11,805 matches
-
mulți o cred răutatea Întruchipată. Să nu dezmint această cu totul eronată părere, motiv pentru care mă asociez cu acei - mulți, puțini? - care dezavuează ideea unui „Dracula Park“. Dar nu În necunoștință de cauză: sunt totuși o pisică... Nu mă mir că la baza subiectului stă un mit - cu ghilimele desigur, căci e prea devreme pentru o găselniță ce datează doar de un secol - de pe aiurea, căruia fantezia stimulată de un scotch dublu a unui romancier i-a ales ca scenă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
desigur, căci e prea devreme pentru o găselniță ce datează doar de un secol - de pe aiurea, căruia fantezia stimulată de un scotch dublu a unui romancier i-a ales ca scenă meleagurile românești, adică ceva, pentru el, exotic. Nu mă mir că vreți să-l adoptați; În fond, asta ați făcut și cu hamburgherul, Coca Cola, trilerul și country-ul... Nu văd Însă de ce trebuie să certificați și chiar să consolidați acest pseudo mit, chiar dacă asta ar fi o chestie de „gând
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
-i la voi, să se mărite, cu toate necazurile/servituțile de rigoare, deja văzute la altele... Chiar vor asta, pregătindu-se cu asiduitate, Încă de fetițe, jucându-se cu o păpușă, de multe ori făcută de ea Însăși din te miri ce. Ba, o dată m’am trezit Înfășat și legănat... Și, cum adesea lipsa verighetei trece neobservată ori, dimpotrivă, prezența poate fi confundată cu vreun inel - În fond, podoaba, cosmeticele, vestimentația, cochetăria, tot asta urmăresc: atragerea atenției - starea civilă trebuie subliniată
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
să spună ce vrea și să aibă răbdarea de a mă aștepta? Dacă tot planificați, barem făceți-o mai inteligent, chiar dacă pare utopic. Utopic În ochii voștri cam „șpanchi“. Ah, nu! Mai cu iubire de aproape. Dar ce să mă mir? Nici pe voi nu vă puteți planifica, motiv pentru care soarta mea e Împărtășită chiar de mulți dintre voi, oamenii În plus... „Meridian“, 26 iulie 2002, ora 11,45 4. Selecție Dacă ceva mai demult am hibridat ce-am hibridat
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
7. Nicolae Pentru că n’o prea am cu sfinții - În fond sunt doar o picătură de apă - Îmi amintesc doar de același Neculai, dar făcătorul de vânătăi, al lui Nică al Petrii. Memoria pe care o dovedesc nu trebuie să mire, căci apa e o campioană În această privință. Desigur dacă prietenul Nicu n’are de gând să mă pervertească, adăugându-mă În pahar Întregind un șpriț... teamă nejustificată, căci pot ajunge cel mult ceai, spre deznădejdea amicului Cristi, nevoit să
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
kilometri, să mă aflu În fața microfonului radioului ieșean, alias Moldova, ca reprezentativ și el pentru Întreaga provincie și nu numai. Sine ira et studio. „Puncte de vedere“, 27 august 1998, ora 16,29 2. NATO go home! Nu trebuie să mire implicarea acestei voci, dar și a sufletului din spatele ei, În problema pe care o va aborda. Apărător al conduitei oneste În relația generală om-mediu, nu pot rămâne pasiv Într’o fațetă particulară a aceleiași dreptăți. De mai bine de o
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
luată de pe tulpină de gutui. - Chișarea-n pat. Dacă un copil urinează în pat, Dumineca, mama lui ieșind din biserică la sfârșitul slujbei, își pune furca-n brâu și începe să toarcă. Iar oamenilor mirați de aceasta, le spune: - «Nu vă mirați de mine că torc azi, duminecă, mirați vă de copilul meu care se chișă în pat». În felul acesta copilul se tămăduiește. - Ciuma. Când se aude de molimă de ciumă, se adună nouă babe laolaltă și cos o ie pe
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Dacă un copil urinează în pat, Dumineca, mama lui ieșind din biserică la sfârșitul slujbei, își pune furca-n brâu și începe să toarcă. Iar oamenilor mirați de aceasta, le spune: - «Nu vă mirați de mine că torc azi, duminecă, mirați vă de copilul meu care se chișă în pat». În felul acesta copilul se tămăduiește. - Ciuma. Când se aude de molimă de ciumă, se adună nouă babe laolaltă și cos o ie pe care musai s-o dea gata într-
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
