12,849 matches
-
Rila. Nimeni nu pleacă fără să ia o gustare. În curte, pe mese,stau tot timpul platouri, coșulețe cu gustări de tot felul: biscuiți, paleuri, cornulețe, rahat, sucuri, apă, cafea etc. Și toate acestea te ajută, te întăresc și te luminează. Au ceva în ele și prin asta se arată bunătatea Sfântului. Ca să-L slăvim pe Dumnezeu, pentru toate, că e grija Lui Dumnezeu. El hrănește toată lumea din roadele pământului. El o ține. După ce ne închinasem, ne cumpărasem câteva mici amintiri
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
minunate Am găsit în tine Carte! Tu ești Cartea Cărților Și lumina tuturor Pe tine cine te-a creat Din Lumina Lui ți-a dat Ți-a dat cu îndestulare Ca să dai la fiecare De un tânăr, bătrân Tu, îl luminezi oricum Nu m-aș despărți de tine Nici chiar moartea care vine Luminează-mi inima Ca să las și eu ceva... Nu am vorbe înflorite Nici cuvinte potrivite Dar mereu cu glas duios Îl rog pe Domnul Hristos Să îndrepte pasul
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
Pe tine cine te-a creat Din Lumina Lui ți-a dat Ți-a dat cu îndestulare Ca să dai la fiecare De un tânăr, bătrân Tu, îl luminezi oricum Nu m-aș despărți de tine Nici chiar moartea care vine Luminează-mi inima Ca să las și eu ceva... Nu am vorbe înflorite Nici cuvinte potrivite Dar mereu cu glas duios Îl rog pe Domnul Hristos Să îndrepte pasul meu Ca s-ajung la Dumnezeu! Și uite, Carte draga mea Unde m-
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
compania de asigurări să fac niște investigații În legătură cu incendiul. Mi-am aprins o țigară și m-am uitat sugestiv la chibrit În timp ce flacăra ardea, apropiindu-se de vârful degetelor mele. El dădu din cap, dar fața lui părea preocupată. Se lumină dintr-o dată când m-a recunoscut: — Hei, nu ați lucrat În Kripo, la sediul din Alex? Am aprobat cu o Înclinare a capului, scoțând fum pe nări de parcă eram un coș de fabrică. — Da, mi s-a părut mie că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
tare din cauza efortului de a urca și de a trebui să respir În așa fel Încât să nu fiu auzit. Am așteptat În capătul scărilor, dar din nici unul dintre birourile alăturate celui al lui Jeschonnek nu se auzea nimic. Am luminat cu lanterna la ambele capete ale holului și apoi am mers la ușa lui. Așezându-mă În genunchi, m-am uitat după firele care ar fi putut trăda existența unui sistem de alarmă, dar ele nu existau. Am Încercat Întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
cărei dimensiuni ar fi putut cu ușurință găzdui imaginea la scară reală a Hindenburgului. Singura lumină din Încăpere era dată de o lampă de pe imensul birou În stil renascentist, alcătuită din două candelabre din argint cu lampadare din pergament; ea lumina un altar alcătuit din fotografii: una era cu Hitler purtând cămașa maro și cureaua Încrucișată din piele a SA-ului, iar altele cu două femei, care am bănuit că erau soția decedată a lui Goering, Karin, și actuala lui nevastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
spune c-am citit, domnule. — Vai, dar ar trebui. O să vă Împrumut „Red Harvest“, În ediția germană. Și purtați o armă cu dumneavoastră, Herr Gunther? — Uneori, domnule, când cred că s-ar putea să am nevoie de ea. Goering se lumină la față ca un școlar entuziasmat: — O aveți la dumneavoastră acum? Am scuturat din cap: — Rienacker aici de față a crezut că ar putea să sperie pisica. Ce păcat, zise Goering, mi-ar fi plăcut să văd pistolul unui adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
mă conduse până la ușă, urmat Îndeaproape de Rienacker. Și dacă vei avea succes, vei descoperi că nu stau prost la capitolul generozitate. Și dacă nu aveam succes? Pentru moment, am preferat să uit de această posibilitate. 12 Aproape că se luminase de ziuă când am ajuns Înapoi acasă. Brigada care se ocupa de Îndepărtarea mâzgălelilor de pe ziduri era afară, muncind de zor pentru a face să dispară lozincile scrise de KPD În timpul nopții - „Frontul Roșu va Învinge“ și „Trăiască Thaelman și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Togotzes, casierul de la Sindicatul Muncitorilor din Metalurgie, a fost trimis la Dachau. Și tot așa, mulți alții. Dacă un om a avut vreodată dușmani, apoi cu siguranță Paul Pfarr e ăla. Se pare că pe la minister multe fețe s-au luminat de un zâmbet când s-a aflat că Pfarr a murit. — Ai aflat ceva cu privire la ce anume ancheta la momentul morții sale? — Nu. Se pare că nu bătea toba despre ce lucrează. Îi plăcea să lucreze prin intermediul informatorilor, să adune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
