10,211 matches
-
evenimentului unic sau în folosirea planurilor paralele. Sunt utilizate mijloace de încetinire a acțiunii în vederea obținerii efectului emoțional. Sistemul epic este alcătuit din modele și tipare nartive arhaice, reperabile mai cu seamă în dialoguri și discursuri și este concurat de narațiunea la persoana I, de investigații psihologice, monologuri. Limbajul se caracterizează printr-o extraordinară varietate semantică și complexitate a frazei. "Vezi articolul principal: Troia." O altă întrebare semnificantă privește posibila bază istorică a povestirii. Comentariile despre "Iliada" și despre " Odiseea" scrise
Homer () [Corola-website/Science/299888_a_301217]
-
pe Alexandru Macedon în expediția să împotriva tribalilor și geților. Relatările lui Ptolemeu au fost păstrate în opera lui Arrian, scriitor grec din secolul al II-lea d.Hr., ce a ocupat diferite demnități în Imperiul Român. Pornind pe firul narațiunii lui Arrian, aflăm că oastea macedoneană, formată din 30.000 de soldați, trece pe lângă orașul Philippi, apoi pe langă masivul Orbelon, după care trece râul Nestos, și după zece zile ajunge în munții Haemus unde are loc prima confruntare cu
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
Dostoievski se află chiar în grupul care ar fi urmat să fie executat imediat după cei trei și asistă la întreg spectacolul. Romanul "Idiotul" conține un fragment prețios referitor la ceea ce ar fi putut simți scriitorul în acele momente. Eroul narațiunii, prințul Mîșkin, povestește cum a asistat la o execuție în Lyon, Franța, fiind impresionat de tortura psihologică a condamnatului: F.N.Lvov, un membru al grupului, își amintește că, în așteptarea morții, Dostoievski a rostit « Vom fi cu Hristos » (“Nous serons
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
din subterană" este împărțită stilistic și structural în două părți. Prima parte este un monolog, ale cărui idei, aparent dezordonate, se încheagă treptat într-un veritabil eseu filozofic. A doua parte, situată la șaisprezece ani înaintea primeia, adoptă forma unei narațiuni la persoana I. Protagonistul monologului (și, în același timp, naratorul) este un individ mizantrop și cinic de 40 de ani, fără nume, cunoscut ca "omul din subterană". El singur se caraterizează cu următoarele epitete: bolnav, rău, lipsit de farmec, vanitos
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
adesea batjocorit și desconsiderat de ceilalți. „Idioția” lui, în realitate un diagnostic impus de cei care nu îl înțeleg, reflectă modul prin care vulgul percepe expresia creștină „sărac cu duhul”. Romanul "Demonii" se deosebește de celelalte mari creații dostoievskiene prin narațiunea de tip cronică pe care o dezvoltă. Folosind persoana întâi, naratorul intradiegetic, Anton Lavrentievici G., are un discurs oscilant și lipsit de obiectivitate, iar faptele relatate în calitate de martor direct, dar discret, al acțiunii se îmbină adesea cu episoade la care
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
celui din "Portret", limbajul se pliază perfect peste situațiile descrise în fiecare din capitolele romanului "Ulise", însă de această dată cititorul nu se mai confruntă cu o singură conștiință, ci cu un grup de voci și personaje care își revendică narațiunea. Pluriperspectivismul îi plasează în centru pe rând pe cei trei protagoniști (Stephen Dedalus, Leopold Bloom și Molly), dar și pe unele personaje secundare ca Gerty MacDowell în "Nausicaa", naratorul din "Ciclopii" sau diverși locuitori ai Dublinului în "Stâncile rătăcitoare". Metodele
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
