11,710 matches
-
neîmpăcată, așa cum murise? Mi se mai întîmplase s-o visez astfel, dar niciodată cu sentimentul că nu vroia să-și arate fața și nu fiindcă ar fi avut ceva cu mine, ci pentru că în singurătatea ei nu mă auzea, în singurătatea ei nu mai putea intra nimeni! Și dacă și în viață trăise la fel de singură? Dacă niciodată nici eu nu fusesem în sufletul ei, și mărturisirea de pe patul de moarte fusese adevărată, adică expresia unei singurătăți totale și absolute în care
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ei nu mă auzea, în singurătatea ei nu mai putea intra nimeni! Și dacă și în viață trăise la fel de singură? Dacă niciodată nici eu nu fusesem în sufletul ei, și mărturisirea de pe patul de moarte fusese adevărată, adică expresia unei singurătăți totale și absolute în care, cât trăise, nimeni nu știuse să intre? Nici măcar eu și nici măcar când eram copil? Ce e un copil? Un copil e un vis despre noi înșine, foarte limpede și foarte pur în primii ani, dar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fel încît să stau eu în ea așa singurică și fericită..." Și prinsă de lirism se uită iar la mine: Ei?! Ce ziceam? Cerea prea mult de la oameni și de la viață? Nu, dar cine nu dorește același lucru, mai puțin singurătatea? "Știu eu, surâse iar cu tandra ei ironie, asta nu se va mai întîmpla niciodată!" Adică i se întîmplase odată, la părinții ei, dar cu asta gata, șansa ei trecuse. "Să nu crezi, continuă, că mă simt ca un înger
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
iarăși puternici. Ar rămâne de știut dacă experiența fericirii nu e mai nimicitoare decât a suferinței. Fiindcă adesea, aici, eșuarea poate să semene cu un naufragiu, urmat nu de suferință, din care s-ar naște o nouă speranță, ci de singurătate pustie și moarte... "La ce te gîndești?" Tresării. Parcă era glasul Silviei. Pesemne că deschisese ochii și, rămânând nemișcată, se uitase la mine cine știe cât. "Bună ziua, domnule! reluă. Vous revez? Vous avez, donc, oublié voire petite franciscaine?!" Nu se uită ceea ce
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mă urmărea doar până la un punct și deodată... (mă făcea să schimb vorba...), fie că mă apuca de braț și mimând uimirea, îmi spunea că asta e ceva extraordinar, contrariindu-mă, fiindcă nu găseam nimic deosebit în ceea ce îi spusesem. Singurătatea mea lângă ea mă făcu să ies de sub farmecul inițial al primei noastre zile în care parcă prea repede... și îmi păruse o adorabilă creatură. Da' era, mă întrebai, era în realitate? Ce se întîmplase cu minunatul ei surîs? Se
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
beau cu ei depresiunea mea s-ar fi retras și i-ași fi văzut cine știe, poate în culori de epopee. În care nu triumfam decât eu și Silvia, zeitate care se uita la mine cu o expresie turburătoare de singurătate și nepăsare: știu multe, parcă voia să spună, dar eu nu vreau să știu nimic, deși m-ați silit să aflu, viața mea nu este atinsă de zgomotul, cuvintele, rumoarea și paharele voastre. Uite-l colo pe tata, nu știu cine e
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
reconfortat. Zăpada înghețase și trosnea sub picioare. O lună de o albeață halucinantă lumina dinspre dealuri străzile orașului tăcut. Aerul rece și proaspăt mă îmbăta ca de o bucurie rară și secretă, iar eu știam ce e: deliciul vicios al singurătății! Aveam să ajung în odaia mea, să mă așez la planșeta albă și să lucrez relaxat până în zori. Eram liber, bogat, fără datorii, cu hambarele pline, iar marile scadențe, suferința fără speranță, moartea violentă, cum o sufereau în chiar acele
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Bine, acuma hai să ne culcăm, mâine îți dau eu un telefon." Îmi ură noapte bună și închise, ca și când ar fi vrut să evite întrebarea mea care plutea în aer: Când se va întoarce? Dar nu mai putui lucra, vraja singurătății mele se împrăștiase. Avui net sentimentul că ratasem o pagină inspirată, pe care niciodată n-o voi mai scrie... Voi scrie altele, dar niciodată, poate, una atât de... În schimb căpătam certitudinea amețitoare că Suzy mă iubea foarte tare și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
evenimente exterioare... Nu când vroiam eu era gravă și patetică, nu când eram eu trist avea ea disponibilități pentru ecleziastice reflecții, nu când o doream înțelegea ea că e dorită, nu când eram eu obosit era și ea pradă lasitudinii, singurătatea în doi nu era și pentru ea totdeauna un balsam, bucuria lecturii care adesea mă devora nu era în același timp și pentru ea o vibrație a spiritului ("Lasă cititul, Victoraș, că nu e timp de citit..." N-o întrebam
