11,293 matches
-
Di-biphenylenathylen im ultravioletten Lichte, 1941; Spectres de fluorescence en excitation monochromatione du benzène, du naphtalène et du Chrysène à -180 C., 1942. Iubitor al limbii materne că și al meleagurilor natale, pe care le vizită ori de câte ori avea ocazia, s-a străduit permanent să adune în jurul său intelectualii moldoveni aflați în Cluj. În anul 1947, când aproape întreaga Moldova suferea de foame, în urma secetei din anul 1946, a fost inițiatorul și organizatorul Cercului Moldovenilor din Cluj, înființat la 31 martie 1947, și
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
1948, Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu era încă profesoară și membră a Partidului Social Democrat al lui Constantin Titel Petrescu; fusese transferată de la liceul „Regina Maria“ la o școală mun citorească unde era silită să predea matematica, zoologia, româna, istoria și geografia; se străduia să-și pă streze standardele morale și felul de viață de dinainte, dar făcea față cu greu unui program de 12-16 ore de muncă pe zi. Suferea de frig și de lipsuri financiare, ca toată „clasa burgheză mârșavă“; participa la
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
oricând. [...] Scrie-mi dacă ai primit cele șapte scrisori ale mele sau trebuie să le socotesc definitiv pierdute. Acuma, slavă Domnului, văd că scrisorile trimise prin poștăajung la timp - și simt că renasc. Fii curajoasă, fata mea, curajoasă și puternică. Străduiește-te pentru viitorul tău; eu am să-ți simt oricum bucuriile, succesele. Eu, una, mi-am îndeplinit bine misiunea pe pământ, de vreme ce am adus pe lume o ființă ca tine. Te sărut cu evlavie. Mama Joi seara, 4 martie [1948
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mele trăite automat, viața mea cenușie și fără speranță, sfârșitul pe care mi-l presimt glacial și izolat, fără să am parte de surâ sul tău trist și grav care să-mi lumineze plecarea. Marea și mica mea prietenă, mă străduiesc totuși să trăiesc demn, să mă țin bine în ciuda necazurilor, încerc să găsesc în mine însămi puterea de a face față, dar, vai, sunt momente când străda niile mele sunt zadarnice, când îmi vine să las totul baltă. Îți vine
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Mi-e teamă că programul meu este deja supraîncărcat, zice Elinor cu un surâs înghețat în clipa în care Luke reapare, cu mobilul în mână. — Vine imediat ceaiul. Și... tocmai am primit un telefon destul de interesant. Se uită în jur, străduindu-se să-și înnăbușe un zâmbet. North West Bank tocmai au devenit clienții noștri. O să ne ocupăm de lansarea unei întregi noi divizii de servicii. — Luke! exclam. E extraordinar! Luke curtează banca NorthWest de secole și săptămâna trecută a recunoscut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
va găsi și îți va plăti toate datoriile? Așa se întâmplă întotdeauna. Le împărtășești prietenilor tăi secretele tale cele mai personale, și ei nu fac altceva decât să profite de ce le-ai spus. M-am maturizat mult de atunci, zic, străduindu-mă să-mi iau un aer demn. Și am să reglez singură situația. Nu trebuie decât... să stau puțin să mă gândesc cum s-o abordez mai bine. Se așterne o tăcere lungă. Afară, o aud pe Cynthia spunând „Mottoul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
a venit niciodată să-l vadă. — Iar acum avem din nou ocazia de a ne cimenta relația, spune Luke. Poate e ușor lipsită de tact câteodată. Dar face și ea tot ce poate. Da, da, îmi vine să spun. Se străduiește din greu să se înțeleagă cu mine. În loc de asta, însă, ridic vag din umeri și murmur: — Poate ai dreptate. Luke vine lângă mine și îmi ia mâna. Hai, întoace-te sus. Mai bem ceva și... uităm de toate astea. Nu, spun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și suflă nasul. Evident, acum, dacă dau filmul înapoi, văd că au existat destule semne. — Pe bune? A, da, spune Tom. Doar că eu nu le-am dat nici cea mai mică atenție. — Cum ar fi... îl îndemn cu blândețe, străduindu-mă să nu se vadă cât sunt de curioasă. — Ei. Se gândește o clipă. Cum ar fi când îmi tot zicea că, dacă mai stă un minut în Reigate, își zboară creierii. — Am înțeles, spun, stupefiată. — După care a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
petrecut pe sub tălpi. Arată ca un model de reclamă la cine știe aparat ingenios de sport. Același păr stas și tot restul. — Arăți foarte bine, zic, realizând un pic cam târziu că așteaptă să-i fac un compliment. — Mulțumesc! Mă străduiesc pentru asta. Cu ajutorul Rollaflabului, scăpați de șuncuțele nedorite în cel mai scurt timp! Rulați până scăpați! Mi-am cumpărat deja haine pentru concediu, spune, după care mai plescăie o dată din gumă. Dar, când prietenul meu mi-a spus „Nu vrei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
