10,006 matches
-
, Sterie (22.VIII.1897, Aminciu-Mețova, Grecia - 11.VI.1981, București), eseist. Este fiul militantului aromân Vasile Diamandi-Aminceanul. A urmat școala primară în satul natal, apoi Liceul român din Salonic; continuă studiile liceale la Ianina, Bitolia și București. Tot la București este student al Facultății de Litere și Filosofie (1919-1922), iar după absolvire funcționează ca profesor la Turnu Severin (1923- 1924), Roman (1924) și Iași
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286759_a_288088]
-
care fiecare semn se combină cu un altul Într-un mod tot mai complex. În universul copilăriei sale, copilul se simte un mic demiurg și se comportă ca atare. Viziunea sa despre spațiu nu depășește orizontul vizibil și așează casa natală În centrul lumii. Din acest centru protejat și protector lumea este vizibilă aproape În Întregime. Casa, mai mult decât peisajul, este o stare sufletească. Chiar dacă este reprodusă În aspectul ei exterior, ea spune o intimitate și devine materializarea unei stări
Polarităţile arhitecturi by Ana-Maria Pătroi () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92986]
-
de reprezentări grafice (1) tipul rațional, În care desenul este caracterizat prin rigiditate, imobilitate, precizia formei, absența lumii Înconjurătoare și (2) tipul senzorial, În care casa, fără o formă precisă, există și printr-o lume ambiantă (soare, cer, copaci). Casa natală este o casă locuită Întotdeauna și, de aceea, ea degajă valori de intimitate. Dincolo de amintiri, casa natală este și va rămâne Înscrisă În noi. De-a lungul timpului ea a descris În noi o ierarhie a diverselor forme de a
Polarităţile arhitecturi by Ana-Maria Pătroi () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92986]
-
lumii Înconjurătoare și (2) tipul senzorial, În care casa, fără o formă precisă, există și printr-o lume ambiantă (soare, cer, copaci). Casa natală este o casă locuită Întotdeauna și, de aceea, ea degajă valori de intimitate. Dincolo de amintiri, casa natală este și va rămâne Înscrisă În noi. De-a lungul timpului ea a descris În noi o ierarhie a diverselor forme de a locui. De aceea, suntem, de fapt, diagrama funcțiilor asociate acestei case anume, iar toate celelalte case nu
Polarităţile arhitecturi by Ana-Maria Pătroi () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92986]
-
anume, iar toate celelalte case nu sunt decât niște variații ale unei teme fundamentale. Am putea spune că a locui - În sensul fenomenologic de „a fi În lume - se reduce astfel la situarea casei În lume. În viața omului, casa natală Înlătură contingențele și Își Înmulțește Îndemnurile la continuitate. Fără ea, omul ar fi o ființă dispersată. Ea e prima lume a ființei umane (Bachelard 2003: 3874). Înainte de a fi „aruncat― În lume, așa cum o profesează metafizicile rapide, omul este depus
Polarităţile arhitecturi by Ana-Maria Pătroi () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92986]
-
Înainte de a fi „aruncat― În lume, așa cum o profesează metafizicile rapide, omul este depus În leagănul casei. Și totdeauna, În reveriile noastre, casa este un mare leagăn. Viața Începe bine, ea Începe Închisă, ocrotită În „poala― călduță a casei. Casa natală ține copilăria imobilă „În brațele sale― (Bachelard 2003: 90-105). Din această perspectivă, dacă, atunci când analizăm desenele copiilor, ne referim doar la imaginea din desen, analogiile dintre liniile trasate și discurs vor părea foarte sărace și arbitrare, iar Înțelegerea extraordinarei creativități
Polarităţile arhitecturi by Ana-Maria Pătroi () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92986]
-
, Constantin (20.X.1958, Războieni, j. Neamț), prozator și critic literar. Este fiul Rucsandei (n. Nacu) și al lui Spiridon Dram, țăran. Urmează clasele primare și gimnaziul în comuna natală (1965-1973), studiile medii la Liceul „Petru Rareș” din Piatra Neamț (1973-1977) și studiile universitare la Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, secția română-italiană (1978-1982). Funcționează ca profesor de limba și literatura română la Liceul Industrial nr. 1
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286864_a_288193]
-
, Alexandru (12.X.1934, Vârfu Câmpului, j. Botoșani), istoric al culturii, eseist și editor. Este fiul Savetei (n. Ițcou) și al lui Constantin Zub, țărani. Urmează școala primară în comuna natală (1941-1945), Școala Pedagogică din Șendriceni, județul Botoșani (1946-1953) și Facultatea de Istorie a Universității din Iași (1953-1957). Își începe cariera de cercetător la Institutul de Istorie și Filologie din Iași. Acuzat că a organizat o manifestare studențească ilegală cu ocazia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]
-
