10,865 matches
-
cu Anglia, Prusia și Rusia, dar „o spune că regretă” cum că Viena și Parisul s-au aflat adeseori în disensiuni față de „chestiunile principale”; venind la obiect, „nepotul unchiului” dă „ca exemplu” Principatele Dunărene (eroare, de vreme ce el se referea la Principatele Române, nu și la Serbia), a căror reconstituire „nu s-a putut termina decât după numeroase dificultăți”. Măiestria prezumpției, fără de care împăratul nu poate fi înțeles ca om și bărbat de stat, i-a inspirat două propozițiuni echivoce, sibilice: situația
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Afacerilor Externe al Franței, Walewski: tot ceea ce se petrece în Occident este indivizibil de ceea ce se întâmplă în Orientul european - liniștit și fără tulburări. La 24 aprilie/16 mai1859, același Walewski cerea să se pună capăt stării de incertitudine din Principate, care este periculoasă pentru situația lor și poate provoca noi complicații. Istoricul are obligația de a stabili legăturile, inserțiile și să nu ignore ori să aplece balanța incorect și abuziv, de unde și înclinarea, convingerea noastră, și a predecesorilor model, de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și artificiilor diplomației tradiționale, menită să prezideze și să impună un curs prudent mișcării de emancipare națională a popoarelor, atunci când nu era posibil apelul la ultima ratio regis. În această ordine de idei, proiectele de compensații teritoriale, inclusiv cele vizând Principatele, circulă nedeghizate între marile cancelarii, inițiatorul aflându-se acum, de regulă, la Paris. J. L. Mothley, trimisul S.U.A. la Roma, îi scria, în februarie 1859, lui Bismarck că Rusia este, în toate privințele, tot atât de îndepărtată ca și America. Diplomatul se
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ruso-franceză, Parisul dobândise certitudinea neutralității binevoitoare a Rusiei, în eventualitatea iminentă a războiului cu Austria. În perioada 1856-1862 (ajunul insurecției poloneze), Rusia, și Franța au pășit în acord spre ținta slăbirii influenței Angliei, Turciei și Austriei în Orientul Apropiat, în Principate, Serbia și Muntenegru. Hübner nota, cu amărăciune și nostalgie, că vedea Franța „imperialistă [imperială - n. ns.] urmată și secondată de Rusia. Aceasta, uitând partea glorioasă pe care altădată a luat-o la restabilirea ordinei europene și, punând mai presus de orice altă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
proteja de izolare și garanta o relativă stabilitate și liniște în sud-estul continentului. Ca urmare a progreselor economice, în Austria și statele germane interesul pentru sud-estul Europei crește într-o măsură fără precedent. Poziția Austriei față de evenimentele anului 1859 în Principate e bine cunoscută, dar i se vor adăuga noi accente, profitabile pentru români, ca urmare a înfrângerilor politice și militare suferite. Prusia este covârșitor preocupată de conflictul franco-italo-austriac, în rest, lasă să se înțeleagă că totul e accesoriu. Se va
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
opinie a mulțimii, o opinie vulgară, ce-i drept, dar adeseori mai reală decât calculul profund și abstract al diplomației. Referindu-se la același echilibru, Napoleon al III-lea îi va declara lui V. Alecsandri că, „astăzi, poziția politică a Principatelor e asigurată prin diverse interese ale Puterilor, căci Rusia le va apăra în contra, Turciei, Englitera și Austria în contra Rusiei și Franța în contra tuturor”. În același, sens, John Russel afirma lapidar că echilibrul de forțe în Europa mijlocește, în consecință, independența
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
state, ceea ce Dan Berindei a formulat concluziv: Unirea s-a înfăptuit într-un echilibru de forțe în Europa, care a sancționat ceea ce românii realizaseră. 5. Foarte important, după cum se știe, a fost statutul juridico-politic internațional și cel constituțional intern al Principatelor. În acei ani, bazele regimului fuseseră dictate prin Convenția de la Paris din august 1858. Unele din prevederile sale continuă și acum să fie controversate. De pildă, a fost sau nu dubla alegere a lui Al. I. Cuza conformă spiritului și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Convenția de la Paris din august 1858. Unele din prevederile sale continuă și acum să fie controversate. De pildă, a fost sau nu dubla alegere a lui Al. I. Cuza conformă spiritului și literei Convenției? Care a fost statutul constituțional al Principatelor între 24 ianuarie 1859 și recunoașterea Unirii depline? La prima întrebare, răspunsurile pot fi rezumate astfel: Convenția a fost nesocotită în spiritul și litera ei; a fost demolată în spiritul ei; nu a fost încălcată în litera ei. În ceea ce
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