și m-am rostogolit pe sub scara mașinii parcate lângă Bugatti, un Mercedes mare decapotabil. În acel moment urmăritorul meu ieși pe ușa de incendiu, lipit de peretele bine umbrit, drept acoperire. Am stat complet nemișcat, așteptându-l să pășească În mijlocul luminat de lună al aleii. Au trecut cîteva minute fără să se audă vreun zgomot sau vreo mișcare În Întuneric, și după un timp am bănuit că o luase târâș de-a lungul zidului, apărat de Întuneric, până când a fost destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
duceau la marginea unor hăuri sau, mai rău, proiectau duhuri rele pe pereții întunecați și reci ai peșterii. Atunci, își aminti de candela fermecată a Crăiesei, bătu o dată din palme și, în măinile lui, străluci o candelă de argint, care lumina întreaga peșteră. Mulțumind, în gând, Crăiesei, bătrânul își târâ trupul amorțit de ani și de frigul pătrunzător al grotei, șerpuind pe poteca întortocheată a peșterii. Ajunse la o ușă, o deschise și văzu o bătrână vestejită, flămândă, legată cu lanțuri
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
cruce, murmurând „schimbarea cere jertfe, iar copilul meu va fi mielul Domnului”. Alaiul porni pe drumul de întoarcere și, după o oră, zăriră sălașul țiganilor de la intrarea în târgul Hîrlăului. Domnul era la sfat, iar, la auzul prinderii fugarilor, se lumină la față, poruncind să-i fie înfățișați. Două trupuri căzură în genunchi, în apropiera tronului: Măria Ta, nu-l omorî pe diac! izbucni în plâns domnița Catrina. Diacul m-a slujit cu credință, iar pentru asta l-am răsplătit cum
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
dramatice ale vulcanilor Popocatepetl și Ixtaccihuatl, dar aceasta nu însemna nimic. Eram încă pe platoul unde aztecii, și-au ales locul pentru capitala lor... Și iarăși autobuzul, munții și serpentinele care ne coborau spre câmpia adevărată. Pământ pietros, în care lumina cactusul acum. Culorile puține, atenuate, fără strălucire, fără sonoritate; și, iată, ploaia aceasta, prima ploaie tropicală din viața mea, cade acum peste un oraș necunoscut... Înainte de Xalapa, pe marginea șoselei au început să apară tejghele cu mere roșii. Acolo unde
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
pe piept, le apără inima. Nimic nu m-a emoționat până acum în Mexic ca fluturii proliferați pe statui, pe frunțile și pe piepturile luptătorilor. Ei îmblînzesc măștile care i-au îngrozit pe spanioli. Între eucalipții care împiedicau luna să lumineze sculpturile în pădurea-muzeu de unde ne întoarcem (notez aceste gânduri în timp ce șoferul așteaptă un pasager "rătăcit"), m-am întrebat dacă, înarmînd-o pe Athena, grecii i-au dat înțelepciunii armele cele mai potrivite. Muzeul "clasic" din Villahermosa, neașteptat de bogat, ne-a
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
acolo există o piramidă și probabil statui ale zeului ploii, tatuate de licheni, care în această noapte tresar din somn... Pe unde umblă oare Tatle acum? Probabil, adăpostit sub arcada unui templu vechi ascultă ploaia și se uită cum fulgerele luminează orbitele goale ale statuilor. Un nou tunet. Șoseaua e uneori desfundată și plină de apă, care nu mai are timp să se scurgă. Parcă și cactușii ce apar uneori spectrali în lumina farurilor pe marginea șoselei au început să se
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
canapea, citisem prima carte de basme și când toate acele topografii și personaje fabuloase, muntele de sticlă, Omul de flori cu barba de mătase, Triști-Copil și Inia-Dinia, Pipăruș Patru și Florea-nfloritul mi se răsuceau în minte, desenând figuri parcă luminate din interior. Era Valea Uitării, unde cine 56 adoarme își pierde dorul de părinți și de locurile unde s-a născut. Un loc atât de frumos nu putea exista în realitate. Era literatură, era ficțiune, iar noi eram personaje de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
