10,832 matches
-
-lea, de către mauri în secolul al VIII-lea, recucerita în 801 de către regii franci și jefuită de Al-Mansur în 985. Barcelona a devenit un județ frânc, care și-a cucerit încet, încet independența și s-a extins până ce a anexat Principatul Cataloniei, Regatul Aragonului și alte posesii aflate peste mare, conducând astfel Marea Mediterana de la Barcelona până la Atena. Cand Confederația Catalonia-Aragon a fost anexată dinastic Castiliei, a început decăderea Barcelonei. Orașul a fost devastat după Republică Catalonă din 1640 - 1652 și în
Barcelona () [Corola-website/Science/296750_a_298079]
-
de externe Safvet Pasă și ambasadorul în Germania, Sadullah Bey. Tratatul a fost semnat la Sân Stefano. Tratatul a confirmat o serie de schimbări politice în Balcani, prin recunoașterea independenței mai multor state, inclusiv a României. Tratatul prevedea formarea unui principat bulgar autonom, care să plătească tribut Porții, dar care avea dreptul la un guvern creștin și la o armată proprie. Teritoriul său includea câmpia dintre Dunăre și Munții Balcani (Stara Planina), regiunile Sofia, Pirot și Vranje, Tracia de Nord, părți
Tratatul de la San Stefano () [Corola-website/Science/317041_a_318370]
-
la un guvern creștin și la o armată proprie. Teritoriul său includea câmpia dintre Dunăre și Munții Balcani (Stara Planina), regiunile Sofia, Pirot și Vranje, Tracia de Nord, părți ale Traciei de Est și aproape întreaga Macedonie (articolul 6). Conducătorul principatului urma să fie ales de poporul bulgar, aprobat de Imperiul Otoman și recunoscut de marile puteri. De asemenea, un consiliu al nobilimii urma să creeze o constituție proprie (articolul 7). Trupele otomane aveau să părăsească Bulgaria, fiind înlocuite de trupele
Tratatul de la San Stefano () [Corola-website/Science/317041_a_318370]
-
succes începând din 1276: Eubeea și un mare număr de insule din Marea Egee vor cădea în mâinile sale; flota bizantină reocupa stăpânirea Mării Egee. O schimbare importantă se producea în Peloponez; prin moartea lui Guillaume al II -lea de Villehardouin (1278), principatul Moreei trecea sub autoritatea directă a lui Carol I de Anjou, marcând o slăbire a puterii france. Dificultățile, împotriva cărora Gullaume al II-lea luptase deja, se vor accentua și guvernatorii lui Carol de Anjou erau depășiți; țara era epuizată
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
două râuri, Moldova și Moldovița, satul Vama se află la o distanță de 16 km de orașul Câmpulung Moldovenesc. Aflat la intrarea în Carpații Orientali și străjuit de Obcina Feredeului, acest sat a îndeplinit rolul de localitate de vamă între Principatul Moldovei și Principatul Transilvaniei. Aici erau vămuite mărfurile care veneau dinspre Ardeal sau plecau într-acolo. În vatra veche a satului s-au descoperit două monede romane, ceea ce atestă faptul că zona era locuită în primele secole ale mileniului I
Biserica de lemn Înălțarea Domnului din Vama () [Corola-website/Science/317172_a_318501]
-
și Moldovița, satul Vama se află la o distanță de 16 km de orașul Câmpulung Moldovenesc. Aflat la intrarea în Carpații Orientali și străjuit de Obcina Feredeului, acest sat a îndeplinit rolul de localitate de vamă între Principatul Moldovei și Principatul Transilvaniei. Aici erau vămuite mărfurile care veneau dinspre Ardeal sau plecau într-acolo. În vatra veche a satului s-au descoperit două monede romane, ceea ce atestă faptul că zona era locuită în primele secole ale mileniului I și că localnicii
Biserica de lemn Înălțarea Domnului din Vama () [Corola-website/Science/317172_a_318501]
-
