Totuși, furia naturii nu a durat mai mult de cinci-șase minute. Șuieratul dubios, treptat, s-a diminuat. Vântul a început să slăbească din intensitate până s-a potolit de tot, lăsând în urmă copacii căzuți, scândurile putrede, rupte din gardurile improvizate ale sărmanilor și aruncate care încotro. În schimb, se pornise ploaia ce se întețea de la o clipă la alta. Pocniturile de pe acoperișul vagonului deveneau din ce în ce mai puternice și mai dese. Contrar tuturor dorințelor călătorilor, ploaia s-a transformat brusc în
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Preferă un pahar de vin ravac, chiar și îndoit cu sifon. Bidaru își aminti un caz binecunoscut ce nu poate fi pus la îndoială, cel al lui Nea Ticu Rusu, vecinul de care erau despărțiți în timpul războiului printr-un simplu gard și uniți printr-o fântână cu cumpănă și ciutură, așezată chiar pe hotarul dintre cele două gospodării. În realitate, numele lui adevărat, scris în certificatul de naștere, e Costică Chelaru. Rudele, vecinii, prietenii colegii îl știau de Ticu, Ticu Chelaru
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
au îndreptat privirile spre geamul deschis, prin care se putea vedea gara, ca să observe măcar o clipă locul unde îl vor putea găsi în viitor pe tovarășul lor de călătorie. Gara părea îngrijită, curată, cu ronduri de flori împrejmuite cu garduri vii și destul de populată. Din întregul tren au coborât nu mai mult de șapte-opt persoane, printre care și Florin cu mama lui, și de urcat au urcat parcă ceva mai mulți. Comuna pare foarte drăguță, după toate probabilitățile și școala
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
acum îl aștepta acasă cu nerăbdare, abia spălată cu motorină și unsă cu vaselină. Cu asemenea imagini optimiste a ajuns la destinație. La stânga, ca o văduvă însingurată într-un decor verde auriu, străjuia o casă obișnuită de om înstărit, fără gard însă drăguță, în mod sigur naționalizată, cu o inscripție nu prea mare deasupra ușii de la intrare pe care scria Sfatul Popular al... și încă ceva fără importanță. La numai câțiva metri în față, trona un soclu din ciment ciuntit și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ușii de la intrare pe care scria Sfatul Popular al... și încă ceva fără importanță. La numai câțiva metri în față, trona un soclu din ciment ciuntit și nu prea înalt de statuie fără statuie, la capătul unei grădini tot fără gard, în care se zărea porumbul înalt și viguros, încă verde cu știuleții în pârgă, printre tulpinile căruia se rătăceau bostanii turcești și se târau betege vrejurile de fasole încărcate cu păstăi aproape uscate. Pe partea dreaptă, luminată de razele jucăușe
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
arhitectură specifică acelui scurt răgaz interbelic de relativă pace, cu o curte spațioasă la stânga, în partea opusă un lot școlar suficient de mare, iar în față o încântătoare grădină cu flori diferite, printre care și trandafiri altoiți, toate împrejmuite cu gard nou din scânduri de brad fasonat și vopsit proaspăt în verde închis, ce contrastau în mod vizibil cu situația de vizavi. Se observa de la bun început că școala era condusă de oameni pricepuți și harnici. Chiar în poarta școlii, aștepta
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
a parcurs, ca și altă dată, drumul de la gară până la școală și s-a întâlnit exact cu aceiași trecători, el, acum, se afla iar, tot cu aceeași mapă din vinilin sub braț ca și atunci, tot cu spatele la aceeași casă fără gard de om înstărit și cu același soclu, fără statuie pe el. Știa și cine și pentru care motiv a fost scoasă statuia de pe soclul ei, dar acum nu-și amintea să-l pice cineva cu ceară. Era în situația acelui
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
