10,559 matches
-
De aceea se poate extrage dintr-o soluție diluată, folosind dizolvanți organici. Fiind mai puțin reactiv decât clorul, poate fi înclocuit de clor din combinațiile sale cu hidrogenul și cu metalele: Prin urmare, dacă la o soluție de bromură de potasiu se adaugă apă de clor și se agită, soluția incoloră se colorează în galben-brun din cauza dizolvării în apă a bromului pus în libertate de către clor. Dacă în continuare se adaugă cloroform și se agită, după repaos se observă separarea a
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
continuare se adaugă cloroform și se agită, după repaos se observă separarea a două straturi: un strat inferior de cloroform, colorat în brun de către bromul extras din soluția apoasă, și deasupra un strat de lichid incolor care este clorura de potasiu. Această reacție se utilizează la identificarea prezenței bromului în diverse materiale. Bromul substituie iodul din acidul iodhidric sau din ioduri: Bromul reaționează cu hidrogenul la încălzire (150 °C), în prezență de catalizatori, formând formula 42. El se poate combina direct și
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
reprezentați în principal de bromuri (cel mai adesea sub formă de bromură de sodiu, -potasiu sau -magneziu), însoțind clorurile în apele marine și în minerale. În saline, bromurile se găsesc în straturile superioare ale zăcămintelor, în asociere cu combinații ale potasiului. Răspândirea relativă medie a bromului în scoarța Pământului, dar și în atmosferă și hidrosferă, este de 6,0·10%. În mări, conținutul mediu de brom este de 0,008%. Bromurile se găsesc în apele unor izvoare naturale sau în apele
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
la fabricarea plăcilor, filmelor și hârtiei fotografice (la prepararea materialului fotosensibil). Sub acțiunea luminii, AgBr și AgCl se descompun în argint metalic și halogen liber; această proprietate este folosită în fotografie: formula 87 formula 88 Compușii bromului (ca de exemplu, bromura de potasiu) sunt folosiți în medicină în special pentru sedative în secolele XIX și XX. Bromurile în forma simplă de sare sunt încă folosite ca anticonvulsive, fiind anafrodisiace, deși, la început, utilizările lor erau variate și nedeterminate de la țară la țară. De
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
anionii: Br, BrO, BrO. Aceștia au culoarea incoloră, astfel, toate sărurile care nu au în moleculă un cation colorat sunt incolore (excepție face bromura de argint AgBr, ce posedă o culoare galben-pală). Dacă se tratează o soluție de iodură de potasiu cu apă de brom în cantități reduse se separă iodul, care, într-o soluție de sulfură de carbon colorează soluția în violet. În această reacției, trebuie evitat excesul de apă de brom. Acidul hipobromos reacționează cu hidroxizii metalici, ca de
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
cu acest azotat se va obține un precipitat de culoare galbenă, cu aspect brânzos, numit bromură de argint. Acest precipitat este insolubil în apă și chiar și în acid azotic, deși este solubil în hidroxid de amoniu și cianură de potasiu: Un alt exemplu de reacție al bromurilor este cu apa de clor (un amestec de de clor și acid hipocloros), care oxidează anionul de brom la bromul elementar Br, deci se va putea observa apariția coloritului brun-roșiatic: În cazul în
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
azotic: În reacția cu azotatul mercuros, bromurile alcaline formează un precipitat galben de bromură mercuroasă greu solubilă în apă: În cele din urmă, dacă se adaugă o soluție de bromură alcalină acidulată cu acid sulfuric unei soluții de permanganatul de potasiu în porțiuni mici se obține brom elementar, sulfat de mangan, sulfatul metalului al cărei bromuri a fost folosite și apă: După ce are loc reacția, se poate constata decolorarea soluției de permanganat de potasiu, deoarece acidul permanganic violet este redus de
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
acid sulfuric unei soluții de permanganatul de potasiu în porțiuni mici se obține brom elementar, sulfat de mangan, sulfatul metalului al cărei bromuri a fost folosite și apă: După ce are loc reacția, se poate constata decolorarea soluției de permanganat de potasiu, deoarece acidul permanganic violet este redus de acidul bromhidric la cationul manganos ce este incolor. Acidul bromic este un acid de tăria acizilor halogenați, stabil în soluție până la 40%. Soluțiile mai concentrate se descompun, în acid perbromos, oxid de brom
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
soluție până la 40%. Soluțiile mai concentrate se descompun, în acid perbromos, oxid de brom și apă, după reacția: Bineînțeles, anionul bromic poate fi pus în evidență cu ajutorul puterii lui oxidante în soluții acide. În urma reacției cu bromaților cu iodura de potasiu, după care se adaugă acid clorhidric concentrat, se poate observa colorarea soluției rămase de la galben până la brun, datorate oxidării acidului iodhidric la iod elementar: Azotatul de argint formează, numai în soluții foarte concentrate de bromat alcalin, bromatul de argint slab