excesiv de lungi, lipsite de punctuație, monologul lui Molly Bloom din "Penelopa" constituie, după Wolfgang Iser, o eradicare completă a teleologiei sau determinismului și o perpetuă reactualizare a trecutului, ca sursă regeneratoare nesecată. Conform lui Harry Levin, "Ulise" „ignoră formalitățile unei narațiuni și ne invită să împărtășim un flux al experienței nediferențiate, eludând distincția dintre obiectele descrise și cuvintele folosite pentru a le descrie”. Anthony Burgess afirmă că, în opera irlandezului, „proza și subiectul au devenit o unitate inseparabilă [...] Cheia romanului "Ulise
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
lui Kimball emblema represiunii sexuale, impuse de educația catolică (vulturii imperiali sunt un simbol al Romei, deci ai Bisericii Catolice), amintind totodată de pedepsele unor eroi cuprinși de hybris, precum Prometeu și Oedip. Margot Norris crede că relațiile cauzale specifice narațiunii romanești sunt substituite în "Veghea lui Finnegan" cu asocieri libere de tip psihanalitic. Identificând teme precum rivalitatea fraternă, conflictul dintre tată și fiu, incestul, triunghiul amoros, ea arată că familia lui Humphrey Chimpden Earwicker este un prototip oedipal, guvernat de
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
familia lui Humphrey Chimpden Earwicker este un prototip oedipal, guvernat de o lege patriarhală și măcinat de un sentiment penetrant al vinovăției (generat fie de Păcatul originar, fie de crimele freudiene refulate ale incestului și paricidului). Derek Attridge afirmă că narațiunea romanului se desfășoară într-o „modalitate caracteristică visului”, cu „irupții ale lumii dezorganizate a plăcerilor din copilărie și a dorințelor subconștiente”. Joyce ar fi folosit toate exemplele de „vise tipice” descrise de Freud în "Interpretarea viselor" ca motive în "Veghea
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
între altele pentru a păstra tensionalitatea așa cum este ea cerută de genul comediei. Conf.univ.dr. Elena Saulea consideră că filmul "„se deschide spre parabolă și atinge satirizarea șarjantă, face din trișare, fals și inautentic tot atâtea planuri a căror secvențialitate dau narațiunii filmice un ritm interior inedit, decupajul relațiilor umane și perfecțiunea dialogurilor atrăgând prin secvențe de sensibilitate și curaj enunțiativ”". Criticul de film Călin Căliman își exprima, ce-i drept cu multă întârziere, opinia că scenaristul Titus Popovici ar fi apelat
Operațiunea Monstrul () [Corola-website/Science/298788_a_300117]
-
Ukifune seamănă foaret mult cu Oikimi, sora ei cea mare care a murit când era foarte tânără. Ukifune nu moare, apele râului Uji o poartă până la o mănăstire budista, unde, cu ajutorul unui preot, Yokwa-no-sozu, se călugărește. Genji Monogatari este o narațiune la persoana a treia care nu are un sfârșit, e o operă deschisă, în termenii semioticii lui Umberto Eco, mai bine spus o operă neterminata. Ea a fost tradusă în limba română în perioada interbelică de scriitoarea română Henriette Yvonne
Genji monogatari () [Corola-website/Science/298872_a_300201]
-
în perioada interbelică de scriitoarea română Henriette Yvonne Stahl, care a folosit un intermediar franțuzesc, dar traducerea ei a ajuns doar la jumatatea poveștii. Restul textului își aștepta încă traducătorul din limba japoneză deși operațiunea de traducere e destul de dificilă, narațiunea fiind scrisă în japoneză vorbită acum o mie de ani, în Kyoto. Ea a fost retradusa în limba japoneză modernă de Enji Fumiko, Tanabe Seiko, Setouchi Gyakusho și de mulți alți profesori specializați în Genji Monogatari. Când, în perioada interbelică
Genji monogatari () [Corola-website/Science/298872_a_300201]
-
alți profesori specializați în Genji Monogatari. Când, în perioada interbelică românul a fost tradus în limba franceză sau engleză a produs un veritabil șoc în lumea occidentală astfel încât Murasaki Shikibu a fost considerată o precursoare a literaturii feministe moderniste. Stilul narațiunii este extrem de actual, și în ciuda barierei lingvistice omul modern este fascinat de bogăția acestei intrigi, pornind de la principiul budist al reincarnării. Universul social este dublat de lumea foarte convențională de la curtea din Kyoto, epocii Heian, unde legile etichetei erau foarte