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
sub tine, brazii pe care atâția ani îi priviseși de jos în sus, te făcea să simți că odinioară, cu milioane de ani în urmă, când nu existai nici măcar ca specie, existai totuși ca pasăre, și planai ca acum peste singurătatea văilor adânci, cu sentimentul divin că ai fost aici totdeauna și vei fi... Jos, asta e o pură idee. Aici era o idee trăită, sau mai bine zis o senzație de plenitudine din care țâșnea ideea, după cum altădată prăbușindu-mă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
un cablu de care erau agățate scaunele de întoarcere, care urcau neîncetat cu o mișcare lină și sigură: în peisajul sălbatic și pustiu, îți dădeau certitudinea că în nici un fel, orice s-ar întîmpla, nu vei rămâne părăsit în aceste singurătăți. Unul după altul se topiră la vale membrii grupului nostru. Suzy și cu mine întîrziam: ea mă ajuta să-mi desmorțesc picioarele și să-mi reamintesc cum poți frâna o alunecare prea vertiginoasă, plugul, o oprire, cristiana, echilibrul în viteză
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Fiindcă nu o precauție meschină punea la încercare voința iubitei mele. Nu era la mijloc ceva insignifiat. Nu oboseala îi alertase trăsăturile. Nu o conveniență derizorie o făcea să accepte (ba chiar să nici nu observe!) detașarea mea de ea, singurătatea noastră, care îmi cădea în suflet mai grea decit norul înfricoșător care ne surprinsese în vale într-o aventură în care vrusese să afle dacă, chiar în glumă, acceptam să mor cu ea sub nămeți. Ci prezența acestui al treilea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
din ce în ce mai, puțin precizat. Ce voi face? mă întrebam cu o spaimă pe care n-o simțisem niciodată în cursul vieții mele. Voi redeveni iarăși contabil? Întrebarea asta îmi alungă somnul, fiindcă nu perspectiva de a redeveni contabil mă înspăimînta, ci singurătatea mea în lume... Îmi dădeam seama că n-o să mai pot să comunic cu nimeni, nici prin scris, fiindcă aveam sentimentul că, dacă nu mă puteam adresa contemporanilor mei, cu speranța să fiu citit de ei cândva (și această speranță
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
meu, din care însă ași fi fost gonit neîncetat prin mici revelații, iar cu m-ași fi opus neîntrerupt și până la sfârșitul zilelor mele, în lipsa unei revelații unice și totale. Da, îmi spuneam și simțeam cum treptat sentimentul meu de singurătate și de necomunicare cu lumea își diminuează prezența și sensul vieții mele își recapătă încetul cu încetul echilibrul anterior întilnirii cu Suzy. Într-adevăr, gândeam, să presupunem că dipsomanul n-ar fi venit acolo, pe creasta muntelui. Ce s-ar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
părea pierdut pentru mediocra și comuna lui mândrie. Valurile existenței mele s-au potolit și zeitatea care domnește acum în viața mea este Silvia, care mă vizitează aproape în fiecare zi. Spaima care mă chinuise în marea mea criză de singurătate din închisoare, când gândisem că în conștiința fetiței sensul de nevinovăție al condamnărilor mele avea să se turbure, se dovedi neîntemeiată: nici măcar o clipă nu-i descoperii pe chip sau în cuvinte că afecțiunea ei pentru mine se alterase cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
După medici, ești cea mai îndreptățită să iei o hotărâre. Dacă vrei să rămâi singură, ți se va respecta dorința. Ripley dădu din umeri și fu un pic surprinsă să descopere că mușchii îi dădeau ascultare. ― M-am bucurat de singurătate atâta amar de vreme. De cine e vorba? Meditehniciana ajunse la ușă. ― De doi musafiri, de fapt. Ripley observă că era iar surâzătoare. Intră un, bărbat, având ceva în brațe. Ripley nu-l cunoștea pe acesta, dar recunoscu ce anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
frămânți atâta? De ani de zile Compania plasează un sintet la bordul fiecărui aparat. Ei nu au nevoie de hipersomn și sunt mai economici decât piloții umani pentru a superviza salturile interstelare. De altfel, nu se pierd cu firea din cauza singurătății. A devenit o practică obișnuită. ― Eu. personal, prefer termenul de "persoană artificială" celui de sintet, declară simplu Bishop. Este vreo problemă? Pot să fac ceva? ― Mă-ndoiesc, răspunse Burke ștergându-și gălbenușul de pe gură. În ultima ei călătorie un sintet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
