11,416 matches
-
sufletului și prețuind pe căpitanul Antonescu, se făurește între ei o delicată și strânsă prietenie, care a apropiat și mai mult pe cei doi bărbați, Prezan și Antonescu"”. Pe de altă parte, în cartea sa "Marșul orb", Ion V. Strătescu relatează, într-un mod pudic, „"scene referitoare la legăturile sexuale ale tinerei doamne Olga Prezan, soția generalului cu același nume, cu însăși mâna lui dreaptă, locotenent-colonelul Ion Antonescu"”. Legătura este confirmată și de istoricul Teșu Solomovici, care susține însă că aceasta
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
fie de „războinici”. Reflexul cu sensul „vacă” este în relație strânsă cu termenul cu sensul „străin„” din limba gaelică veche: "amboue" (din protocelticul "*ambouios") care însemna „neproprietar de vite”. Într-o referire la primul termen „boii” cunoscut în istorie, Polybius relatează că avuția lor consta în vite și aur, de care depindeau în agricultură și în război, și că statutul unui om depindea de numărul de asociați cu el și de numărul de asistenți. Aceștia din urmă au fost probabil *ambouii
Boi (trib) () [Corola-website/Science/299850_a_301179]
-
mamei sale) l-au eliberat de această sarcină. Urmărește decăderea celui de-al Doilea Imperiu cu ironie, dar nu este prezent în Paris în timpul Săptămânii Sângeroase. Cu toate acestea știm că, fără să susțină spiritul Comunei din Paris, despre care relatează în presă cu moderație, nu s-a asociat nici cu Flaubert, Goncourt sau Daudet, când cei trei și-au exprimat satisfacția odată cu reprimarea violentă a Comunei. La 3 iunie 1871, în "Sémaphore de Marseille", Zola scrie, referitor la oamenii din
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
20.000 de susținători ai acestuia. Caracalla a continuat politica lui Septimius Severus de întărire a autorității imperiale, având ca principal sprijin armata. Potrivit surselor istorice, Caracalla era un eretic și neglijent în cadrul atribuțiilor privind conducerea imperiului. Cassius Dio a relatat că împăratul convoca curtea foarte rar și că în timpul vizitei în Nicomedia (214/215) a delegat-o pe mama sa, Iulia Domna, să se ocupe de câteva probleme administrative. Ca urmare a lungului proces de formare a statului, Caracalla a
Caracalla () [Corola-website/Science/299860_a_301189]
-
apa sacrului Meles. Epitetul aeolian "Homer, fiu al lui Meles" întâlnit în Viața lui Herodot întărește ideea antichității, deoarece conform lui Herodot, Smyrna a devenit colonie ioniană în jurul anului 688 î.Hr. Evident ionienii au avut propria versiune a poveștii, ce relatează că Homer a răsărit dintre primii colonii atenieni. Aceeași linie de argumentare poate fi folosită și pentru cântecele religioase și chiar unora dintre lucrările pierdute ale perioadei post-homerice sau așa-numiților poeților ciclici. Astfel: 1. "Cântectul pentru Apollo delian" se
Homer () [Corola-website/Science/299888_a_301217]
-
fost compuse de către Homer în timpul șederii sale la Phocaea alături de un anume Thestorides, care le-a transportat la Chios și a câștigat faimă pretinzând că-i aparțin. Numele lui Thestorides se ivește în Epigr. 5. 5. O poveste similară este relatată în poemul "Luarea Oechaliei", al cărui subiect este una dintre faptele de seamă ale lui Heracle. Poemul s-a răspândit drept opera lui Creophylus, un prieten sau (după cum afirmă unii) un ginere al lui Homer; se considera însă a fi
Homer () [Corola-website/Science/299888_a_301217]
-