Genji monogatari () [Corola-website/Science/298872_a_300201]
-
primul dumnezeu adorat de către evrei a fost canaaneanul "El" (iahvismul însuși ca ideologie, pare-se apărând mai întâi la populații din afara Israelului.), ultimii redactori ai Bibliei admițând ei înșiși acest fapt în măsura în care aceștia se limitează, apologetic, doar să elaboreze firul narațiunii primare, adăugând straturilor vechi ale tradiției religioase explicația din relatarea care se găsește în Ieșire 3 (anume că Dumnezeu (El) îi spune lui Moise că nu s-a revelat Patriarhilor sub numele lui propriu). Conform acestei relatări Iahve își comunică
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
creația și toate creaturile ca lucru al mâinilor sale, numele Iehova revelează dragostea sa ca fiind condiționată de atribute morale și spirituale. În această lumină este semnificativ că numele Iehova, așa cum am notat în prealabil, nu apare până la . Până acolo, narațiunea se ocupă cu relatarea generală despre întreaga creație. Dar acum începe relatarea specială referitoare la crearea omului și a relației speciale a lui Dumnezeu cu omul, văzut diferit de creația inferioară. Dumnezeu intră acum în comuniune cu cel pe care
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
putea fi Octave de Malivert din romanul lui Stendhal, "Armance". Ca și acesta, Tenkutsu este chinuit de gândul sinuciderii, al morții eroice dar nu are încă puterea să ducă gestul suicidal până la capăt. Cel de-al doilea roman, , abandonează stilul narațiunii cu valoare autobiografică și plonjează în plină ficțiune. Naratorul e de data aceasta o Madame Bovary în cheie japoneză. Lucrarea "Sete de iubire" a fost publicată pentru prima dată în anul 1950 în Japonia, fiind tradusă din japoneză de Iuliana
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
care face din acest episod nucleul romanului sau. Tradus în limba engleză în vremea revoluției flower-power și a exploziei de religii de tip new-age, romanul a cunoscut un succes imediat printre adepții americani ai Zen Budism-ului. Întorcându-se la narațiunea de tip confesiv, Mishima imaginează lumea strâmbă a spiritului unui călugăr, Mizouguchi, traumatizat de imaginea mamei care făcea dragoste cu un bărbat în timp ce tatăl își dădea sufletul. Copilul, un Meursault transferat pe teritoriul japonez, este incapabil de orice tip de
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
sale Romica, furată de diavoli. Ca în orice epopee care se respectă, eroii pămînteni au dușmani și protectori supranaturali. Autorul are simțul artei ca joc, subiectul și personajele fiind pretexte pentru o „comedie a literaturii” (N. Manolescu). De aceea, universului narațiunii îi corespunde un metaunivers, prezent în subsolul paginilor și alcătuit dintr-o armată de critici care supun „adevărul istoric” prezent în epopee unui tir de contestații umoristice. Dacă textul este o parodie, metatextul este de asemenea parodic, ficțiunea amestecîndu-se cu
Ioan Budai-Deleanu () [Corola-website/Science/297753_a_299082]
-
în descrierea curgerii turbulente kavadarci număr de înmatriculare auto al orașului macedonean cel mai mare generator de radiații alfa este radonul un gaz radioactiv natural ce se găsește în sol și piatră înflorește în luna aprilie înainte de apariția frunzelor însăși narațiunea urmărește viețile mai multor personaje atent alese pentru a radiografia lumea viitorului degas nu a fost căsătorit nu se cunoaște vreo legătură sentimentală de durată limba este lungă bifurcată și servește la miros această parte suplă a corpului ajută furnica
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
