12,372 matches
-
adiționate sau inserate ierarhic, macrotextul fiind diagnosticat în ansamblu ca narativ ori descriptiv. Practica interpretativă demonstrează însă mai degrabă o eterogenitate sau o cvasieterogenitate a textelor, întrucît secvențele descriptive și dialogice se transformă uneori în soluții de continuitate în textele narative, astfel încît este admisibilă ideea că toate speciile, genurile și subgenurile sînt clase empirice, stabilite prin observarea datului istoric sau prin extrapolare, pornind de la acest dat, iar departajările lor decurg din necesități metodologice. Stabilirea unei tipologii a textelor ar putea
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
depeșele scrise de Félix Fénéon în 1906 pentru ziarul Le Matin 5, prezintă o CD (subliniată aici în bold). În ciuda legăturii sintactico-semantice cu subiectul din nucleul frazei complexe, CD este o unitate de sens care are chiar și o funcție narativă în T4. T4 Trîntindu-l la pămînt pe afișorul Ahile, ei îl tîrîră de-a lungul întregii pasarele din Alfortville, apoi îl azvîrliră. În decupajul structurii acestui mic text, CD constituie o unitate textuală la fel ca și următoarele două unități
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
propune un decupaj al materiei verbale foarte diferit de cel din articolul din ziar. Principala consecință a acestei segmentări este deconstrucția povestirii. Analiza este confirmată de folosirea frecventă a construcțiilor detașate în presa scrisă, unde acestea permit introducerea unei cauzalități narative: T5 Scăpînd de sub supravegherea mamei [e1], un băiețel în vîrstă de 16 luni a căzut mortal vreo zece metri de la etajul al treilea al unui bloc situat pe strada Village, nr. 5 [e2]. CD, cu formă gerunzială scăpînd care semnalează
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
atribute succesive. (1928: 30) 2.2. Tipurile de progresie tematică Putem deosebi două mari tipuri de progresie tematică de bază, care se combină întotdeauna în texte: • a. Progresie cu temă constantă. Dacă descrierea împarte adesea o hipertemă în sub-teme, secvențele narative adoptă un dispozitiv mai simplu, în care aceeași T este reluată sub formă pronominală, de exemplu, adăugînd diferite R succesive. Am văzut aceasta în rescrierea lui P2 în trei versuri, citate mai sus: Schema 5 • b. Progresie cu tematizare liniară
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
dar mort. T4 și T11 nu conțin decît o singură frază tipografică, T9 și T12 două fraze, T10 trei fraze și T13, patru. Dacă comparăm cele două scurte narațiuni complete din T11 și T13, constatăm că, în ciuda unei mari similitudini narative, ele nu sînt segmentate la fel. Este evident că unitatea textuală de bază nu poate fi identificată pornind de la operația de segmentare tipografică a continuumului verbal. Decupajul grafic al unităților scrise și decupajul intonativ al unităților rostite sînt legate de
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
îl tîrîră de-a lungul întregii pasarele din Altfortville, [pn3] apoi îl azvîrliră. Organizatorul temporal apoi și verbul conjugat la perfect simplu induc o succesiune temporală a acțiunilor. Trebuie să-l considerăm pe apoi îl azvîrliră ca pe o propoziție narativă [pn3] care conține numai o elipsă a subiectului ei (am putea foarte bine să scriem: apoi agresorii lui îl azvîrliră). În ciuda absenței verbului conjugat și a agentului, construcția detașată Trîntindu-l la pămînt pe afișorul Ahile constituie, așa cum am văzut mai
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
o elipsă a subiectului ei (am putea foarte bine să scriem: apoi agresorii lui îl azvîrliră). În ciuda absenței verbului conjugat și a agentului, construcția detașată Trîntindu-l la pămînt pe afișorul Ahile constituie, așa cum am văzut mai sus, o altă propoziție narativă [pn1]. Construcția completă cu gerunziu introduce o legătură temporală (t) de anterioritate între acțiunile (a) agresorilor: trîntirea la pămînt a nefericitului Ahile [a1-t1 = pn1] apoi tîrîrea [a2-t2 = pn2] înainte de a-l azvîrli [a3-t3 = pn3]. Segmentarea acestei lungi fraze tipografice prin
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Unul, Janinetti, dispăru. [P3] Plonjonul celorlalți. [P4] Îl scoaseră la suprafață, dar mort. Tipul de segmentare tipografică prin cuplul majusculă-punct este totuși departe de a fi canonic. Fraza nominală P3 accentuează rapiditatea, spontaneitatea reacției salvatorilor, în timp ce P4 conține două propoziții narative despărțite prin virgulă și prin conectorul argumentativ DAR. Caracterul de monoremă al ultimei propoziții: dar mort, contrastează cu lungimea frazelor precedente, mai ales cu P1. Cele două monosilabe cu aliterația lor în consoana r contrastează cu lungimea de șapte plus
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
criteriu, incidența lui după este întreruptă și enunțul, atribuabil (în lipsă) enunțătorului, se alătură enunțurilor la prezent de la începutul textului. Această incidență ezitantă și, mai profund, această nesiguranță privitoare la asumarea enunțiativă a enunțurilor revelă destul de bine impersonalitatea povestirii. Vocea narativă dă impresia că are doar rolul de a pune laolaltă nișe elemente. Distanța impersonală este însoțită totuși de o oarecare ironie. Explicațiile, prin tradițiile succesive, fundamente ale mitului lui Prometeu, se reduc la materialitatea stîncoasă a Caucazului. Sensul povestirii mitice
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Un fulger...) și structura nominală a versurilor 9 și 12. Aceste modalități frastice, alături de forța apostrofei, corespund cu ceea ce Bally așază în rîndul sintaxei afective. Schimbarea timpurilor verbale este semnificativă din punct de vedere enunțiativ. Timpurile enunțării istorice, distanțate și narative (imperfect și perfect simplu) sînt urmate de timpurile enunțării actuale: perfect compus (v. 10), viitor (v. 11), condițional perfect (v. 14), indicativ prezent (v. 13) ancorat în momentul și locul enunțării (deicticele acum și aici din v.11 și v.