răsărit până la șoseaua națională Târgu Frumos - Hârlău. Satul se află la o distanță de 8 km de orașul Hârlău. El a aparținut de comuna Cotnari și din 1950 aparține de comuna Ceplenița. Zlodica este o veche așezare menționată în documentele Principatului Moldovei din secolele XV-XVI. În trecut, satul se afla în mijlocul unor podgorii. El era străbătut de drumul Hârlău - Târgu Frumos, domnitorul Ștefan cel Mare (1457-1504) construit un pod (practicabil și astăzi) peste gârla pârâului ce curge prin valea satului. Documentele
Biserica de lemn din Zlodica () [Corola-website/Science/317178_a_318507]
-
a extins până la un punct culminant în secolul al XIV-lea. Statul Sârb a dispărut în secolul al XVI-lea destrămata de certurile interne și de cucerirea otomanilor. Succesul Revoluției Sârbe împotriva dominației otomane în 1817, a dus la înființarea Principatului Șerbiei, la care independența a fost recunoscută oficial în 1878. Că urmărea a unei victorii în Războaiele Balcanice în 1913, Șerbia s-a extins până la Vardar Macedonia, Kosovo și Raška (regiune). În 1918, regiunea Voivodinei și-a proclamat secesiunea față de
Istoria Serbiei () [Corola-website/Science/317188_a_318517]
-
generator al realismului socialist. Astfel, tuturor realizărilor culturale li se imprima un caracter propagandistic, fapt care le cenzura libertatea de exprimare și le scădea valoarea estetică. Prin coincidență, în anul 1959 a fost sărbătorită și împlinirea unui secol de la Unirea Principatelor Române (24 ianuarie 1859) și a cincisprezece ani de la „Eliberarea” României (trecerea ei de partea Aliaților în Al Doilea Război Mondial, la 23 august 1944). În anul 2009 s-au împlinit 550 de ani de la atestarea Bucureștiului, însă manifestările dedicate
Cea de-a 500-a aniversare a atestării documentare a Bucureștiului () [Corola-website/Science/317232_a_318561]
-
doar neputința Imperiului bizantin putea să ofere motive de îngrijorare. Philip de Tarent, căruia Carol al II-lea îi transmisese în 1294 drepturile și teritorile casei de Anjou, administra moștenirea angevină a Epirului și revendica în numele regelui Neapolelui suzeranitatea asupra principatelor france din Grecia și chiar din Thessaalia. El își asigura posesiuni epirote prin căsătoria cu Thamar, fiica despotului Nikepfor și în 1295, epiroții îi vor ceda și orașele din Etolia. Puterea statelor grecești separatiste scădea mai rapid decât cea a
Andronic al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317256_a_318585]
-
în Beoția o victorie remarcabilă împotriva forțelor superioare numeric ale dușmanilor lor; ducele Gauthier de Brienneși cea mai mare parte a cavalerilor vor muri în această sângeroasă bătălie. Dominația francă era nimicită la Atena și la Theba și făcealoc unui principat catalan. Atena, care fusese de-a lungul unui secol sub dominația francă, cădea pentru 60 de ani sub dominația catalană. Ca și tatăl său, Andronic II trăia în pace cu mongolii. Maria, fiica sa, a devenit soția hanului Tokhta Și
Andronic al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317256_a_318585]
-
și filologic care presupune că moldovenii ar fi o etnie separată, diferită de români. Această teorie există în două variante : Acest concept etno-cultural a apărut după Tratatul de la București din 1812, prin care partea situată la răsărit de Prut a principatului Moldovei a intrat în componența imperiului Rusiei. Din acel moment, au intrat în concurență, pentru locuitorii acestui ținut formând gubernia Basarabiei, două concepții identitare potrivnice: « românismul » care promova unirea politică și culturală a tuturor vorbitorilor graiurilor est-romanice indiferent de împărățiile
Moldovenism () [Corola-website/Science/317276_a_318605]
-