la o școală de subofițeri, și-a satisfăcut stagiul militar ca orice flăcău din sat. La început, Căpiță-tatăl o ajuta în gospodărie: la preparat hrană pentru orătăniile din ogradă, la săpat grădina, la tăiat lemne pentru foc, la reparat un gard, la văruit casa și pomii din livadă. Nu după mult timp s-a mutat la ea în una din camerele în care ați locuit. Gospodăria fiind mare, treburi de făcut multe, așa că și-a adus și băiatul să-l ajute
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mașinii, de pe dealul "Dintre vii". Cea pe care o știați a fost demolată. În locul ei Ștefan Căpiță a construit o vilă cu două aripi egale, orientate simetric. Din stradă, nu poate fi văzută decât parțial, deoarece e îngrădită cu un gard înalt de peste doi metri, de după care nu se poate vedea decât mansarda și acoperișul. Unii spun că ambele aripi ar fi mobilate în interior absolut la fel, până în cele mai mici amănunte. E zestrea oferită de părinți celor două fete
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
zăpadă...". Într-adevăr, așa a fost: "o minunată bătaie cu zăpadă" într-o zi de iarnă, decupată din basmele lui Hans Andersen. Nuntașii, în drum spre restaurant, pășeau veseli și atenți la stratul de gheață de sub nămeții adânci. Acoperișurile caselor, gardurile, brazii și în special ramurile de tuia acoperite cu alb, parcă se rostogoleau peste noi; gemeau și se aplecau sub povara grea a zăpezii, în timp ce de sus fulgii mari și deși cădeau întruna fără a se opri. Nu puteai privi
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Acu zece, cel mult cincisprezece minute a plecat de aici. În primele secunde crezu că invalidul din fața lui glumește, în următoarele se făcu roșu ca racul, apoi stătu puțin pe gânduri, flasc aruncă buchetul cu trandafiri tot roșii peste un gard, făcu stânga-mprejur ca în front și fuga spre locul indicat! Nu mai avea nevoie de explicații suplimentare. Abia acum a înțeles de ce nu a venit la întâlnire. Dacă ar fi bănuit măcar, alta ar fi fost situația! Ar fi
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mai ales, arătări sure începuseră să picteze adâncul alb al zăpezii. Erau lupii, care, înfometați, veneau de peste Prutul înghețat, de dincolo de Nistru, din pădurile fără sfârșit rusești, aciuindu-se în Codrii Fălciului. Foamea le dădea îndrăzneală, trecând prin ogrăzi, peste gardurile înecate de zăpezi, năvăleau în sate, încercând fără sfială gospodăriile, atacând oameni și animale, sfâșiau câinii care le stăteau în cale, vitele mugeau înspăimântate prin grajduri... * Într-una din zile i-a ieșit în cale un bătrân... „- Săru‟mâna, Coani
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
peste deal de Brăițenii de Sus, - într-o casă veche, batrânească, cu streașină lată, lăsată pe-o rână, cu fața la drum, acoperită cu stuf. O poartă din dârjele de salcie, încrucișate, închidea la drum ograda largă... În celelalte părți nu avea garduri. Spre apus, începea țarina în care hlujii tăiați toamna trecută, erau rezemați de copaci în glugi rare. Un câine flocos, pe prispă, doarme nestingherit de străini, dar care, odată cu lăsarea întunericului, picior de om nu se mai apropia de portiță
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
tare. Chilerul, tinda largă între două odăi podite cu scândură de stejar, în capătul ei un iatac cu geam ce da înspre pădure. Un șir de copaci înalți și rămuroși, străjuiesc de jur împrejur ograda. În spatele dâmbului și dilavale de gard, de jur împrejur, începe pădurea, adâncă, fară sfârșit, în mare parte necălcată de picior omenesc. De-a lungul gardului , bătrânii copaci își foșnesc frunzele ca un cântec de șoapte, neauzit. Un gorun rămuros, în partea stângă a casei, adăpostește o