său spre Camenița, când a fost transformată temporar în moschee. În următorii trei ani, lăcașul de cult a rămas închis până la urcarea pe tron a domnitorului Antonie Ruset (1675-1678), când a fost resfințită. Cu privire la aceste evenimente, cronicarul Ion Neculce a relatat următoarele: "Dzic atunce să fie strigat și hogea în clopotniță la Sfete Neculaiu, ș-au stătut beserica pecetluită păn’ la vinirea cu domnia lui Antonie-vodă". În anul 1676, după ce fusese închisă timp de peste trei ani, biserica era aproape cu totul
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
policandrele, sfeșnicele și candelele de bronz au fost dăruite de regele Carol I al României și sunt din epoca reconstrucției clădirii. Biserica a fost pictată în vremea lui Ștefan cel Mare. Trifon Korobeinikov, care a călătorit în Moldova în 1593, relata că pe pereții bisericii erau zugrăvite praznicele împărătești și proorocii, iar altarul era zugrăvit pe dinafară, dinspre curte. Specialiștii susțin că pictura exterioară pe care a văzut-o călătorul rus se referă la sfinții pictați în ocnițele bisericii. Lăcașul de
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
Moesiei Inferior, cuprinzând triburi sarmate, germanice (marcomani) și geto-dace. Între 170-171 e.n., pe vremea lui Marcus Aurelius, costobocii aliați cu bastarnii și sarmații, traversează Dunărea, pustiind Moesia, Tracia, Macedonia, ajungând până în Attica și distrugând templul Eleusis. Un incident din 172 relatat de Dio Cassius dintre vandalii asdingi, dacii costoboci și români exemplifică cel mai bine istoria de la granița Daciei Române a acelor vremuri. Ca rezultat, potrivit lui Dio Cassius, în 180 e.n., un numar de 18.000 daci independenți au fost primiți
Costoboci () [Corola-website/Science/299920_a_301249]
-
vegan nu sunt cele bănuite a fi, iar rolul pe care el îl rezervă lui Conrad și soției sale, Cassandra, provoacă cititorilor o surpriză de proporții. (Jacques Sadoul). Primele cinci cărți descriu aventurile Prințului Corwin din Amber. A doua serie relatează povestea fiului lui Corwin, Merlin (Merle), un vrăjitor și un expert în calculatoare. Zelazny a mai scris câteva povestiri a căror acțiune se petrece în universul Amber. Aranjate în ordinea indicată de Zelazny, acestea includ: Ultimele cinci povestiri formează o
Roger Zelazny () [Corola-website/Science/299939_a_301268]
-
48) la izvoarele râului Maris. Același autor vorbește și de vecinătatea agatîrșilor cu sciții (IV; 100—IV; 125) ceea ce ar presupune situarea în afara arcului carpatic. Este de remarcat că cele două localizări ale lui Herodot provin din perioade diferite; prima relatează situația din momentul prezenței acestuia la Olbia (450 ien), a doua se referă la perioada războiului scito-persan (514 î.e.n.) , ceea ce ar presupune o restrângere a ariei agatârșilor în cursul sec V î.e.n. Arheologic, agatârșii au fost identificați în grupul de
Agatârși () [Corola-website/Science/299950_a_301279]
-
stoice. Marțial, prieten cu Juvenal, a fost un maestru al epigramei, publicate în 15 cărți, în care critica într-o formă zdrobitoare decadenta moravurilor societății române. În secolul I p. Chr. apar povestirile lui Petronius Arbiter, grupate sub titlul ""Satyricon"", relatând aventurile a doi reprezentanți ai societății contemporane. Celebru este fragmentul intitulat "Ospăț la Trimalchio", în care gazdă se străduiește în zadar să abată discuțiile de la teme obscene, propunând convorbiri cu subiecte literare sau filosofice. Multe din producțiile literare medievale au
Satiră () [Corola-website/Science/299948_a_301277]
-