despre avantajele inteligenței artificiale. Înainte, tunelul se strângea la infinit. Cam așa trebuie să simtă un glonte în țeava unei arme, se gândi. Dar proiectilele nu aveau sentimente, ca el. Totuși, acestea nu erau decât rezultatele unui program. Întunericul și singurătatea favorizau meditația. Târârea nu cerea deloc concentrare mentală, așa că se gândea la condiția sa. Sentimente și programare. Stare proastă organică sau informatică. Exista cu adevărat o mare diferență între el și Ripley, sau oricare altă ființă umană? Cu excepția pacifismului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
raniță-n spate, i-ai fi scos din nuvelele lui Rebreanu. Fricile Mariei lipseau din jurnalul vieții noastre în Dorobanți, le învățasem cu timpul, observându-i expresia feței. Din colțurile cele mai iraționale ale imaginației ei, apăreau furnici și păienjeni, singurătatea și întunericul din care nu mai poți ieși, masa mare din sufragerie care se-apleacă peste tine și, împreună cu măsuța mică de la capul patului, te mușcă noaptea de picioare. Toate puteau fi rezolvate prin mijloacele științifice ale organizării imobiliare: geamurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
este capabil și de altceva în afară de egoism și de dorința de a-și aranja ursita, că îi dorește măcar puțin bine și ei, atunci ar înțelege că de mult lui i se pare ciudată și îi e greu să vadă singurătatea ei; că la mijloc nu-i decât o beznă vagă, o neîncredere completă în înnoirea vieții, care ar putea renaște atât de minunat prin dragoste și familie, căpătându-și astfel un nou țel; că e vorba aici de pieirea unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
rafale, din delirul aproape veritabil își revenea brusc, pentru câteva clipe, își amintea deodată pe deplin conștient și rostea, cel mai adesea fragmentar, idei la care, poate, meditase mult și chinuitor în lungile, anostele ceasuri ale bolii, în pat, în singurătate, în insomnie. — Adio! spuse el brusc, tăios. Credeți că mi-e ușor să vă zic: adio? Ha-ha! râse el cu ciudă de întrebarea sa penibilă și deodată, parcă înrăit de faptul că nu reușește să spună tot ce vrea, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lor, nici poate dispoziția sufletească (lucru firesc) nu puteau corespunde unor eforturi mai serioase. Am amintit faptul că până și cei din anturajul prințului se revoltaseră întrucâtva împotriva lui. De altfel, Vera Lebedeva se limitase la niște lacrimi vărsate în singurătate și la hotărârea de a sta mai mult acasă, trecând pe la prinț mai rar decât altădată. În acest timp, Kolea se ocupa de înmormântarea tatălui său; bătrânul murise din pricina unui nou atac de apoplexie, la vreo zece zile după cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
aparențele, la ieșirea din biserică prințul era calm și vioi; cel puțin așa au remarcat mulți și au povestit după aceea. Se părea că voia să ajungă acasă cât mai repede și să rămână singur; dar n-avu parte de singurătate. Îl urmară în cameră unii dintre invitați, printre care se aflau Ptițân, Gavrila Ardalionovici, însoțiți de doctor, care nici el n-avea de gând să plece. Pe deasupra, casa era literalmente asediată de inși care n-aveau ce face. Încă înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
stat) a convocat la domiciliul său marele partid al Centrului... Portarul său, în așteptarea unui imens număr de oameni, luase un aer grav, pentru a domina cu spiritul autorității sale marea îmbulzeală de la poartă. Sara era liniștită.... Zăpada strălucea în singurătatea uliței. Deodată, în liniștea solemnă a serii, s-aude un zgomot de îmbulzeală strașnică. Cine se îmbulzește, cine nu încape pe uliță? Era unul... un membru al Centrului, apoi a mai venit încă unul, apoi iar unul, până la opt, opt
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
apăsă asupra vieții și a finitului noului împărat, căci cetim în ziarul medicului său Wylie două anecdote destul de semnificative: In timpul ultimei sale maladii monarhul zise într-o zi către d. Wylie: " Lăsați-mă, știu eu ce-mi trebuie, liniște, singurătate, repaos... " într-o altă zi [î ]i zise: Amicul meu, nervii mei au trebuință de îngrijire; sunt într-o dezordine îngrozitoare ". Aceasta este un rău, replică Wylie, de care regii sunt mai adeseori atinși decât particulari ". " Mai ales în timpul de
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]