ambasadă marelui domestic pentru a-i anunța că erau dispuși să recunoască suzeranitatea bizantină; țara era în plină fermentație și baronilor francezi le convenea mai mult să se supună împăratului bizantin decât reprezentanților familiei de bancheri florentini Acciajuoli, care guvernau principatul în numele împărătesei titulare, Catherine). În urma unor pogromuri la Constantinopol, palatele cantacuziniștilor, care avuseseră de suferit cu puțin timp înainte, au fost arse. Marele domestic era declarat dușman al patriei, i se distrugea casa și i se luau bunurile. Patriarhul Ioan
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
și le încorpora regatului său. Țarul bulgarilor oferea prietenia sa în schimbul cedării unui mare număr de regini de la Marița superioară cu Philippopolis și Stanimachos, dar nu-și oferea concursul guvernării care consimțise la această enorme concesie. Momtchilo își întemeiase un principat în sudul Rhodopilor. De aici, acest aventurier îndrăzneț, căruia Cantacuzino îi acordase titlul de sebastocrator, iar împărăteasa Anna, cel de despot, jefuia toată regiunea până când Omur îl va zdrobi (1345). În ciuda faptului că o parte din forțele turcilor au fost
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
guvernarea lui Matei Cantacuzino în Rhodopi era transferată Paleologului, Matei primind în circumscripția din Adrianopol o nouă și mai importantă guvernare. Dar înțelegerea nu dura multă vreme, căci se producea ruptura inevitabilă, ostilitățile luând forma caracteristică a unui război între principatele autonome ale lui Ioan al V-leaPaleologul și lui Matei Cantacuzino. Având bani venețieni, Ioan al V-lea încercuia, în toamna anului 1352, teritoriul fratelui său vitreg în fruntea unei mici armate. El n u întâlnea nici o rezistență și Adrianopolul
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
1649, în timpul negocierilor ce delegația poloneză condusă de senatorul Adam Kysil, negocieri ținute la Pereiaslav, Hmelnițki a declarat că el este „unicul autocrat al rusinilor” și că are „suficientă putere în Ucraina, Podolia și Volînia... în pământurile sale și în principatul care se întind până la Lviv, Chełm și Halici”. Pentru delagația poloneză a devenit clar că Hmelnițki se erijase nu doar în poziția de lider a cazacilor zaporijieni, ci al întregii Ucraine și prezenta pretenții pentru moștenirea Rusiei Kievene. Într-un
Răscoala lui Hmelnițki () [Corola-website/Science/317578_a_318907]
-
episcopal armenesc la Suceava, conferindu-i episcopului Hovhannes drept de jurisdicție asupra bisericilor armenești și a preoților armeni din Moldova. În lucrarea sa monografică, "Descriptio Moldaviae", scrisă în perioada 1714-1716 în limba latină, cărturarul Dimitrie Cantemir afirmă că armenii din Principatul Moldovei aveau deplină libertate de credință, iar bisericile lor erau la fel de mari și de împodobite ca și bisericile ortodocșilor. "Armenii se socotesc supuși, la fel ca și târgoveții și neguțătorii din alte cetăți și târguri ale Moldovei și plătesc domnului
Biserica Armenească din Iași () [Corola-website/Science/317562_a_318891]
-
Apoi a trecut în slujba cancelariei maghiare de la Praga. La vârsta de numai 20 de ani a fost înnobilat de către împăratul Rudolf al II-lea. Cu toate că avea ca perspectivă o carieră strălucită la curtea împăratului, Weiss s-a întors în Principatul Transilvaniei și s-a stabilit în 1590 la Brașov. Deja în 1591 a fost ales ca membru în Adunarea celor o sută iar din 1600 membru al senatului orășenesc. A ajuns jude al Brașovului în 1612. A îndeplinit cu succes
Michael Weiss () [Corola-website/Science/317708_a_319037]
-