sau fiu, Dumnezeu îi cerea lui Abraham un act de credință și de ascultare eroica. Trebuie însă accentuat că, împiedicând jertfirea fiului prin intervenția unui înger, revelația condamnă practică sacrificiilor omenești atât de răspândită printre cananeii, printre care trăia Abraham. Narațiune bogată în detalii este și aceea care reproduce încercările unui slujitor al lui Abraham de a alege soțâie pentru Isac. Predestinata însă era o rudă: Rebeca, nepoata lui Nahor, fratele lui Abraham, deoarece patriarhul - pentru motive etnice și mai ales
Avraam () [Corola-website/Science/297908_a_299237]
-
manifest șocant în anii ˈ70 își pierde după ˈ90 - prin invazia simulacrului de corp, prin multiplicarea aparițiilor cu același profil - funcția politică. După cum afirmă Gómez-Peňa, corpul performerului contemporan trebuie să propună un alt tip de corpo-radicalitate, care să protesteze, prin narațiuni identitare specifice unor istorii locale, față de diferite modele impuse. E nevoie de un nou discurs al corpului performativ care, pe de o parte, să submineze clișee corporale brutal axate pe materialitatea seductivă a corpului, iar pe de altă parte, să
Guillermo Gómez-Peňa: Repolitizarea, reumanizarea și decolonizarea corpurilor () [Corola-website/Science/296118_a_297447]
-
este un spectacol țesut cu finețea și subtilitatea unei broderii în care firele fricii se înnoadă, se rup, se lipesc la loc și pleznesc. PE BUNE, spectacolul produs de Asociația PETEC după Fapte vitejEști, are în centru fricțiunea permanentă dintre narațiunile minciunii și imperativul adevărului, dintre mirajul ficțiunii cu care copilul asociază minciuna - cadru nelimitat al imaginației explozive - și necesitatea de a produce adevăruri la care cei din jur să se poată raporta și în funcție de care să dea verdicte. În lumea
Frici îmborcănate și minciuni etichetante. Narațiune și de-dramatizare () [Corola-website/Science/296115_a_297444]
-
diferită, centrată pe fibrele tari ale minciunii: Pinocchio,...), ci o extind în mai multe planuri: planul concret al întrebărilor identitare pe care le generează povestea, planul abstract al repertoriului de mișcări, gesturi, contact improvisation, măști, compoziții sonore adaptate ritmului motric. Narațiunea devine o partitură flexibilă și fluidă, care naște variante compoziționale în limbaje diferite. Întâmplările din poveste generează un context relațional deschis care le dă posibilitatea performerilor să improvizeze, activând fire narative intersectate. Istoria băiatului cioban care trebuie să apere oile
Frici îmborcănate și minciuni etichetante. Narațiune și de-dramatizare () [Corola-website/Science/296115_a_297444]
-
delimitează un spațiu de acțiune în care, pe rând, se construiesc diferite momente care explorează prin mișcare și text părți din poveste. De pe margine, naratorul și performerii le pun întrebări celor care dansează și intervin cu diferite comentarii, dinamitând logica narațiunii de tip cauză-efect: oare băiatul care avea grijă de oi și-a dorit să facă asta?, nu cumva, din totdeauna, părinții i-au spus că trebuie să se facă cioban și el s-a făcut cioban chiar dacă nu-i plăcea
Frici îmborcănate și minciuni etichetante. Narațiune și de-dramatizare () [Corola-website/Science/296115_a_297444]
-
fără legătură, la oameni din afara zonei academice) de reacții emoționale negative sau de tentative de delegitimare, pe care le-am grupat în trei categorii, în funcție de elementul care le-a declanșat:</p> 1. Trecutul recent și dreptul de a dezvolta o narațiune despre el - ” Ce știi (înțelegi) <spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"><i>tu </i></spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">despre anii 50 </spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">(respectiv comunism, pictură realist
Realism socialist și gen - Despre dreptul de a privi și interpreta arta trecutului recent dintr-o perspectivă feministă locală () [Corola-website/Science/296130_a_297459]