bun, Și noi am văzutu, pe unde-am trecutu, Dai tu domn mai bun, Doi vulturi surii, din aripi bătându, Dai tu domn mai bun, Din aripu bătându, din ciocuri mușcându Dai tu domn mai bun, Noi ne-am tot miratu și ne-am crucișatu Dai tu domn mai bun, Pentru ce se batu, ei s au fost bătutu, Dai tu domn mai bun, Pentr-un fulg de aur, noi ne-am propiatu, Dai tu domn mai bun, Noi ne-am
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
președinte, strigă Cârțan când mă văzu». - «Ce cauți aici, omul lui Dumnezeu, îl întrebai eu surprins.» - «Ce să caut domnule președinte ?...Columna lui Traian. Ca să știu unde să așez Coroana de Bronz». Răspunsul era logic și conchizător. Portarul hotelului se mira văzându-mă conversând intim cu Cârțan. Numai după ce îi explicai ce vrea «il pastore romeno» simandicosul portar încetă să-l mai privească cu ochi răi. La momentul serbării, m-am îngrijit să merg să-l iau de la Tre-Fontane unde își
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
amintit-o mai înainte „Dimensiunea românească a existenței” scrisă de Mircea Vulcănescu. Când mi-a înmânat-o, eu chiar i-am spus: ─ Mai îmi dai o carte să mă stârnești din nou la scris. Ce vrei să spui? s-a mirat. ─ Anul trecut mi-ai mai dat o carte. Știi care? Da știu. Aceea cuprinde niște pasaje care au constituit punctul de plecare în a concepe cartea pe care am publicat-o și pe care v-am trimis-o și vouă
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
amândouă,de, ca la mama acasă. Am cerut Janetei să-mi dea farfuria ei ca s-o servesc și în timpul acesta, ospătărița a venit cu încă un platou și l-a pus în fața Janetei, urându-ne poftă bună. M-am mirat eu. ─ Salată de ton, mi-a răspuns fiică-mea. Văd că este salată de ton, dar atât de multă? Parcă a bănuit fata că suntem lihnite de foame. Dacă porțiile sunt atât de mari, păi mănâncă grecii, frate, nu glumesc
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
după un urcuș ce ne accelerase respirația. După aceea am coborât, mersul nemaifiindu-ne îngreunat ca la urcare. Casele de pe lângă scări erau bine îngrijite. Unele aveau ușile larg deschise, încât vedeai până în interiorul lor parcă așteptau oaspeții. Ne-a mirat acest lucru. Cum pot lăsa deschis când pe lângă ei trec atâția turișri?se întreba Janeta. Probabil că aici este cum a fost la noi pe vremea lui Vlad Țepeș, i-am spus eu. Dacă cineva îndrăznea să ia ce nu
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
just al lui Gilbert Durand, după care spațiul e constituțional o invitație la profunzime, la marea călătorie; un exemplu direct și eclatant: Copilul care întinde brațele spre lună are în mod spontan conștiința acestei profunzimi în vârful degetelor, și e mirat doar de faptul că nu atinge imediat luna; [...] imaginea, ca și viața, nu se învață: se manifestă 13. Descrierile sunt uneori atât de concrete la Eminescu, încât par a fi proză curată: Scârție-n vânt cumpăna de la fântână,/ Valea-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
singur sta în mijlocul lor senin, surâzând, și singurul semn că beuse era că paloarea sa obicinuită se colora c-un gingaș roza ca acel al ofticei. Eu de felul meu nu puteam bea, dar într-adevăr că trebuia să mă mir de acel copil, acel înger cu păr negru și lung, cu ochii de-un albastru așa de strălucit și de adânc, cu fața așa de palidă, așa de delicată, asupra căruia însă vinul nu producea neci un efect. El era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
dărâmător de frumoasă a lui Mihai, este descrisă în Geniu pustiu: Fața albă și obrazii roșii, părul castaniu și des, făcut în două cozi întrunite pe spate, neted și cu cărare prin mijlocul capului, ochii mari, caprii, ce se uitau mirați la mine, sprâncenele arcate și îmbinate, nasul fin ca a unei dame mari, bărbia rotundă și plină, iar, cînd râdea, două gropițe cochete. Cămașa albă, cu altițe și mâneci largi, fotă curată și nouă328... Sigur că mai sunt și alte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
pe cel care iubește ar veghia-n eternitate 219. Finalul variantei de tinerețe (decembrie 1869) are forma cu mult mai plină și mai închegată: înger ești din paradis/ Și mă tem privind la tine... căci ți-o jur: nu m-aș mira/ Dac-ai prinde aripi albe și la ceriuri ai sbura/ Privind lumea cea profană cum se pierde în abis220. Cum trăsătura definitorie a îngerului este zborul, poetul găsește chiar Locul aripelor, numai că tot în stilul imaginativ al picturilor prerafaelite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
