KorAP: Find »[drukola/base=pic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...386 387 388 ...572 >

14,286 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584

expresie așa îngrijorată că nu mai părea, de fapt, așa sinistru - mai degrabă cum se uită mama când știe că mă doare și așa mai departe. Poate că, de fapt, chiar era doar un moș prietenos, care se simțea un pic singur. — Nu-i nimic, am zis și i-am zâmbit. Nu ca să-l încurajez sau ceva - n-aveam de ce să mulțumesc, că doar nu-i cerusem ajutor, nu? -, da’ m-am gândit că merită măcar să-l las să scape. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
dar trebuie să fie ceva undeva la mijloc, între asta și costumele rezonabile pe care se pare că m-am apucat să le port. Și trebuie să fie o metodă prin care să îmi pot face părul și machiajul un pic mai - ei bine, un pic mai drăguțe? Silueta mea nu e prea rea, deși părul îmi e mai subțire decât era, totuși e... Oh, pentru numele lui Dumnezeu - ia auzi la mine! Parcă aș vorbi din paginile unei reviste pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
undeva la mijloc, între asta și costumele rezonabile pe care se pare că m-am apucat să le port. Și trebuie să fie o metodă prin care să îmi pot face părul și machiajul un pic mai - ei bine, un pic mai drăguțe? Silueta mea nu e prea rea, deși părul îmi e mai subțire decât era, totuși e... Oh, pentru numele lui Dumnezeu - ia auzi la mine! Parcă aș vorbi din paginile unei reviste pentru femei. Asta e? Oare trec

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
facă o tură jos ca să o folosească pe cea de lângă dormitorul meu. Ar fi fost mult prea riscant să se furișeze la mine în cameră, așa că obișnuia să lase un bilețel sau desen în baie când avea chef de un pic de hârjoană, cum ar fi zis tata. Bineînțeles că bilețelele nu erau niciodată grosolane: de fapt, erau concepute pentru a fi cât se poate de inocente și, în cazul în care ar fi fost descoperite, să pară niște simple bucățele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
e și cam frică, dar știu că totul o să fie bine. Am fost chiar surprinsă că e așa ușor, că nu-s ce au ei de obicei - de fapt, e greu de explicat, dar hai să zicem că-s un pic diferită. Și nu - n-am să-ți zic, fiindcă-mi place să am micile mele mistere! Roagă-te pentru mine, Stacey, și mă rog și eu la Domnul să găsim o cale să te trecem și pe tine de partea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
lui Pygmalion, sau așa ceva. Ce naiba speri să obții? Am ca scop să comunic cu cineva mai puțin privilegiat decât dragul de tine, iubitul meu fiu. Provocarea mea, am continuat eu, în vreme ce râdeam mai tare ca oricând, este să creez un pic de fericire în- cum să-i zic? - viața acestui specimen fizic „supraadecvat“. Când mă gândesc cum vorbeam despre ea, mă apucă tremuratul. Fie ca Domnul - și ea - să mă ierte. Sally M ereu am crezut că voi pleca de acasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-a-nchis la el în cameră în loc să vină să se uite cu noi, ceilalți, la televizor, după cină, de exemplu, și n-a mai râs deloc când am făcut glume din alea prostești care-l făceau să chicotească. Sunt un pic îngrijorată din cauza lui. În ceea ce-i privește pe mama și pe tata - a devenit destul de apăsător felul în care se înțeapă unul pe altul tot mereu. Niciodată nu au fost genul care să se certe și nici acum nu sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
nu te prosti, care-i treaba cu Vinny? Nu, fiindcă tu ai impresia că-i o târâtură și nu-ți place când iese cu noi. Atunci de ce? Fiindcă e-al naibii de amuzant? Fiindcă ne face să râdem. Tre’ s-ai un pic de simțul umorului, Stace. Asta-i problema ta - știu că nu-ți place că facem mișto de tine, da’ Vinny face așa cu toată lumea, știi bine. Pentru tine e-n regulă, Sheil. Tu nu știi cum e. — E, hai, că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
contează. Viața mea era doar magazinul și mama, în afară de ea, și-i plăcea să-i aduc aminte de asta. Da, se simțea minunat: un carusel social de-a dreptu’, așa era viața ei pe lângă a mea. Am mai stors un pic de ketchup pe pește. Și ketchupu’ e bun. E făcut din licopen 1. Mi-a zis Crystal într-o scrisoare de-a ei. — Normal c-a venit, i-am zâmbit io lui Sheila - n-aveam de gând să-i dau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
mă-ntorc, că scaunele de la cantină-s fixate de podea și-ncap doar dacă stau pe margine, nu reușesc să mă bag deloc după masă. Și stăteam invers ca să mă pot uita, așa c-a trebuit să mă sucesc un pic ca să aibă gâtul loc să se-ntoarcă. Și nu prea mă pricep io la sucit. În fine, am reușit să văd la ce se uita. Doamna Peters bea o cafea cu Denisha și pălăvrăgeau ca prietenele una cu alta. — Ooooh