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
mari de iod se întâlnesc în apa mărilor, deși concentrația medie de iod în apă este de numai 2-3 mg I/l. Concentrarea iodului din apă de către algele marine explică prezența elementului în cenușa acestora (sub formă de iodură de potasiu în concentrație de până la 0,4%). Apele sondelor petroliere conțin 25-60 g I/m³; unele ape minerale conțin de asemenea iod. Compușii organoiodici sunt sintetizați de formele de viață marine, cel mai răspândit compus fiind iodometanul. Cantitatea totală de iodometan
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
sarcină pentru dezvoltarea sistemului nervos al copilului, mamele cu deficiență de iod putând să nască copii cretini. În anul 1820, francezul Jean-François Coindet a fost primul care a folosit iodul în medicină, sub forma unei de iod și iodură de potasiu, acesta folosind-o ca un medicament pentru combaterea gușii endemice. El a observat că tratamente tradiționale contra gușii constau în consumarea cenușii de alge, iar din moment ce alga era bogată în iod, acesta ar fi fost ingredientul activ. A avut dreptate
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
al metodei de extragere nu este satisfăcător. Mostrele comerciale de iod solid conțin impurități în proporție ridicată; acestea pot fi înlăturate prin sublimarea și apoi desublimarea vaporilor rezultați. O compoziție ultrapură de iod poate fi obținută prin reacția iodurii de potasiu cu sulfatul de cupru (II), care are ca produs de reacție iodura de cupru (II). Aceasta se va descompune în iodură de cupru (I) și iod molecular: În laborator pot fi utilizate diverse metode de izolare a iodului, de exemplu
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
coloranți, produse farmaceutice, dezinfectante industriale, stabilizatori; totodată a fost utilizat în transformarea iodului în iodură de titaniu pentru aplicații catalitice. Iodura de argint este utilizată pentru creșterea sensibilității filmelor fotografice, iodura de zirconiu pentru prepararea zirconiului pur, iar iodura de potasiu ca supliment alimentar pentru animale și adaos la sarea de bucătărie destinată consumului uman. Compușii organici ai iodului sunt folosiți în industria farmaceutică și a vopselelor, precum și în stabilizarea nailonului. Scopul principal al utilizării iodului în domeniul medical este exploatarea
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
iodului în domeniul medical este exploatarea proprietății sale antiseptice. Este un agent bactericid, sporicid, protoacid, cisticid și virucid. Deoarece este foarte puțin solubil în apă, soluțiile sunt preparate sub forma tincturilor în etanol. Iodoformul, iodoclorhidroxichinolina, iodoforul, iodurile de sodiu și potasiu de asemenea exercită efecte bactericide prin eliberarea iodului. Soluția Lugol (5% iod și 10% iodură de potasiu) este utilizată în tratamentul împotriva hipertiroidismului și pentru profilaxia absorbțiilor radiațiilor iodice după accidente nucleare. Medicamentul antiaritmic amiodaron eliberează iod și poate cauza
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
virucid. Deoarece este foarte puțin solubil în apă, soluțiile sunt preparate sub forma tincturilor în etanol. Iodoformul, iodoclorhidroxichinolina, iodoforul, iodurile de sodiu și potasiu de asemenea exercită efecte bactericide prin eliberarea iodului. Soluția Lugol (5% iod și 10% iodură de potasiu) este utilizată în tratamentul împotriva hipertiroidismului și pentru profilaxia absorbțiilor radiațiilor iodice după accidente nucleare. Medicamentul antiaritmic amiodaron eliberează iod și poate cauza tirotoxicoză după o folosire îndelungată. Iodul este o substanță corozivă datorită proprietăților sale oxidante. Când este înghițit
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
iritația gastrointestinală. Tratamentul la spital constă în lavaj gastric, folosind lapte sau soluție apoasă de tiosulftat de sodiu. Eficacitatea cărbunelui activ este necunoscută în acest caz. Emisiile de iod radioactiv provenite de la catastrofe nucleare afectează tiroida, administrarea de iodură de potasiu prevenind absorbția acestuia la nivelul glandei. Pentru un efect complet este recomandată administrarea iodurii de potasiu înaintea expunerii cu cel puțin 12 ore pentru un efect complet, însă are o eficiență ridicată și dacă este administrată la scurt timp după
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
de sodiu. Eficacitatea cărbunelui activ este necunoscută în acest caz. Emisiile de iod radioactiv provenite de la catastrofe nucleare afectează tiroida, administrarea de iodură de potasiu prevenind absorbția acestuia la nivelul glandei. Pentru un efect complet este recomandată administrarea iodurii de potasiu înaintea expunerii cu cel puțin 12 ore pentru un efect complet, însă are o eficiență ridicată și dacă este administrată la scurt timp după expunere.
