10,776 matches
-
risipite în cimitirul devastat de către cotropitorii Sf. pământ românesc. Cu sacoșa plină cu oasele culese de pe câmp, dl. Nicu Popa a mers la toate autoritățile spre ai sensibiliza, să facă ceva, să se șteargă de pe obrazul țării această pată de rușine. Așa s-a ajuns la refacerea cimitirului , spre redarea liniștii sărmanilor copii morți la datorie pentru apărarea gliei strămoșești. Bunul Dumnezeu să-i odihnească în pace și să ne ierte că n-am fost și din păcate nu suntem la
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
un miez litigios. Nu că a fi vită e o insultă mai mare ca a fi bou, dar există expresii - precum „vită-ncălțată“ sau „vită-n bocanci“ - care deranjează. Odinioară, când agricultura românească avea o bază în boi, nu era o rușine să fii bou. Cel mult, o chestiune de destin. Erai născut pentru a trage la jug în tăcere. De când nu mai vedem boi pe ulițe, diferența dintre metaforă și insultă s-a pierdut. În fapt, senatorul care a urmărit să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și alte fleacuri care dovedesc seriozitate. Sincer să fiu, părinte, nu mă simt deloc un păcătos, că am păcălit până azi vreo sută. Mai ales că nici unul nu a făcut scandal, când a descoperit că e o cacealma. Mi-e rușine însă că la ăia care au plecat cu trenul m-am dus ca un pervers la gară, să-i văd ce importanță își dau. Îmi pare rău că m-am bucurat de prostia omenească. Îmi vine să intru în pământ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
că la ăia care au plecat cu trenul m-am dus ca un pervers la gară, să-i văd ce importanță își dau. Îmi pare rău că m-am bucurat de prostia omenească. Îmi vine să intru în pământ de rușine că e atâta fudulie și vanitate pe lume.“ „Știu și eu ce să zic, fiule -i-a scurtat popa Soare ciudata spovedanie lui Vasile B., Cartea Sfântă ne spune să nu ne bucurăm de răul altora, dar nu scrie nicăieri că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
a zis Popescu directorului, cu care era prieten -, tu ai fost la mine acasă, știi cât de curată e nevastă-mea, ce zici despre cum mi-a vorbit tembela aia de la grădiniță? Că doar e râie, nu-i ceva de rușine, nu e sifilis. Pui corect problema și o rezolvi.“ Ionescu a fost de altă părere și Popescu și-a dat seama că trebuie s-o lase mai moale cu prietenia dintre ei. Cât despre invitațiile la masă, aleluia, să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Proverbul cu cine fură azi un ou mâine fură un bou e valabil la fermele de păsări și în șeptel, dar proverbe cu borduri nu există. Fură omul o dată, fură de două ori și obosește. Sau începe să-i fie rușine, mai ales că pe străzile Atmosferei, Norocului, Depozitului Central, Crabului și Lupilor, de când s-au anunțat ploi și inundații în toată țara, oamenii n-au ce face cu bordurile. Cu toate acestea - și, s-ar putea spune, contra oricărei așteptări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
subiect, mă ascundeam în redacția unei cunoscute publicații de cuvinte încrucișate fără să fi compus sau să fi dezlegat vreodată un careu. Dar îmi era foame, familiei mele îi era foame, țării întregi îi era foame și, fiindcă foamea bate rușinea, așa cum în armată funcția bate gradul, mă îndreptam spre abatorul din Titu atras de mirajul unor oase afumate. Gestionarul fusese fără echivoc, în modul acela suprarealist în care se purtau discuțiile despre carne, brânză și cafea în 1987: „Să vină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
în piept. Din cauza țâțelor ei cât bostanii, la care mă uitam printr-o gaură din gard când ieșea cu ligheanul în bătătură ca să se îmbăieze, luarea-n piept a vieții mi s-a părut multă vreme un lucru cam de rușine. De fapt, mai toate adevărurile existenței, așa cum îmi erau ele comunicate atunci, aveau ceva din particularul ciudat al persoanelor care-mi vorbeau ca de la mai mare la mai mic. Corecția, în sensul unui recurs eroic, a venit din partea unui învățător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Între două stînci, dar am scăpat nevătămați. Ajutați din nou de scrisoarea de recomandare dată de „presă“, am fost găzduiți de niște nemți, care s-au purtat foarte bine cu noi. Pe timpul nopții, mi-a cam mers burta și, de rușine să nu las În urmă un suvenir neplăcut În oala de sub pat, m-am cățărat pe pervazul ferestrei și am dat acolo frîu liber durerii mele, În noaptea Întunecată dimprejur. Dimineața următoare m-am uitat afară, să văd efectul nopții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