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
timpurile enunțării actuale: perfect compus (v. 10), viitor (v. 11), condițional perfect (v. 14), indicativ prezent (v. 13) ancorat în momentul și locul enunțării (deicticele acum și aici din v.11 și v.12). Vom reveni mai departe asupra structurii narative a acestui poem, dar din punct de vedere enunțiativ, diviziunea sa în două părți este exemplară și corespunde cu ceea ce vom spune despre timpurile verbale în cap. 7. Referințe și lecturi recomandate - Jacqueline AUTHIER-REVUZ: "Hétérogénéité(s) énonciative(s)", Langages 73
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
victimei. Introdusă la începutul textului ca mama lui, putem avea o reluare de tipul mama fără să trebuiască să vorbim de anaforă asociativă (asocierea copil-mamă reiese de fapt din text). Principiul atribuirii progresive de referenți este foarte frecvent în proza narativă. De exemplu, în acest fragment din Parfumul lui Süskind: T28 Tocmai se gîndea să părăsească plictisitoarea serbare, pentru a se întoarce pe lîngă Galeria Luvrului spre casă, cînd vîntul îi aduse ceva: ceva minuscul, aproape imperceptibil, o fărîmă infimă, un
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
anulează, impresia de agramaticalitate. În loc de anaforă, avem un caz exemplar de cataforă care trimite totuși mai mult la poemul care urmează decît la personajul soldatului mort despre care este vorba în continuare. La fel se întîmplă și cu cataforele textelor narative ficționale. Se întîmplă destul de des ca începutul unui roman sau al unei nuvele (în special de la începutul secolului XX10) să se prezinte ca o intrare bruscă în ficțiune și să facă aluzie la un personaj sau la un loc, prezentîndu-le
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
roman sau al unei nuvele (în special de la începutul secolului XX10) să se prezinte ca o intrare bruscă în ficțiune și să facă aluzie la un personaj sau la un loc, prezentîndu-le ca deja cunoscute. Cititorul, ținînd cont de genul narativ, acceptă fără probleme, prin convenție, să aștepte pînă să cunoască identitatea obiectului discursului (Bégueli 1988: 38-39). El nu percepe acest tip de cataforă ca pe o eroare de gestiune a progresiei informației narative 11. Aici este vorba de un aspect
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
deja cunoscute. Cititorul, ținînd cont de genul narativ, acceptă fără probleme, prin convenție, să aștepte pînă să cunoască identitatea obiectului discursului (Bégueli 1988: 38-39). El nu percepe acest tip de cataforă ca pe o eroare de gestiune a progresiei informației narative 11. Aici este vorba de un aspect codat generic al construcției progresive a reprezentării discursive (Rd). Anafora definită este posibilă atunci cînd referentul poate fi identificat prin inferență. O unitate referențială prezentă în cotextul anterior poate permite dezvoltarea unei puneri
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
120, 1998: 51-65. - Pratiques 85: "Cohésion textuelle (les reprises démonstratives)", Metz, 1995. - Corinne ROSSARI: Les opérations de reformulation, Berne, Peter Lang, 1994. 2. Izotopia discursului (legări semantice 2) 2.1. Cotopie, poliizotopie, heterotopie În cadrul teoretic al semanticii și al semioticii narative, A.-J. Greimas a pus de timpuriu problema "izotopiei mesajului" sau a "planului izotop al discursului" (1966:69 și 71) în termeni de redundanță de categorii lingvistice, în principal semantice, făcînd posibilă o lectură uniformă a unor porțiuni întregi de
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
aditivă decît argumentativă. Utilizările și frecvența conectorilor variază în funcție de genurile discursului. Textele juridice, de exemplu, integrează foarte puțini conectori, comparativ cu genurile argumentației (Sabatini 1990). Funcționarea morfemelor de conectare variază și în funcție de tipurile de punere în text: Într-un text narativ, în care succesiunea cronologică este relativ simplă, succesiunea enunțurilor este adesea suficientă pentru a figura desfășurarea cronologică, fără să fie necesară utilizarea masivă a conectorilor temporali. Dar într-un text argumentativ sau descriptiv, complexitatea referentului impune folosirea conectorilor adecvați. În
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
prin interpretare, "legate unele de altele pentru a realiza obiective complexe" (1990: 48), constituind astfel "structuri ilocuționare" despre care el notează că "se află într-un raport sistematic cu structurile globale de texte (de exemplu structuri de texte argumentative, descriptive, narative, etc)" (id.). D. Vanderveken subliniază și el dimensiunea textuală a actelor de discurs: "În planul utilizării limbajului, actele ilocuționare complete (și nu niște propoziții izolate) sînt unitățile de bază ale seminificației în continuitatea discursului (fie oral sau scris)" (1992: 61