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
Nu asta ai zis la telefon. Nu, dar aia era ca să te simți tu prost. Și ca să fiu sigură că vrei într-adevăr să vorbim și nu cauți doar o scuză să nu mai muncești, așa, ca mine. Urmase un pic de liniște, pe care am folosit-o ca să-i dau un sărut. Fusese amuzant să mă pocnesc de ochelarii ei, așa c-am chicotit amândoi. —Scuze. —N-ai de ce. Te iubesc cu ochelari. Nu se poate! Sunt oribili - ca de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
s-a uitat în jos, în poală, și a zis de câteva ori „mama“, ca și cum nu și-ar fi dat seama ce înseamnă. După aia a dat cumva din cap și s-a-ntors spre mine. Mi-a zâmbit și arăta un pic mai normal atunci. „Îmi pare rău, băiete, a zis, n-am vrut să te sperii. Totul e bine. Culcă-te la loc.“ Și mi-a luat playerul de pe pat și mi l-a pus pe birou, înfășurând frumos căștile în jurul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
s-a născut din nou. Sinceră să fiu, nu-s așa sigură că Lorraine a noastră chiar vedea lucrurile clar după ce-L găsise pe Iisus - nu așa cum ar trebui, în orice caz; întotdeauna am crezut c-a luat-o un pic razna. Se ducea la lucru mereu c-o privire sclipitoare și nimic din ce făceam n-o scotea din sărite. La-nceput a fost ciudat, că-nainte o porneam una-două și mereu îmi dădea câte una, că se-ambala. „Oh

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
de-ți vine să-ți pui gura la urechea ei și să zici fiecare cuvânt porcos care-ți trece prin minte. Doar ca să scapi de afurisitu’ ăla de zâmbet înțelegător și de afurisiții ăia de ochi sclipitori. Mai e un pic așa și-acuma, deși sclipirea s-a mai dus în ultimu’ an. Cred că-i un pic greu să ții morțiș la chestiile cu pacea și-nțelegerea când asculți vreo băbătie plângându-se că-i mucegai pe Jersey Royal 1

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-ți trece prin minte. Doar ca să scapi de afurisitu’ ăla de zâmbet înțelegător și de afurisiții ăia de ochi sclipitori. Mai e un pic așa și-acuma, deși sclipirea s-a mai dus în ultimu’ an. Cred că-i un pic greu să ții morțiș la chestiile cu pacea și-nțelegerea când asculți vreo băbătie plângându-se că-i mucegai pe Jersey Royal 1 ai ei. Începi să te-ntrebi dacă planul lui Dumnezeu pentru tine se va dezvălui. Și Crystal

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
masă. Odată ce le-am văzut le-am și simțit și-am știut că pe interior erau inflamate și roșii unde se frecaseră de trup: voiam spațiu între, cum are Crystal. Îmi doream așa mult că-mi venea să plâng un pic. Mii de oameni fac operație de scădere în greutate în America, așa zice Crystal: avem și noi parte de lucrurile bune pe care le au ei pe-acolo până la urmă, indiferent că e vorba de McDonald’s sau de adidași