de a juca un rol important În societate; despre nevoia de a schimba fundamental sistemul actual de Învățămînt, care, În rarele ocazii cînd le oferă educație (iar asta, doar după criteriile rasei albe), nu face decît să-i umple de rușine și de resentimente, făcîndu-i incapabili să-și ajute semenii indieni și aducîndu-le dezavantajul cumplit de a trebui să se lupte cu societatea ostilă a oamenilor albi care refuză să Îi accepte. Destinul acestor indivizi nefericiți este de a Îmbătrîni prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
despre cultivarea unei Înțelegeri mai exacte și mai complete a poporului quechua, pentru ca fiecare individ ce face parte din această rasă să poată privi În urmă și să se simtă mîndru, decît să privească prezentul și să nu simtă decît rușine pentru că aparține indienilor sau metișilor. În acel timp problema frunzelor de coca era dezbătută de către Națiunile Unite, iar noi i-am spus despre experiența noastră cu drogul și despre efectele lui. Ne-a răspuns că același lucru i s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
a făcut cinste cu o masă și, În timpul ei, ne-a ținut o prelegere despre cafea, papaya și sclavii negri, dintre care făcuse parte și bunicul său. A spus lucrul acesta foarte deschis, dar se putea simți o notă de rușine În vocea lui. În orice caz, eu și Alberto am căzut de acord să-l achităm de orice vină În legătură cu uciderea prietenului său. ESPERANZA FALLIDA Speranțe spulberate În dimineața următoare am aflat, complet dezumflați, că prietenul nostru din Argentina ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
contururile durdulii ale unor portocale. Ospățul a fost groaznic și trist; Într-un minut, stomacurile noastre au devenit pline și acide, iar În următoarea clipă au revenit crampele dureroase ale senzației de foame. Lihniți, ne-am hotărît să alungăm puțina rușine care se Încăpățînase să ne rămînă și să mergem la spitalul local. De această dată, Alberto era cel copleșit de o timiditate ciudată, iar eu a trebuit să găsesc cuvintele potrivite pentru a ține următorul discurs diplomatic: „Doctore“ - găsiserăm unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
care a fost în grajd la nașterea lui Isus, însă, iată acum îl văd și pe acesta!... Un hohot de râs a izbucnit în toți câți erau de față în compartimentul vagonului - iar... măgarul a amuțit, crăpându-i obrazul de rușine. Apoi, spuneți d-voastră, se poate da un răspuns mai bun la nenorociții copii fără tată, care cutează a întreba dacă: Ne mai trebuie Dumnezeu?!... Dar ce mai trebuie preotul? - Adică, hai, Dumnezeu... ca Dumnezeu, este nu este, m-oi
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
-au căzut sorții Să devii semnul iubirii din cumplit copac al morții. Te salut, o cruce sfântă, căci din lemnul crudei plângeri Ești cinstită deopotrivă și de oameni și de îngeri. Tu, din lemnul de ocară, de dispreț și de rușine, Ai redevenit obiectul scump popoarelor creștine Din simbolul trist al hulei și-al batjocurii amare Ai ajuns simbolul cinstei pe icoane și altare. O, tu cruce, prea slăvită, cheia cerului, ce-nchis Pentru omenire fuse, tu, ești care l-ai
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
și zâmbeai la nu mai știu ce observații ale amicului nostru. Te priveam... și veni o clipă în care mi-am simțit inima plesnind de iubire... Te adoram! M-ai privit: aveam ochii plini de lacrimi și mi-a fost rușine... Mi-am coborât privirile în pământ. 14 iulie 1952 Ne-am sculat către orele zece dimineața, prea devreme după părerea lui. și ne-am dus la lacuri. O zi magnifică, cu un cer fără pată. După-amiază am dormit, pentru a
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
trebuie... Mai sunt încă două zile... Nu mi-ai scris. Până azi am tot așteptat. De acum însă, nu mai aștept... Vei veni astăzi sau mâine... Am oleacă de pică împotriva ta, cu toate că știu că foarte curând îmi va fi rușine numai la gândul că am fost în stare să-ți port pică! Totdeauna prefer să fiu eu cel vinovat, nu tu! De fapt, îți port pică nu pentru că nu mi-ai scris, ca și cum scrisoarea ar fi fost o dovadă materială