adevărat civilizată, după fiecare criză l-aș putea da în judecată pe onorabilul Aurel-Bălcești, solicitându-i daune: urmându-i sfaturile (ori într-un caz, ori în celălalt) am înțepenit la pat. Viețuind, însă, în România, nu pot decât să mă mir și să mă tot mir cum e cu putință ca același slujitor al lui Esculap să-mi recomande ceea ce tot el afirmă că-i... contraindicat!? În ansamblul ei, chestiunea este, însă, mult mai gravă: nimeni nu mai veghează asupra acestei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
l-aș putea da în judecată pe onorabilul Aurel-Bălcești, solicitându-i daune: urmându-i sfaturile (ori într-un caz, ori în celălalt) am înțepenit la pat. Viețuind, însă, în România, nu pot decât să mă mir și să mă tot mir cum e cu putință ca același slujitor al lui Esculap să-mi recomande ceea ce tot el afirmă că-i... contraindicat!? În ansamblul ei, chestiunea este, însă, mult mai gravă: nimeni nu mai veghează asupra acestei adevărate industrii a cărții pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
P e vremea când tăiam butuci / Să ne-ncălzim, să facem cina / Și căram apă cu găleata / Nu cumpăram nimic de-a gata / Știam să mânuiesc și sapa / Și-l citeam și pe Shakespeare / Cum de-aveam timp? Acum mă mir. / Pe vremea când umblam pe jos / Totul mi se părea frumos / Și n-aveam timp de tânguit..." ș.a.m.d. E-un text polemico-nostalgic care circulă pe internet (Cartenet 08) și denunță tarele urbanizării grăbite, dacă nu chiar forțate. Antiteza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Ștefuriuc, Ioanid Romanescu, S. Baboi, I. Omescu, însoțite de neplăcute surprize de genul turnătoriilor la Securitate ale lui Lucian Valea, reproduse din dosarul obținut de la CNSAS. În ambele volume, erosul este la mare cinste, ceea ce n-are cum să ne mire în cazul unui exeget al lui Freud. Numai că eroinele cu pricina fiind, acum, gospodine la casa lor, lectura le-ar putea aduce, pe lângă șoapta gâdilitoarelor amintiri, niscaiva complicații familiale, bașca disconfortul detalierii publice a ședințelor de amor. Unii (Nina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
R ăsfoiesc volumul "Stalin, cenzurat necenzurat" amintindu-mi că, într-un capăt bizar de iarnă (1954) când și-a dat duhul "tătucul popoarelor", aveam 14 ani și urletul sirenelor locomotivelor din depoul Ițcani părea a anunța sfârșitul lumii. Mă și miram, cu mintea de copil, că pământul se mai învârte, că soarele totuși răsare, că, de durere, păsările nu cad trăsnite din pom... Anexele documentare ale cărții înfățișează, de-a dreptul incredibil pentru generațiile de acum, reacții ale românilor la moartea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de an, adună spuma cremei societății vieneze în fosta sala a manejului, împodobită sărbătorește și scăldată-n flori, spre a aplauda ritmat eternul bis "Marșul lui Radetzky". Suntem, se pare, națiunea cea mai dispusă să-și dea palme în oglindă mirându-ne, apoi, de lipsa de respect cu care ne tratează alții. Mă-ntreb cum ar fi fost tratat Petöfi (de pildă) dacă ursita l-ar fi arondat istoriei literaturii române. Care literatură, cum spune Negrici, este inferioară celor din țările
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
cu instrumente electrice, medicamentele erau puține și suportam greu să văd astfel de operații făcute fără anestezie, fără ce e mai ușor suferindului. Într-una din zile, la Leagăn, vine portarul și-mi spune că mă caută cineva. M-am mirat și m-am întrebat cine să fie, că nu aveam pe nimeni, nu cunoșteam pe nimeni în București. Eram îmbrăcată în halat alb, cu calotă pe cap. Și m-am dus. Doamne, Doamne, ce amintire plăcută dar și dureroasă. Cine
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Să curățăm de mărăciuni Poteca pe unde treci. Of,... doamne, fă-ne iar copii Întoarce, Doamne roata, Să mă duc la bisericuță Cu mama și cu tata, Și să cântăm prohodul, C-așa-l cântam eu cu măicuța De se mira norodul, Și chiar și popa se mira De vocea mamei și a mea, Și mă chema mereu să cânt Și corul să-l conduc. Să o aud iar pe măicuța Să-mi las în jos rochița. Si ne striga mămica
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]