vorbă, toată dimineața. Pe obrazul ei tremurau umbrele colorate ale petalelor atinse de soare. Un gândac cu carcasa metalică, verde-sclipitor, se cățăra pe o tulpină. O pânză de păianjen se umfla de vânt între două crenguțe. Priveam cerul care se lumina și se-ntuneca după cum curgeau norii. Când soarele, în crucea bolții, a început să ardă atât de tare încît aproape că incendia petalele multicolore ale mării de flori, ne-am ridicat din aerul nostru verde și, cu ochii strânși, cu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Am străbătut coridorul și am ajuns la poarta de la intrare, ferecată toată cu scoabe și ținte de fier. Am deschis-o și am respirat cu ușurare aerul proaspăt al nopții. Am coborât scara arcuită, cu balustrade somptuoase. Clădirea conacului era luminată stins și părea semitransparentă. Am înaintat spre havuzul cu statuie în mijloc. Am atins cu degetele buza lui rece de marmură. Apa era neagră și amestecată cu stele. Pești ca de abur se mișcau lent pe fundul bazinului, neliniștiți poate
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de groază. Treptele de lemn, stacojii, scîrțîi-toare, se întindeau din ce în ce mai sus, fără ca un capăt al lor să se poată străvedea 98 undeva. Totuși, într-un târziu, am ajuns în capul scării, singur și dezorientat în lucirea lividă a becului, care lumina slab o ușă cu belciug și gemuleț mânjit cu var. Am deschis-o și m-am înfiorat. In cămăruța violent luminată, pe scaunul de faianță, stătea sora mea, care mă privea zîmbindu-mi ciudat. Pe podeaua de mozaic, în fața picioarelor ei
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
un câmp de conștiință îngustat, redus la senzații, la culori stinse, la sunete înăbușite. Nu știu cum am ajuns dedesubt, la ușa lor, mare, stacojie, buretoasă de-atîtea ploi și vifornițe. Nu știu cine mi-a deschis, cine m-a condus în camera aceea intimă, luminată de o veioză pusă-ntr-un colț și acoperită cu o bucată de mătase roșie. Femeia era lungită pe cerga de pe patul foarte jos, goală, cu pubisul întunecat, cu fața pierdută în valuri de lumină roșie. Pe el nu mi
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
neuronilor care se limpezeau la acea vârstă de sus în jos, ca niște fiole, din fibrele musculare slăbite de pasiune, din canalele limfatice, din plexurile nervoase, din glandele endocrine. Bancurile stupide descriau hărți fabuloase ale măruntaielor ei, adevărate ținuturi subterane, luminate de sorii crepusculari ai ovarelor: Cică un tip se însurase și nu știa cum să afle dacă nevastă-sa e fată mare. Fii atent cum faci, îi zice maică-sa. îi bagi acolo o monedă de trei lei. Dacă intră
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
picioare, umblând de colo-colo sau pălăvrăgind în grupuri mici. Două mese lipite, acoperite cu pânză roșie, alcătuiau un mic prezidiu. îngrămădite pe ele se aflau obișnuitele termosuri, treninguri, insigne și diplome care urmau să se dea ca premii. Locul era luminat slab de câteva becuri galben-murdare, așa încît 124 cele două porți de handbal de la extremitățile terenului asfaltat abia se zăreau, confundîndu-se cu propriile lor umbre. Puștii din ciclul inferior se fugăreau, se apucau de gât, se tăvăleau pe iarba de la
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
M-am dezmeticit când am văzut întregul rug, înalt de câțiva metri, cuprins până în vârf de limbi răsucite, roșii-portocalii, de flacără troznitoare. Acele de brad, transformate în scântei, se repezeau cu sutele în sus, pierzîndu-se-n noapte. Becurile care până atunci luminaseră tremurător terenul fuseseră stinse, așa că singur focul, țroznind sub stele, rămăsese centrul transparent și vioi al universului. M-am apropiat și eu de el cu aceeași fericire atavică pe care o vedeam pe fețele roșii, încinse, ale tuturor. Nu ne
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
taci? tresărind eu la glasul lui, Citește-mi mai departe! Caietul ăsta începe să mă amuze! Să mai citesc? întreb eu încă tulburat de cuvintele citite adineauri pe furiș din, Da! citește! astăzi n-am chef să pictez! Și eu luminat pe dinlăuntru de-un îndemn ce nu stă bine firii mele, dar care, pentru moment, îl ferește pe Theo de amintirea teribilă a, Ce faci, nu citești?! Nerăbdător el, eu cu gândul nedus până la capăt, Ba da, numai să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
din câteva linii, schițezi în blocul tău de desen trăsăturile sfântului Gheorghe când în biserică se făcu deplin întuneric, tu nici nu-ți dai seama aplecat cum ești deasupra desenului tău, și poate n-a fost decât fulgerul ce a luminat ca un blitz pentru câteva secunde biserica, dar tot atât de bine s-ar fi putut ca sfântul Gheorghe să-și fi mișcat pentru o clipă capul într-o parte lăsând soarele din spatele lui să facă pentru acea clipă lumină în întunericul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]