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
Industria electronică și electrotehnică este reprezentată prin întreprinderi amplasate în principal în București, Iași, Timișoara, Craiova, Pitești. Industria chimică s-a dezvoltat în ultimele decenii datorită existenței unei game largi de materii prime existente în țară: cantități de sare, sulf, potasiu, lemn de rășinoase, stuf, gaz metan, produse animaliere. Industria de prelucrare a sării s-a dezvoltat la Borzești, Băile Govora, Râmnicu Vâlcea, Târnăveni și Giurgiu. Acid sulfuric se produce la Baia Mare, Zlatna, Copșa Mică, Turnu Măgurele, Valea Călugărească și Năvodari
Economia României () [Corola-website/Science/302818_a_304147]
-
se poate comporta ca un element, poate înlocui un element și poate fi înlocuit de un element în compuși chimici. Astfel a fost introdusă noțiunea de radical, o doctrină care a avut o influență profundă asupra dezvoltării chimiei. De la descoperirea potasiului facută de Humphry Davy, se considera că alumina conține un metal în combinație cu oxigenul. Davy, Oerstedt și Berzelius au încercat să extragă acest metal, dar fără succes. Lucrările lui Wöhler pe același subiect au dus la descoperirea aluminiului metalic
Friedrich Wöhler () [Corola-website/Science/299500_a_300829]
-
obține o sârmă lungă de 40 km. Wolframul este un metal puțin reactiv. El nu este atacat de apa regală sau de acidul fluorhidric, în lipsă de oxigen nu se dizolvă în soluțiile sărurilor alcaline (amoniac, hidroxid de sodiu sau potasiu). Totuși nu rezistă la acțiunea compușilor oxidanți precum: acidul azotic sau cloratul de potasiu. Pulberea acestui metal poate fi aprinsă; în rest este stabil față de aer, apă și halogeni bineînțeles cu excepția fluorului (nemetal care reacționează cu toate elementele inclusiv unele
Wolfram () [Corola-website/Science/304472_a_305801]
-
nu este atacat de apa regală sau de acidul fluorhidric, în lipsă de oxigen nu se dizolvă în soluțiile sărurilor alcaline (amoniac, hidroxid de sodiu sau potasiu). Totuși nu rezistă la acțiunea compușilor oxidanți precum: acidul azotic sau cloratul de potasiu. Pulberea acestui metal poate fi aprinsă; în rest este stabil față de aer, apă și halogeni bineînțeles cu excepția fluorului (nemetal care reacționează cu toate elementele inclusiv unele gaze nobile). Reacționează și la cald și la rece cu azotul. Alți compuși interesanți
Wolfram () [Corola-website/Science/304472_a_305801]
-
cinci metale care se pot afla în stare lichidă sau într-o stare de trecere dintre starea lichidă și cea solidă la temperatura camerei. l este un metal alcalin și are proprietăți fizico-chimice asemănătoare cu cele ale rubidiului și ale potasiului. Metalul este foarte reactiv și piroforic, reacționând cu apa la o temperatură de cel puțin −116 °C (−177 °F). Este elementul cu cea mai mică electronegativitate având un izotop stabil (Cesiu-133). Metalul este extras din polucit, în timp ce radioizotopii (în special
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
urmă, cesiul a fost precipitat sub formă de sulfat sau oxalat. După conversia cesiului în azotat și după extracția cu etanol, s-a obținut un amestec cu sodiu. Din acest amestec, litiul a fost precipitat cu carbonat de amoniu, iar potasiul, rubidiul și cesiul au format săruri insolubile cu acidul cloroplatinic, însă aceste săruri prezentau diferențe în solubilitate în apa fierbinte. Prin urmare, hexacloroplatinatul de cesiu și rubidiu ((Cs,Rb)PtCl) putea fi separat din amestec prin cristalizare fracționată. După reducerea
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
aliaje cu cobaltul, fierul, molibdenul, nichelul, platina, tantalul și wolframul. Poate forma, totodată, și compuși intermetalici fotosensibili cu stibiul, galiul, indiul și toriul. Cesiul se poate amesteca cu celălalte metale alcaline (excepție litiul), iar aliajul cu compoziția 41% cesiu, 47% potasiu și 12% sodiu are cel mai mic punct de topire dintre toate aliajele metalelor, de −78 °C. Au mai fost studiate și alte amalgamuri: CsHg (ce este de culoare neagră și posedă luciu metalic) și CsHg (ce este galben și
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
elemente incompatibile". În timpul solidificării magmei, cesiul este concentrat în fază lichidă, așa că este printre ultimele ce cristalizează. Prin urmare, cele mai mari depozite ale elementului sunt pegmatitele. Din cauza faptului că cesiul nu este un substituent așa puternic și nu substituie potasiul așa de repede cum face rubidiul, mineralele evaporitice silvină (KCl) și carnalit (KMgCl•6HO) conțin numai 0,002 % cesiu. Cesiul se găsește în puține minerale. Mici cantități de cesiu pot apărea în beril ((), în avogadrit (), mai mult de 15 wt
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]