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ce da înspre pădure. Un șir de copaci înalți și rămuroși, străjuiesc de jur împrejur ograda. În spatele dâmbului și dilavale de gard, de jur împrejur, începe pădurea, adâncă, fară sfârșit, în mare parte necălcată de picior omenesc. De-a lungul gardului , bătrânii copaci își foșnesc frunzele ca un cântec de șoapte, neauzit. Un gorun rămuros, în partea stângă a casei, adăpostește o fântână cu ciutură... ... În ceardac, lângă dereg, bătrânul Toma, bolnav, tăcea, fuma și se gândea... se tot gândea la
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cucul se striga mereu pe nume. Ca un fluviu, primăvara se revărsa peste întreaga ființă a naturii... Soarele s-a stins pe orizont... În ceardac, lângă dereg, bătrânul pădurar, încă își continua torsul gândurilor lui. Se uita în vale, dincolo de gard și de jur-împrejur, cât prindea ochiul, la pădurea adânca... fară sfârșit. Pârvu, neclintit de ceasuri întregi, stătea pe pântece, cu botul pe labe și se e uita la stăpân, cu ochi deștepți și blânzi, și cu urechile drepte și ciulite
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Galopa prin sat ca un potop, stârnind câinii și tot ce‟i ieșea în cale... Când intra într-un cârd de gâște, prins în drum, în urmă răsărea un nour alb de pene în două cu colb. Copiii cățărați pe garduri, râdeau cu spaime în ochi, iar babele prin dosul porților își făceau cruce... Tudor, când își desprinse privirea de pe norul de praf, din depărtare, și deschise pumnul, în palmă ținea un firicel de floarea „nu-mă-uita“. - Bine, bine, dom‟șorule... om
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
din convingere, el: din obligație față de ea - avea, într-adevăr, o particularitate specifică, una prin care numaidecât se diferenția de majoritatea celorlalte biserici și pe care doar foarte puțini oameni (adică numai cei înteresați, firește) o cunoșteau detaliat. Iat-o! Gard în gard chiar cu incinta locașului de cult, se găsea o ticăloasă de crâșmă amărâtă, sărăcăcioasă și murdară, una cu totul spurcată și abjectă privită la prima vedere, însă în subsolul căreia se zvonea că ar fi puse în vânzare
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
el: din obligație față de ea - avea, într-adevăr, o particularitate specifică, una prin care numaidecât se diferenția de majoritatea celorlalte biserici și pe care doar foarte puțini oameni (adică numai cei înteresați, firește) o cunoșteau detaliat. Iat-o! Gard în gard chiar cu incinta locașului de cult, se găsea o ticăloasă de crâșmă amărâtă, sărăcăcioasă și murdară, una cu totul spurcată și abjectă privită la prima vedere, însă în subsolul căreia se zvonea că ar fi puse în vânzare, de mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
pe cât putea, să țină minte bine totul: de la cele două porți mari și larg deschise de la intrare, până la ultima crăpătură din perete. Iar, după firea pe care o avea, s-ar putea să fi și reușit asta în întregime. Peste gard, în vecini, din turla bisericii tocmai începură a bate tare și ritmic clopotele; dangătul lor gros era mai aparte astăzi, parcă spuneau ceva, parcă transmiteau un mesaj anume, dar totul i se părea prea tainic și de nedeslușit băiatului; pesemne
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mijloace moderne, ca aceasta să se vadă obligată de a renunța indirect, printre altele, sub ofertele financiare și materiale ale Atenei și ale Spartei, la producția ei autohtonă de orice fel, adică să dea pasărea din mână pentru cea de pe gard sau, mai plastic zis, să fie copleșită de mirajul centrului civilizator al lumii. Prin urmare, conflictul armat, cauzat de răpirea Elenei, soția lui Menelaos, conflict pornit de altfel din lumea nevăzută a zeilor, cu siguranță n-ar fi existat. În
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]