palidă decât de obicei și privirea ei mă săgetează ca un pumnal. — Rebecca, spune pe un ton complet lipsit de inflexiuni. — Elinor, răspund, pe același ton. După care îmi aduc aminte că am venit în calitate de sol al păcii. Elinor, repet, străduindu-mă ca glasul să îmi sune un pic mai cald. Am venit să vorbim. — Să-ți ceri scuze, spune, dispărând pe coridor. Doamne, cât de vacă poate să fie! Și, oricum, ce vină am eu? Nici una! O clipă, îmi vine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și înăuntrul tău există o persoană extrem de drăguță. Însă, atâta timp cât te porți odios cu oamenii și le spui că pantofii lor arată groaznic, nimeni n-o să poată niciodată afla asta. Așa. Acum o să mă omoare probabil. Mai bine să ies. Străduindu-mă să nu pară că o iau efectiv la fugă, mă avânt pe coridor, afară din apartament. Închid ușa în urma mea și mă rezem de ea, cu inima bubuindu-mi trae. OK. Până aici totul a fost bine. Acum să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
iasă bine. Vă rog. Și, poate, după asta vom putea trage linie cu toții și ne vom putea vedea de viețile noastre. — Rockefeller Center, spune taximetristul, oprind, iar eu îi zâmbesc lui Luke, făcând eforturi să-mi ascund nervozitatea. M-am străduit să găsesc un loc cât mai departe de zona de interes a lui Elinor - și așa am ajuns la Rainbow Room de la Rockefeller Center, unde turiștii vin să bea cocktailuri și să caște ochii la panorama asupra Manhattanului. În timp ce urcăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
imediat. După ce pleacă, se lasă o tăcere scurtă, plină de interes. — Becky, mi se pare mie sau am prins din zbor cuvintele „avion particular“? zice Danny. — Ăă... da. Așa e, ai auzit bine. — Plecați cu un avion particular? — Da. Mă străduiesc să-mi păstrez tonul detașat. Așa e. E cadoul de nuntă pe care ni-l face Laurel. — A, nu mă mai joc! Deci ea e cea care v-a luat avionul particular? Danny clatină din cap, a reproș. La naiba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
învețe să-și trăiască iudaismul în afara unei prezențe fizice în Palestina. Nașterea sionismului își datorează succesul condițiilor particulare date de legăturile între poporul Israel, Tora Israel, pământul Israel, de altfel, legături pe care doctrinele asimilării - consecințe ale emancipării individuale - se străduiesc să le slăbească și chiar să le desființeze și pe care sionismul politic, sub influența mișcărilor naționale și ca răspuns la antisemitism le redescoperă la sfârșitul secolului al XIX-lea. Evreii nu au fost stăpânii propriului destin, au avut peste
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
pentru că, evreii orice ar face vor fi mereu considerați ca străini: „am încercat peste tot să ne integrăm în comunitățile naționale care ne înconjură și să ne păstrăm doar credința. Nu ni se îngăduie să facem acest lucru. Degeaba ne străduim să sporim gloria patriei noastre prin realizări în artă și în știință, iar bogățiile lor prin contribuțiile noastre la comerț. Cele mai evidente idei sioniste le găsim exprimate de Benjamin Disraeli, primul ministru al Marii Britanii. Disraeli, în romanul „Alroy”, descrie
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
Stroici, Cizmari și Micor Haim în str.Spiru Haret, Meureș Amahpelu în str.Traian, Sadagura Klaus pe str.A.I.Cuza, Cojocari pe str.I.C.Brătianu, dr.Vaisman pe str.Vămii. În perioada anilor 1938 și 1940, evreii din Dorohoi s-au străduit să se integreze în noul regim politic, însă, chiar dacă participă la viața economică, culturală a orașului, totuși, evreii nu puteau să facă parte din organizațiile de tineret Straja țării, nici din Frontul Renașterii Naționale. La 28 noiembrie 1938, rezidentul regal
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
a presta muncă obligatorie. De altfel, conducerea Comunității evreilor din Dorohoi a avut o poziție de subordonare față de autoritățile locale. Corespondența dintre instituțiile locale de autoritate, (prefectură, primărie, poliție) și Comunitatea evreilor evidențiază faptul că, întotdeauna conducerea Comunității s-a străduit să respecte cerințele formulate de acestea, cele mai frecvente fiind în legătură cu mobilizarea evreilor, informarea corectă asupra consecințelor unor abateri de la ordine, trimiterea unor situații și date referitoare la evrei. Pe de altă parte, autoritățile locale au manifestat de multe ori
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