mulți alții. Ian Fleming, creatorul lui James Bond, îi aduce un omagiu lui Connery în nuvela sa din 1963, "On Her Majesty's Secret Service", spunând că numele de familie al agentului 007 este scoțian la origine. Ironic, Fleming a relatat că la casting nu l-a plăcut pe masivul scoțian, afirmând că acesta era prea "brut", dar, cu anumite îndrumări din partea regizorului Terence Young, Connery a câștigat în fața lui Fleming. Young este cel care a ajutat la netezirea "asperităților" lui
Sean Connery () [Corola-website/Science/299963_a_301292]
-
etc. Desigur nu trebuie să trecem cu vederea nici contribuțiile unor oameni de știință străini, precum S. Casson (1926), L. Rey (1921 și 1932) și W. Heurtley (1939). Despre tracii nordici, principala populație ce locuia în spațiul carpato-danubiano-pontic, izvoarele scrise relatează destul de târziu, cele mai vechi referiri ale scriitorilor antici la geografia acestor ținuturi provenind de la Hecateu, Herodot și Tucidide, conținând informații din secolele VI-V i. Hr. Astfel, bazându-ne pe interpretarea surselor antice, putem vorbi până în secolul I i. Hr. despre
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
cei mai viteji și mai drepți dintre traci" s-au opus armatei persane, insă Darius, "înainte de a ajunge la Istru", i-a învins pe aceștia, iar după înfrângerea lor, "geții urmară restul armatei persane". Un alt scriitor grec, Tucidide, ne relatează în opera să "Războiul peloponesiac" despre teritoriul locuit de geți. Asemenea lui Herodot, acesta îi plasează pe geți dincolo de munții Haemus (Balcani), până la Pontul Euxin (Marea Neagră), învecinându-se cu sciții. Acești geți se aflau sub autoritatea regelui odris Sitalces, căruia
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
sud de fluviu. Este foarte probabil ca în secolul al VI-lea i. Hr., în urma slăbirii puterii odrișilor, mai ales după moartea regelui Cotiș I în anul 395 i. Hr., geții de la nord de Balcani să-și fi câștigat independența. Din cele relatate de către Herodot și Tucidide, limită sudică a teritoriului ocupat de triburile getice era formată din culmea nordică a munților Balcani. Însă ei îi cunoșteau doar pe geții de la Dunărea de Jos. Începând cu secolul al IV-lea î.Hr. există informații
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
de Istru. Aceștia abandonează fortificația fără lupta, pentru a nu fi încercuiți, deoarece "fortificația nu era bine întărită". Pe la 300 i. Hr. întâlnim pe geții din Câmpia Munteana uniți într-o mare uniune de triburi. Acum scriitorul antic Diodorus Siculus ne relatează în lucrarea să "Bibliotecă istorică" că geții conduși de Dromihete reușesc să înfrângă în două rânduri expedițiile lui Lisimah, întreprinse la nord de Dunăre și reușesc să îl ia prizonier pe fiul acestuia, Agatocles, si mai apoi chiar pe el
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
descoperit la Histria două documente epigrafice, care atestă existența la Dunărea de Jos, mai ales în zonele de sud ale Moldovei și nord-estul Munteniei, a doi regi (basilei) de origine getica, anume Zalmodegikos și Rhemaxos. Scriitorul antic Trogus Pompeius ne relatează în "Istoria lui Filip" despre regele geto-dac Oroles care stăpânea prin părțile Moldovei, că își pedepsește supușii pentru faptul că nu au luptat cu succes împotriva bastarnilor (neam germanic). Strabon, contemporan al lui Agrippa, care a văzut hartă acestuia și
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
în stadiul actual al cercetării, și după moartea lui Burebista, până spre sf. sec.III și începutul sec.IV e.n. Să urmărim în continuare hotarele de sud-est și nord-est ale statului lui Burebista. Despre luptele cu scordiscii, singurul care ne relatează acest fapt este Strabon, însă nu știm cât anume din suprafața locuită de scordici a fost inclusă în statul lui Burebista. S-au făcut mai multe descoperiri de materiale getice în Iugoslavia. Unele s-au decoperit la nordul Dunării, pe