sunt mijloacele la care recurge: pe de o parte, o imprecizie temporală și spa țială, întreținută printr-o desemnare deliberat neclară, deși e limpede pentru cei care îi cunosc cît de puțin parcursul destinal la ce se referă. România sa natală apare ca "țara de dincolo", în vreme ce Elveția de azi este "țara de aici". Două perifraze transparente și vagi totodată, pentru a permite jocul cu spațiul și timpul. Și cu eul, de asemenea. Popescu nu-și inventează vreun geamăn pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
întîmplări monstruoase ce a suscitat emoții și analize cu implicații radiante. De altfel, implicarea autorului nu este cu totul inocentă. Născut în 1947, la Alger, dintr-un tată evreu algerian și o mamă bretonă, Morgan Sportès a trăit în țara natală pînă la independența acesteia, în 1962. Adult, a călătorit mult, rezidînd o vreme în Tailanda și în Japonia, înainte de a se instala în Franța. A scris circa douăzeci de volume, practicînd toate genurile, de la roman istoric pînă la thriller sau
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
pariziene, Gallimard, care își sărbătorea centenarul), ci cel al lui Emmanuel Carrère, Limonov, care a trebuit să se mulțumească cu premiul Renaudot. În anul 2000, fiul celebrei academiciene Hélène Carrère d'Encausse s-a lăsat prins în mrejele Rusiei, ținutul natal al bunicilor săi, realizînd un documentar și o lungă relatare. În 2008, publica în revista "XXI" un reportaj despre Eduard Limonov. Și iată-l acum con sacrîndu-i al doisprezecelea roman al său. Dar dacă scriitorul e binecunoscut, de Limonov, cîți
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ai vremii, publicînd, în același timp, în "L'Humanité" și în magazinul de extremă dreaptă "Șocul lunii". Viața lui Limonov (pe numele său real, Savenko), acum în vîrstă de 70 de ani, este într-adevăr o poveste. În Ucraina sa natală era deja cunoscut ca un dur, crescut după principiul inculcat de propria mamă, care îl învățase să lovească întotdeauna primul. Ajunge apoi, clandestin, la Moscova, unde trăiește o vreme din croitorie și scrie poeme care îi atrag admirația unor grupuscule
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
a dorit? Cu sobrietate și discreție, Chalandon (devenit Antoine în text) mînuiește măiestru cuvinte precise, lacrimi și tăceri pentru a alcătui acest jurnal-confe siune-biografie, asumat de Tyrone Meehan, agent dublu, membru IRA și Sinn Fein, care revine în satul său natal, Killybegs, pentru a muri. Are 81 de ani. Emoția degajată e palbabilă, deși brută, purtată de cuvinte care zgîrîie pînă la os și caută limanul tăcerii, poate singura capabilă să redea nerostibilul. Episodul ce constituie substanța narativă a celor două
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
torid al insulei, pe care fiecare a încercat s-o părăsească, dar care îi atrage magnetic și malefic înapoi: bătrînul Marcel, care a plecat la război în 1939, apoi a lucrat în administrația colonială, pentru a scăpa de imobilismul locului natal, dar care s-a întors, plin de resentimente, fără să știe exact ce și cine nu i-a dat ceea ce a așteptat de la viață ; Matthieu, tînărul care nu și-a petrecut decît vacanțele pe insulă, dar care a visat mereu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în colecția "Continents noirs" a faimoasei edituri. Scholastique Mukasonga s-a născut în 1956 și a început să scrie după ce s-a refugiat în Normandia, în 1992, memoria însîngerată declanșîndu-se odată cu teribilul război fratricid prin care a trecut țara ei natală doi ani mai tîrziu. Forța caustică a scriiturii intră în acțiune pe fondul dureros al veștilor ce-i parvin despre familia rămasă acasă, din care douăzeci și șapte de membri au fost masacrați, printre ei aflîndu-se și mama sa. Crucea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
relațiile cu tribul gazdă, și lungile scrisori explicative și tot mai dubitative ale tînărului aristocrat Octave de Vallombrun, membru corespondent al puternicei Societăți de geografie din Franța, care îl ia sub aripa sa, mai întîi la Sydney, apoi în țara natală, pe cel numit "sălbaticul alb". Dincolo de dificultățile inerente ale regăsirii treptate, în adîncurile memoriei, a numelui și limbii pierdute, Narcisse-cel-întors-la-civilizație ridică, fără să vrea, o serie de grave întrebări existențiale. Problema identității, a locului său în lume pare a fi
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Sorbona, unde (ca și creatoarea ei) alege să studieze... limbile moarte, greaca și latina. Limbi moarte pentru a scăpa de o lume moartă, limbi moarte pentru a se simți vie, altfel. Semn major al emancipării și al distanțării de locurile natale, studiul acestor limbi și literaturi, în ambianța specifică intelectualilor de pe malul stîng al Senei, nu o face pe Claire să-și uite sau să-și renege originile, ci doar să le asume, să le integreze cu luminoasă înțelegere. Cea de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