muncă obligatorie pentru conducerea Oficiului și a membrilor din conducerea Comunității evreilor din Dorohoi, în conformitate cu instrucțiunile nr.55500/1942, stabilite în Conferința interministerială din 30 noiembrie 1943. Sub președinția lui Solomon Haifler, în anii 1943 și 1944, Oficiul Județean se străduiește să asigure „hrană și adăpost” evreilor repatriați. Casele părăsite ale evreilor deportați au fost preluate de Centrul Național de Românizare, dar au fost distruse, lipsite de uși, ferestre, dușumele, acoperișuri. Pentru cazarea evreilor repatriați, Centrul Național de Românizare pune la
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
mai plăteau: taxe de scutire de muncă în folos obștesc și de scutire de muncă la zăpadă. Contribuția evreilor din Dorohoi la Împrumutul reîntregirii. Evreii din Dorohoi au făcut față cu mare greutate la strângerea contribuțiilor. Comunitatea evreilor s-a străduit să găsească soluții pentru evreii nevoiași. Documente de arhivă pun în evidență că, evreii din Dorohoi au răspuns la toate solicitările, întâmpinând mari greutăți. La 23 august 1941, administratorul de constatare D.Cusen face cunoscut conducerii Comunității evreilor din Dorohoi
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
înseamnă negreșit o foarte mare sforțare, care duce la oboseală, la „căderi”, la „pase proaste”, la boală. „Toată luna ianuarie - îmi relata la 4 februarie 1974 - m-am simțit prost (aproape zilnic la... policlinică). și mai rău, sufletește, dar mă străduiesc zilnic să devin un filosof senin”. Cîteodată obținea seninătatea, însă n-o păstra prea mult timp. Polemiștii sînt sau devin triști. Ei se bucură cel mai puțin de lecturile lor, pe care le fac cu nervii strînși și cu gîndul
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
vezi preambulul nr. 1 [al] C[onvorbirilor] l[iterare]) că există ca critici literari... Cu toate acestea încă nu sunt în apele mele. Toată luna ianuarie m-am simțit prost (aproape zilnic la... policlinică). și mai rău, sufletește, dar mă străduiesc zilnic să devin un filosof senin. Așa se face că azi, la o ședință extraordinară la Catedră, am ascultat, <primit> senin măsurile: obligația de a sta zilnic la catedră 7 (șapte) ore (de acum înainte, la avansare vor avea prioritate
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
-mi cumperi cinci exemplare de G. Ibrăileanu, M. Eminescu? Aici au apărut foarte puține; mai multe în setul tot , dar așa nu se poate cumpăra. </citation> (89) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”12 aprilie 1975”> Dragă Costică, Mă străduiesc de cîteva zile să-ți scriu, dar nu găsesc tonul cel mai potrivit, care să știu că ți ar putea face bine în aceste zile. Vestea că părinții tăi nu mai sunt m-a zguduit. Fiind alături de tine în aceste
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Alexandri (sic!, n.n.)”. Aici, acesta mai declarase că „Relațiile stabilite cu tovarășii cu care muncesc, sînt relații juste, tovărășești”. În spiritul șablonard al acelei epoci, urmau angajamentele pe care le vom reproduce numai cu această ocazie: „În viitor mă voi strădui să capăt o mai bună orientare În munca pe care mia-ți (sic!, n.n.) Încredințato (sic!, n.n.), mai ales În urma ajutorului ce-l voi căpăta pentru munca pînă În prezent”. La câte greșeli gramaticale făcuse și avea să facă În
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
radieriști” ideologici, trimitea Centralei bucureștene „Nota de sinteză la revistele școlare” pe anul evocat. Documentul „secret de serviciu” purta numărul S/17 și sprințaru-i text Începuse cu următoarele cuvințele: „Cele nouă reviste școlare care apar În județul nostru s-au străduit și au reușit În parte să-și creeze un profil propriu, să oglindească viața colectivelor respective de elevi, În toate compartimentele ei, contribuind prin mijloace specifice al desfășurarea unui proces instructiveducativ eficient”. Asta era partea călduță și mișto, vorba țiganului
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
În acord cu Înaltul Comandament Aliat (Sovietic)”. Aceasta demonstrează controlul informațional total din partea organismelor sovietice, acceptat de către statul român prin semnarea Convenției. Însemna, totodată, și diminuarea deopotrivă a prerogativelor suveranității statului român. Chiar și așa, statul român s-a străduit și a realizat un cadru legislativ care a permis „alinierea” la obiectivele și obligațiile prevăzute În convenție. Cenzurarea presei a fost rodul „gândirii” unor indivizi care s-ar fi vrut a fi la putere pe o mare perioadă de timp
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]