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
canalizare și la racordarea la rețeaua națională de gaz metan. Totodată, orașul are stație de clorinare, telefonie fixă digitală, servicii de internet și televiziune prin cablu. Relatările privind începuturile învățământului din Vicovu de Sus aparțin învățătorului Ion Moldovean. Acesta ne relatează modul în care a luat naștere prima școală primară în centrul comunei în anul 1852. Școală a fost înființată cu sprijinul preotului Vladimir Vasilovici, a primarului și a dascălului bisericesc în casa particulară a zidarului Ion Român. Școală purta denumirea
Vicovu de Sus () [Corola-website/Science/299258_a_300587]
-
și botezătorul lui Iisus; este numit de Iisus „cel mai mare dintre cei născuți din femei”, iar Biserica Creștină îl cinstește ca pe cel mai mare dintre sfinți (având nu mai puțin de 3 sărbători dedicate lui). Evanghelia după Luca relatează că, în zilele lui Irod Antipa, împăratul Iudeii, un înger îl anunță pe dreptul Zaharia, preot din tată-n fiu și înaintat în vârstă, pe când era în Templul Domnului pentru tămâiere, că rugăciunea sa a fost ascultată: Elisabeta, stearpă și
Ioan Botezătorul () [Corola-website/Science/299282_a_300611]
-
Zaharia nu-i vine să creadă iar îngerul- continuă evanghelia- îl pedepsește făcându-l mut până în ziua în care urmau să se adeverească acestea. Peste un timp Elisabeta, nevasta sa rămâne însărcinată și se ține ascunsă cinci luni. Evanghelistul Luca relatează cum îngerul Gavriil o anunță pe fecioara Maria că îl va naște pe Iisus, dar și că Elisabeta, rudenia ei, va zămisli un fiu căci este însărcinată în a șasea lună. Maria se scoală chiar în zilele acelea și pleacă
Ioan Botezătorul () [Corola-website/Science/299282_a_300611]
-
arhierei erau Ana și Caiafa. El îi îndemna pe oameni să se pocăiască: ,Pocăiți-vă, căci Împărăția cerurilor este aproape``, iar aceștia, mărturisindu-și păcatele, erau botezați de el în râul Iordan. Botezul său era botezul pocăinței spre iertarea păcatelor, relatează evangheliile. venise să dea poporului cunoștința mântuirii, care stă în iertarea păcatelor lui grație îndurării lui Dumnezeu, spune evanghelistul Luca. Evanghelistul Matei arată cum, văzând că mulți din farisei și saduchei vin să primească botezul lui, Ioan îi mustră și
Ioan Botezătorul () [Corola-website/Science/299282_a_300611]
-
Ioan îi mustră și îi avertizează că pocăința lor trebuie să fie adevărată, sinceră, cu roadă vrednică de aceasta. Dar cînd a văzut pe mulți din Farisei și din Saduchei că vin să primească botezul lui, le -a zis: Evangheliile relatează cum Ioan Botezătorul îl botează și pe Iisus care vine la el pentru a împlini planul lui Dumnezeu, moment în care Duhul Sfânt se pogoară asupra lui Iisus ca un porumbel, acesta fiind recunoscut ca Fiu bineplăcut înaintea lui Dumnezeu
Ioan Botezătorul () [Corola-website/Science/299282_a_300611]
-
fiind recunoscut ca Fiu bineplăcut înaintea lui Dumnezeu. Ioan Botezătorul îl recunoaște pe Iisus ca fiind mielul lui Dumnezeu ce ridică păcatul lumii, care era înaintea lui, pe care l-a făcut cunoscut, și care va boteza cu Duh Sfânt, relatează evanghelia lui Ioan. Acestui moment îi urmează ispitirea lui Iisus. Ioan îndemna noroadele să facă pomeni cu tot prisosul lor de haine și mâncare, arată evanghelistul Luca, vameșilor le spunea să nu ceară nimic peste ceea ce le-a fost poruncit
Ioan Botezătorul () [Corola-website/Science/299282_a_300611]