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
o organizare internă proprie și deci în relație de dependență-independență cu ansamblul mai larg din care face parte (textul). Spre deosebire de perioadele simple, macro-propozițiile care intră în compoziția unei secvențe țin de ordonările preformatate de propoziții. Aceste diferite ordonări sînt numite "narative", "argumentative", "explicative", "dialogale" și "descriptive". Scopul cărții mele din 1992 (Les textes: types et prototypes) a fost să dezvolte ipoteza diferitelor ordonări preformatate de secvențe în opoziție cu tipologia textelor. Cele cinci tipuri de bază pe care le-am reținut
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
părților, redenumirea întregului etc. Este dificil de vorbit (așa cum am făcut-o eu în lucrările anterioare) despre macro-propoziții descriptive, cînd, de fapt, segmentele descriptive nu prezintă o organizare internă preformatată comparabilă cu cea a macro-propozițiilor din secvențele argumentative, explicative sau narative. Vom vedea că este vorba nu atît de o organizare structurală, cît de un repertoriu de operații. De altfel, acest reproș a fost întotdeauna formulat împotriva unei descrieri atît de puțin ordonate în sine încît este obligată să se strecoare
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
în planuri de texte fixate de retorică sau, așa cum este cazul adeseori, ocazionale. Dacă vorbim de un continuum de complexitate crescătoare de la perioadă la secvență, atunci putem explica statutul particular al descrierii și faptul că ceea ce diferențiază o simplă perioadă narativă sau argumentativă de o secvență narativă sau argumentativă nu poate fi decît gradat, și nu absolut. Teoria secvențelor a fost elaborată ca o reacție la tipologia prea generală a textelor (Werlich 1975). Cînd fac distincția dintre formele elementare de textualizare
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
retorică sau, așa cum este cazul adeseori, ocazionale. Dacă vorbim de un continuum de complexitate crescătoare de la perioadă la secvență, atunci putem explica statutul particular al descrierii și faptul că ceea ce diferențiază o simplă perioadă narativă sau argumentativă de o secvență narativă sau argumentativă nu poate fi decît gradat, și nu absolut. Teoria secvențelor a fost elaborată ca o reacție la tipologia prea generală a textelor (Werlich 1975). Cînd fac distincția dintre formele elementare de textualizare numite narative, argumentative, explicative sau dialogice
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
argumentativă de o secvență narativă sau argumentativă nu poate fi decît gradat, și nu absolut. Teoria secvențelor a fost elaborată ca o reacție la tipologia prea generală a textelor (Werlich 1975). Cînd fac distincția dintre formele elementare de textualizare numite narative, argumentative, explicative sau dialogice, propozițiile mele se înscriu în prelungirea lingvistică a teoriei psiho-cognitive a schemelor care își are originea în lucrările lui Barlett (1932) și care a fost dezvoltată mai ales de Kintsch și Van Dijk (vezi și Fayol
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
denumirea de "suprastructuri": Spre deosebire de macrostructuri, acestea nu determină un "conținut" global, ci mai curînd "forma" globală a unui discurs [...]. Macro-propozițiile, cel puțin cele de un nivel destul de ridicat, vor fi organizate de categoriile schematice ale suprastructurii, ca de exemplu, schema narativă. (1981: 26-27) Van Dijk vorbește de "suprastructuri" atît apropo de povestire și argumentație, cît și de sonet sau de planul unui articol științific. Noțiunea acoperă deci unități textuale mult prea diferite. Conceptele de plan de text (cap. 6) și de
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
definiția clasică), cît să facă în așa fel încît lumea să fie văzută de destinatar conform cu credința emisă de locutorul-enunțător. J.-B. Grize numește acest fapt "modelarea mutuală a unei lumi comune prin mijlocirea unei acțiuni conjugate" (1993: 335). Aserțiunile narative, descriptive, argumentative și explicative factuale sau ficționale, mai degrabă construiesc reprezentări schematice ale lumii decît se adaptează la ea, iar stabilirea unei credințe împărtășite nu este scopul ultim al acestor aserțiuni. Scopul lor ultim este, ca și cel al directivelor
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]