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
toutes les images. Je me laisse porté par le grand mouvement d’angoisse, car c’est vers toi qu’il me porte! Notiță a lui Pierre Tot ce pot face pentru tine îmi pare atât de puțin, încât mi-e rușine... Crede-mă însă că imensă e dorința mea pentru fericirea ta! Așa de mare, încât uneori mă sufocă... Aș vrea s-o strig din răsputeri: fii fericit! fii fericit! și dacă dragostea mea te poate ajuta cu ceva, te implor
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
numai săptămâna viitoare, așa, cam pe joi, adică peste o săptămână... Iar eu în tot timpul acesta mă voi perpeli ca pe jăratec. Gelozia, oricât de neroadă ar fi, are totuși și ceva măreț într-însa. Dar gelozia amestecată cu rușinea de a fi gelos este ceva cu totul jalnic. M-am cam încurcat în acest complex de simțăminte atât de contradictorii... Mă las mânat de instinctele mele de moment, când generoase și iubitoare, când perfide și lașe. La ce liman
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Nu vreau să mai ghicesc în vocea ta, în gesturile tale jena și nehotărârea de a nu ști exact cum să te porți cu mine, nu vreau să mai constitui o problemă, căci orice problemă este totdeauna neplăcută. Îmi este rușine, îngrozitor de rușine de toate acestea, rușine față de tine, rușine pentru tine, căci nu poți să nu simți toate acestea și totuși le accepți, dar mai cu seamă îmi e rușine față de mine însumi pentru că mă pretez acestei comedii... 4 noiembrie
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
să mai ghicesc în vocea ta, în gesturile tale jena și nehotărârea de a nu ști exact cum să te porți cu mine, nu vreau să mai constitui o problemă, căci orice problemă este totdeauna neplăcută. Îmi este rușine, îngrozitor de rușine de toate acestea, rușine față de tine, rușine pentru tine, căci nu poți să nu simți toate acestea și totuși le accepți, dar mai cu seamă îmi e rușine față de mine însumi pentru că mă pretez acestei comedii... 4 noiembrie 1952 Ieri-seară
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
vocea ta, în gesturile tale jena și nehotărârea de a nu ști exact cum să te porți cu mine, nu vreau să mai constitui o problemă, căci orice problemă este totdeauna neplăcută. Îmi este rușine, îngrozitor de rușine de toate acestea, rușine față de tine, rușine pentru tine, căci nu poți să nu simți toate acestea și totuși le accepți, dar mai cu seamă îmi e rușine față de mine însumi pentru că mă pretez acestei comedii... 4 noiembrie 1952 Ieri-seară n-am putut să
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
gesturile tale jena și nehotărârea de a nu ști exact cum să te porți cu mine, nu vreau să mai constitui o problemă, căci orice problemă este totdeauna neplăcută. Îmi este rușine, îngrozitor de rușine de toate acestea, rușine față de tine, rușine pentru tine, căci nu poți să nu simți toate acestea și totuși le accepți, dar mai cu seamă îmi e rușine față de mine însumi pentru că mă pretez acestei comedii... 4 noiembrie 1952 Ieri-seară n-am putut să mă hotărăsc să
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
o problemă, căci orice problemă este totdeauna neplăcută. Îmi este rușine, îngrozitor de rușine de toate acestea, rușine față de tine, rușine pentru tine, căci nu poți să nu simți toate acestea și totuși le accepți, dar mai cu seamă îmi e rușine față de mine însumi pentru că mă pretez acestei comedii... 4 noiembrie 1952 Ieri-seară n-am putut să mă hotărăsc să-ți spun adio... Ar fi însemnat să prelungesc scrisoarea la infinit. Azi-dimineață curajul mi-a revenit și îndrăznesc să tai în
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
necesară pentru a suporta de-acum mult timp înainte minciunile noastre, oboselile, dorințele noastre indecise și nemărturisite... 10 aprilie 1954 Iată cele două extremități în care, după părerea mea, merită să faci dragoste fizică: 1) Atunci când, în fața unei mari iubiri, rușinea de a fi animal dispare; 2) Atunci când reușești a savura animalitatea și nerușinarea proprie, cu condiția însă ca acestea să fie perfect satisfăcute. Restul este umplutură, autosugestie, inutilitate, de care oamenii de calitate ar trebui să se debaraseze. 17 aprilie
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]