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
m-am gândit c-aș putea foarte bine să-l iau de la SavaMart. Puteam trece cu ușurință pe acolo în drumul meu spre Lincoln’s Inn, s-o salut vesel pe prietena mea cea grasă și să-i aduc un pic de lumină în viață înainte de a mă-nchide în întunecimea tribunalului numărul 4, secțiunea familie. Dac-aș fi știut, dacă m-aș fi gândit, câtă nefericire și câte complicații ar fi putut fi evitate! Dac-aș fi lăsat lucrurile în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
și altă dată dureri din astea, nu? Io nu prea-s genu’ emotiv. Denisha zice că-s rece ca un sloi de gheață, da’ nu prea a avut ea niciodată creier, cred io. Da-i drept că mă jenez un pic când mă uit la Jerry și la toate femeile alea care zbiară la el la emisiune: adică, îmi place să le văd, că-s așa ciudate, da’ nu m-aș vedea în veci dându-mi drumu’ în halu’ ăla, ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
Doctorul zice că s-ar putea să trebuiască să-i dea genunchi noi într-o zi, da’ mama zice că n-o să-i lase niciodată să-i facă așa ceva. Oricum, a reușit, chiar când încercam să mă scol eu un pic din scaun ca să nu trebuiască să se-aplece ea așa mult, dar încă suspinam așa tare că mă zguduiam și n-am găsit destulă energie cât să mă opintesc să mă pot ridica. O pereche de hodoroage, asta suntem, când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
zguduiam și n-am găsit destulă energie cât să mă opintesc să mă pot ridica. O pereche de hodoroage, asta suntem, când ne clătinăm amândouă, așa zic io mereu. Și-a-ntins brațele ei micuțe și le-a pus un pic în jurul meu și m-am simțit foarte bine când m-a strâns tare. Nuș’ ce m-aș face fără mama, chiar nu știu. O fac cu ou și cu oțet de față cu fetele, că așa zic ele despre mamele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
s-a dus să pună ceainicul pe foc. Mi-am dat seama că stilul ăsta o enervase - a aruncat cuțitul în vasul cu unt și apoi l-a trântit pe blat, mergând spre masă. Da, mersi, Charlie, mă simt un pic mai bine. Mulțumesc de-ntrebare, a zis ea ridicând o pungă de plastic de la supermarket pe care o adusese el și golind-o pe masă. Nu văd nici un paracetamol, a continuat. E-aici sau... — La naiba! a spus tata și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
mă făceam frumoasă ca să-mi țin bărbatul fericit. Nu-i nimic, m-am gândit eu, nu-i vorba numai de asta, nu? E mai mult vorba de respect și de încrederea în sine, nu? Păi... cam așa ceva, oricum. Și un pic din cealaltă. „Ai venit de departe, draga mea“, i-am șoptit eu imaginii mele aplecându-mă puțin ca să inspectez culoarea buzelor, „dar nu destul cât să nu te mai preocupe să arăți bine pentru soțul tău. Ce păcat, asta e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
alarmă pentru cum luam eu de bună viața familiei mele. Am deschis ușa șifonierului și-am vânturat încoace și-ncolo umerașele, căutând ceva care să mă inspire. Fusta bleumarin - da, asta mai mergea. Îmi venea mai bine și era un pic mai scurtă. Și tricoul meu alb cu guler polo; asta dacă era curat. M-am uitat la ceas și m-am gândit c-aș putea să pun cartofii la copt - dar aveam destul timp ca să mă schimb mai întâi. Mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
aminte că nu mai apucasem să termin sendvișul pe care i-l făceam. M-a privit când am intrat. —Salut, mamă, mi-a spus, arăți foarte drăguț. —Mersi, dragul meu, i-am răspuns, m-am gândit să mă aranjez un pic. Îmi pare rău pentru povestea de mai devreme cu felicitarea, eu... Nu-i vina ta, mamă. Las-o baltă. Apropo, tata a ieșit. —A ieșit? Unde? —Nuș’. N-a zis. A ieșit din birou și-a plecat afară, imediat după ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
privind în vitrina unui magazin și încruntându-se ușor, aparent cufundat în gânduri. Așa - deci erai aproape ajuns acasă oricum, m-am gândit eu. Ce bine. E clar că exagerez cearta noastră, iar tu ai ieșit să-ți dezmorțești un pic picioarele și acum ești în drum spre casă. Am decis să nu spun nimic, ci doar să mă întorc acasă și să-l aștept, fără să trebuiască, dacă am noroc, să-i arăt cât de copilăroasă fusesem. L-am privit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]