satul Frecăței. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Barta (în ), în acel an el fiind redenumit Plavnî ("baltă" în limba rusă). Localitatea Barta a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bugeac (Basarabia de sud) a Principatului Moldovei. Prima atestare documentară a satului datează din registrul fiscal din 25 iulie 1645 . Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia
Barta, Reni () [Corola-website/Science/317799_a_319128]
-
sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). În urma acestei pierderi teritoriale, Rusia nu a mai avut acces la gurile Dunării. În urma Unirii Moldovei cu Țara Românească din 1859, acest teritoriu a intrat în componența noului stat România (numit până în 1866 "Principatele Unite ale Valahiei și Moldovei"). În urma Tratatului de pace de la Berlin din 1878, România a fost constrânsă să cedeze Rusiei acest teritoriu. În anul 1883 a fost construită în sat o biserică din cărămidă cu hramul "Sf. Arh. Mihail", ctitor
Barta, Reni () [Corola-website/Science/317799_a_319128]
-
la o distanță de 13 km de orașul Ismail. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Cairaclia (în ), în acel an el fiind redenumit Loșcinîvka. Localitatea Cairaclia se află pe teritoriul regiunii istorice Bugeac (Basarabia de sud) a Principatului Moldovei. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care
Cairaclia, Ismail () [Corola-website/Science/317996_a_319325]
-
sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). În urma acestei pierderi teritoriale, Rusia nu a mai avut acces la gurile Dunării. În urma Unirii Moldovei cu Țara Românească din 1859, acest teritoriu a intrat în componența noului stat România (numit până în 1866 "Principatele Unite ale Valahiei și Moldovei"). În urma Tratatului de pace de la Berlin din 1878, România a fost constrânsă să cedeze Rusiei acest teritoriu. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Cairaclia a făcut parte din componența României, în
Cairaclia, Ismail () [Corola-website/Science/317996_a_319325]
-
să distrugă Siciul și să masacreze populația. Chiar și cazacii care erau mobilizați la Silistra au fost dezarmați și trimiși la muncă în regiuni izolate ale Turciei. După terminarea războiului, Imperiul Rus a obținut controlul aspra unor întinse teritorii din Principatele Dunărene. Împăratul Nicolae I a hotărât, motivând existența a numeroase cereri din partea voluntarilor, să formeze o nouă armată a cazacilor, Armata cazacilor de la Dunăre. Motivul creării acestei armate se pare că a fost dorința de a permite urmașilor cazacilor zaporijieni
Siciul Dunărean () [Corola-website/Science/318018_a_319347]
-
din Sud (ale Bulgariei și Serbiei) și a regiunilor vestice și nordice ale Mării Negre (mai precis în Dobrogea și în Peninsula Crimeea, dar și regiunile Armeniei și Georgiei de astăzi). A doua etapă (până în anul 1054) a constat în evanghelizarea Principatelor Slave din Est ale Rusiei Kievene. Până în anul 1054 Biserica Răsăriteană era organizată într-o rețea de episcopii, 42 de mitropolii și 7 patriarhii: Patriarhia de la Constantinopol (aceasta fiind patriarhia supremă deoarece era patriarhie imperială și acolo se afla Patriarhul
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
născută Cheșco și Keșco sau Keschko (sârbă "Наталија Обреновић", n. 15 mai 1859, Florența - d. 8 mai 1941, Saint-Denis, Franța), soția regelui sârb Milan I al Șerbiei, a fost principesa consortă a Principatului Șerbia din 1875 până în 1882 și regina consortă a Regatului Șerbia din 6 martie 1882 până în 24 octombrie 1888. Natalia s-a născut în familia lui Petre Cheșco, descendent unei ramure al familiei Wassilko, colonel basarabean în armata rusă, si
Natalia Obrenovici () [Corola-website/Science/318127_a_319456]