-o face pe pămîntul suplu din cealaltă țară. La Paris, Claire îl întîlnește pe Alain, un consătean, care însă nu așteaptă decît să se întoarcă acasă, de cîte ori are ocazia; trăiește la unison cu părinții și vibrează odată cu ținutul natal, în vreme ce Claire măsoară distanța tot mai mare care o separă de ai ei. Nu e suferință la mijloc, doar teama de a nu rata șansa vieții și de a recădea în lumea de care se rupsese. Devenită o "burgheză" prin
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
dintre urmașii celor evocați emblematic, cum se trăia în Africa central-ecuatorială înainte de întîlnirea cu Europa? Gravurile și reprezentările de epocă ilustrează îndeobște șiruri nesfîrșite de prizonieri înlănțuiți, în drum spre vasele care aveau să-i rupă pe veci de ținuturile natale. Dar acei oameni au avut o existență anterioară captivității, o societate, familii, prieteni, ocupații, într-un univers liber, unde nu viețuiau în defensivă, pentru că nu știau ce pericole îi pășteau dinafară. Pe ruperea acestui echilibru ontologic se concentrează povestirea Leonorei
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
grijilor lui Simion. Dorurile merg, de altfel, mult mai departe și mai adînc, împlîntate în istoria sfîșierii istorice a Bucovinei. Periplul inițiatic al Dorei Almăjan, fiica legitimă a lui Simion, stabilită împreună cu soțul ei în Franța, dar pe care ținutul natal o cheamă irezistibil, ne conduce, prin învățătorul Ovidiu Frunză și copiii săi, prin multe alte cutremurătoare mărturii, spre momentul acela de ruptură crîncenă, în care, în urma unor decizii arbitrare și total desprinse de realitatea locului, o frontieră a trecut prin
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
o firmă, tot timpul său liber fiind practic consacrat scrisului, cititului și feluritelor activități literare organizate împreună cu ceilalți membri ai asociației scriitorilor din Maryland. Miracol al globalizării, cele cîteva mii de kilometri care îl despart pe Tudor Alexander de ținuturile natale nu mai sunt un obstacol, comunicarea între cele două spații civilizaționale funcționînd fără restricții și întîrzieri (autorul fiind, de altfel, și un foarte activ blogger, ceea ce facilitează mult accesul la textele sale, dar și feed-back-ul cititorilor). O spune el însuși
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
care a notat cu furie, în 1963, "iIizibil, neutilizabil, nepublicabil"... și totuși publicat în franceză în 1993) și sfîrșește prin a deveni unul din marii stiliști ai limbii franceze, pe care abia de o îngăima în momentul plecării din țara natală. În franceză a publicat aproximativ zece volume, cîteva pre fețe și sus-menționata anthologie a portretului, dar, deși unele scrieri de tinerețe continuă să fie traduse și publicate după moartea sa, putem considera că ultimul text francez îl reprezintă Caietele sale
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
distribuția populației în teritoriu. Când cele 50 de milioane sunt lăsate contribuabilului, cum contribuabilul este peste tot, ele alimentează munca în cele patruzeci de mii de comune ale Franței; acționează ca o legătură care reține pe fiecare pe pământul său natal; se răspândesc asupra tuturor muncitorilor posibili și asupra tuturor industriilor imaginabile. Dacă statul, sustrăgând aceste 50 de milioane cetățenilor, îi acumulează și îi cheltuie într-un punct dat, el atrage în acest punct o cantitate proporțională de muncă deplasată, un
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
, George (28.V.1913, Joseni, j. Buzău), prozator, critic literar și publicist. Este fiul Mariei Macovescu (n. Trestioreanu) și al lui Nicolae Macovescu, învățători. Urmează primele clase în comuna natală și își continuă învățătura la București, unde frecventează Liceul „Sf. Sava” (1925-1932). Debutează în 1929 cu un articol în revista liceului. În 1939 va absolvi cursurile Facultății de Drept a Universității din București. Desfășoară încă din tinerețe o susținută activitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287945_a_289274]
-
liricizantă a realităților comuniste. Mai interesantă este culegerea Farmecul pământului (1977), revizuită și retipărită în 1982 cu titlul Parfumul amar al pelinului verde. Subintitulată Jurnal la marginea dintre vis și viață, scrierea este una hibridă: amestec de memorialistică (idealizând satul natal și începuturile sale publicistice), însemnări cotidiene, jurnal de călătorie cu numeroase intruziuni eseistice pe teme de artă și literatură, încheindu-se cu o succintă filosofare metaforică asupra vieții. Se reține în special „dosarul de existențe” pe care îl înglobează scrierea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287945_a_289274]