intențiilor politice, îi declara lui Firmin Rogier, ministrul Belgiei în capitala Franței, că dubla alegere e nulă față de spiritul și litera Convenției; se grăbea însă să adauge că eroarea noastră, a tuturor (semnatarilor Convenției), n-a prevăzut că cele două Principate vor alege același domnitor și, deci, noi n-am înserat în Convenție un accept care să interzică această dublă alegere în favoarea unui singur pretendent; poate că moldo-valahii au gândit potrivit adagiului că „ceea ce nu este interzis, este permis”; ce e
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
nu gândeau altfel decât românii. Pentru Cavour, Convenția era absurdă și imposibilă, pentru Le Cler - anormală (șirul convingerilor în acest sens este copleșitor). Majoritatea covârșitoare a oamenilor de stat ai epocii, publiciștii și apoi istoricii au definit sistemul constituțional al Principatelor Unite între 24 ianuarie 1859 și recunoașterea Unirii depline ca o uniune personală. Numai rememorarea numelui lor ne-ar răpi un spațiu tipografic excesiv de întins. N. Iorga schița anii domniei lui Al. I. Cuza ca un „regime du fait accompli
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
fi socotită ca atare numai în măsura în care a avut sprijinul poporului și a slujit poporul. O deosebită însemnătate teoretică și, pentru epoca lui N. Bălcescu, practică, prezintă studiile istoricului muntean privitoare la descompunerea feudalismului. Despre starea soțială a muncitorilor plugari în Principatele Române în deosebite timpuri (1846) și versiunea franceză, Question économique des Principautés Danubiennes (1850), care stau la baza concepției social-istorice a lui N. Bălcescu, Mersul revoluției în istoria românilor (1850) ș.a. pun în lumină ideea că marile proprietăți funciare ale
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pentru Unire și independență. Modul cum N. Bălcescu a definit raporturile noastre juridice cu Poarta în Drepturile românilor către înalta Poartă, a format temeiul unei bogate literaturi consacrate acestei materii. El a pornit de la pretinsele capitulații încheiate de Poartă cu Principatele Române, demonstrând că statutul de țări tributare, aflate sub protecția otomană, nu contravenea suveranității Moldovei și Țării Românești și că natura adevărată a raporturilor noastre cu Poarta a fost alterată numai prin încălcări și abateri. Unele confuzii între autonomie (independență
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
N. Bălcescu pe unul din cele mai mari piscuri ale istoriei patriei noastre. Opera lui N. Bălcescu s-a bucurat, chiar de la debut, de o largă audiență și aprecieri entuziaste. Referindu-se la Puterea armată și arta militară de la întemeierea principatului Valahiei până acum, Barițiu o califica drept o „lucrare unică în felul ei...” iar, în 1846, Vaillant a publicat-o tradusă în „Revue de l'Orient”, dar a și iscălit-o, de unde și protestul lui N. Bălcescu. Question économique... a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
tactică și nu un gest izvorât din turcofilie și rusofobie. O explicație verificată ulterior și acceptată de istoriografia noastră nouă. Relațiilor între țările române și marile puteri în perioada redeschiderii crizei orientale la mijlocul veacului al XIX-lea și a Unirii <Principatelor> N. Iorga le-a consacrat numeroase note, comunicări, studii și conferințe: o bogăție de informații și idei, dintre care multe, și fiecare în parte, constituie puncte de plecare pentru noi contribuții științifice. Este imposibil să ne oprim asupra tuturor. Nu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
totul să trateze cu obiectivitate evenimente de însemnătate capitală. Fie că a reluat informații deja cunoscute istoricilor români, fie că a descoperit altele noi, N. Iorga n-a ezitat să dezvăluie încercarea lui Napoleon al III-lea de a ceda Principatele Austriei ca o compensație pentru renunțarea la Modena și Toscana, pentru prima dată în 1855 și apoi, pentru a doua oară, în 1866, la propunerea lui Nigra, în schimbul Veneției. Pentru N. Iorga, convenția de la Osborne a însemnat un moment în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
anume: lipsa unei concepții clare asupra dezvoltării societății, asupra rolului diferențiat al factorilor determinanți sau numai înrâuritori. Iată, de pildă, o contradicție flagrantă în cursul aceleiași lucrări: „Desigur - scria N. Iorga în 1915 - e foarte greșit a se înfățișa Unirea Principatelor ca rezultatul unui concurs favorabil de împrejurări exterioare... Dacă ar fi fost rezultatul acestui concurs, statul nostru unit nu ar fi fost viabil”. Tocmai datorită greșelii de a prezenta trecutul nostru „ca o serie de protecțiuni”, s-a căzut în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
lipsei de energie în momentele hotărâtoare. Actul de la 1859 a rezultat „din toată dezvoltarea poporului românesc”. Idei clare, juste, preluate în întregime de istoriografia noastră nouă, iar unele dintre ele pline de învățăminte. Dar, peste nouă pagini, Iorga scrie: „Unirea Principatelor nu e deci opera Franciei de la 1856-9, ci opera personală a împăratului care stăpânea absolut, în momentul acela, la Paris”. Dar, în ciuda acestor inadvertențe și contradicții, pe care nu putem și nu trebuie să le ignorăm, reținem din opera lui
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
al meu, încă din 1962), includerea în echipele angajate să elaboreze tratatul de Istoria României și, desigur, nu pot ignora contribuția lui Andrei Oțetea la smulgerea unei aprobări pentru documentarea mea, în 1969, la Viena, în vederea publicării volumului Austria și Principatele Române în vremea războiului Crimeii (1853-1856). Mai presus de toate, așez însă aportul său la reconstituirea bibliotecii Institutului de Istorie „A. D. Xenopol”, bibliotecă răvășită și redusă la câteva sute de volume (inclusiv cele aparținând „clasicilor” marxism-leninismului și discipolilor). Am început
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
individualizarea unor etape, distincte chiar la un examen sumar. Cea dintâi are ca punct terminus anul 1829. Este o fază a politicii externe țariste, dominată de redeschiderea crizei orientale, în care principalele probleme le constituie cea greacă, îndeosebi, cea a Principatelor Române și Serbiei. O a doua etapă am delimitat-o pentru anii 1829-1853, când centrul de greutate al crizei orientale se amplifică, când preponderența Rusiei și lupta împotrva ei, dusă de puterile occidentale, în primul rând de Anglia, domină raporturile
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
însemna o nouă reglementare a regimului strâmtorilor, care, evident, nu putea fi operată fără acordul celorlalte mari puteri. Dealtfel, diplomația țaristă s-a rezumat la confirmarea tratatelor precedente ruso-turce. Important este, pentru noi, actul separat al convenției de la Akerman pentru Principatele Române, act care prefigura reformele puse în aplicare după tratatul de la Adrianopol. Paralel, diplomația rusă nu-și slăbise preocupările în chestiunea greacă. Pentru a forța soluția națională a cauzei lor, grecii cer sprijin țarului, în aprilie 1827, apoi aleg în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de ducați. Potrivit convenției din 26 aprilie 1830 de la Petersburg, Poarta s-a obligat să plătească anual câte un milion de ducați până la 1 aprilie 1838. După plata indemnizației comerciale de un milion de ducați, trupele ruse urmau să părăsească Principatele Române și întreaga Turcie europeană, cu excepția Silistrei, unde o garnizoană rusă staționa până la plata întregii indemnizații de război, în caz de neplată Rusia putând să reocupe Moldova și Țara Românească. Tratatul de la Adrianopol a fost iscălit la 2/14 septembrie
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
neplată Rusia putând să reocupe Moldova și Țara Românească. Tratatul de la Adrianopol a fost iscălit la 2/14 septembrie 1829. Potrivit clauzelor sale, Rusia anexează Delta Dunării, iar în Caucaz litoralul Anapa-Poti și regiunea Ahaltisk; a foat lărgită autonomia Serbiei, Principatelor Române și Greciei. Actul separat al tratatului de la Adrianopol confirma individualizarea „chestiunii române” în plan internațional. Grecii au profitat și ei de slăbiciunea Turciei pentru a se proclama independenți jumătate de an mai târziu. După cum se știe, marile puteri au
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
se sprijinea pe independența Turciei, de unde și calificarea tratatului de la Adrianopol drept o nefericire. La rândul său, generalul Radetzki afirmase că nu numai Moldova și Valahia, ci și Serbia pot fi socotite direct dependente de Rusia. Într-adevăr, reglementarea situației Principatelor Române și Serbiei prin tratatul de la Adrianopol și actele separate, cu toate urmările lor, au diminuat considerabil avansul Turciei. În raport cu puterea suzerană, autonomia celor trei Principate a devenit reală, numai că ea a fost într-un fel confiscată în profitul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ci și Serbia pot fi socotite direct dependente de Rusia. Într-adevăr, reglementarea situației Principatelor Române și Serbiei prin tratatul de la Adrianopol și actele separate, cu toate urmările lor, au diminuat considerabil avansul Turciei. În raport cu puterea suzerană, autonomia celor trei Principate a devenit reală, numai că ea a fost într-un fel confiscată în profitul Rusiei, a cărei preponderență politică este manifestă. Pacea de la Adrianopol - nota Engels - „i-a adus Rusiei gurile Dunării, o porțiune de teritoriu din Asia și noi
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ea a fost într-un fel confiscată în profitul Rusiei, a cărei preponderență politică este manifestă. Pacea de la Adrianopol - nota Engels - „i-a adus Rusiei gurile Dunării, o porțiune de teritoriu din Asia și noi pretexte pentru imixtiuni în treburile Principatelor dunărene”, în vreme ce Marx a scris în 1853 că, „începând cu 1828, protectoratul rus a costat Principatele 150.000.000 de piaștri, fără a socoti imensele pagube pricinuite de jafuri și devastări”. Însă consecințele cele mai grave ale protectoratului au lovit
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]