10,586 matches
-
târguri”, din rândul căreia aveau să se evidențieze căpeteniile revoluționarilor. Se observă o oarecare preferință pentru personajul Tudor Vladimirescu, căpetenia care „răscoală” țăranii cu gândul de a-i conduce la București. Numai că, într-un final patetic, bravul Tudor le strecoară răsculaților ura împotriva turcilor și abdică de la scopul inițial al acțiunii. Țărănimea rămânea în continuare înrobită, până când clasa burgheză a hotărât că sosise momentul să o dezrobească. Dar, gestul nu era gratuit ! El era justificat prin faptul că burghezia avea
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
El Însuși - eul conștient, care privea prin ochii nepătrunși, calm-alerți, de borfaș - nu avea nimic de-a face cu această suferință a celuilalt sine al său respins, o suferință a sistemului nervos, a cărnii și viscerelor și celulelor. S-a strecurat la masa la care stăteam și a comandat un whisky. L-a dat pe gît, a pus paharul jos și s-a uitat la mine cu capul Înclinat ușor Într-o parte, pe spate. - Ce-are gagiul ăsta? - Un pistol-mitralieră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Întunecate. - Benzedrina e ca lumea, a zis ea. Trei fîșii sau vreo zece tablete. Sau două fîșii de benzedrină și două pastile. Ajung acolo jos și se-ncaieră. E-o senzație ca lumea. Trei tineri derbedei din Brooklyn s-au strecurat Înăuntru cu figuri Încremenite și mîinile-n buzunare, cu o mișcare stilizată, ca la balet. Îl căutau pe Jack. Le dăduse o țeapă cu nu știu ce combinație. Cam asta era ideea, În mare. Transmiteau ce-aveau de spus mai puțin prin cuvinte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
unei forțe ostile și sîcÎitoare. Îl simțeai vîrÎndu-ți-se de-a dreptu-n suflet, uitîndu-se În jur să vadă dacă e ceva de care să se poată folosi. M-am tras puțin Înapoi din ușă, ca să evit contactul cu el. S-a strecurat În cameră, s-a așezat imediat pe canapea și și-a aprins o țigară. - E mai bine să ne vedem așa, singuri. ZÎmbetul lui avea ceva ambiguu sexual. - Nick nu e deloc un tip OK, a continuat Doolie. S-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
cotit-o, așteptînd să trec, astfel Încît să se poată lua după mine. M-am Întors și am luat-o la fugă În direcția opusă. CÎnd am ajuns pe Sixth Avenue, era la vreo cincisprezece metri În spatele meu. M-am strecurat pe sub turnicheții de la metrou și am Îndesat pachetul de țigări În spatele unui automat cu gumă de mestecat. Am coborît În fugă un nivel și am luat metroul pînă la Times Square. Bill Gains stătea la o masă În cafenea. Purta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
În pat. Nu puteam să dorm. Nu puteam citi. Stăteam Întins și priveam stoic tavanul. O cutie de chibrituri a traversat Încăperea, plutind de la ușă pînă-n baie. M-am ridicat, cu inima bătîndu-mi puternic. „Ike Bătrînu’, dealerul!” Adesea Ike se strecura În casă și-și manifesta prezența ca un strigoi, aruncînd ceva sau bătînd În pereți. Ike Bătrînu’ a apărut În ușă. - Ce mai faci? a-ntrebat. - Nu prea bine. Am friguri. Am nevoie de-o doză. Ike a dat din cap
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Îngrijorării pe fața celuilalt, savurînd sentimentul de putere binevoitoare, puterea de a da sau de a refuza. În New Orleans Pat făcea Întotdeauna schema asta. Și Bill Gains În New York. Ike Bătrînu’ se jura că n-are nimic, apoi Îmi strecura plicul În buzunar și zicea „Uite, mai aveai tu”. Dar acum mă lăsasem de marfă. Totuși o doză de morfină ar fi fost mișto cînd mă duceam la culcare. Sau, și mai bine, o bombă, jumate cocaină, jumate morfină. L-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
duc la gardă. M-am gîndit că ori traficanții din State s-au prostit, ori toată povestea cu dependenții-copii e doar o schemă, ca să stîrnească sentimentul antidrog și să facă să se adopte niște legi noi. Refugiați din branșă se strecurau În Mexic. „Șase luni pentru urme de ace, după legea Împotriva vagabondajului și-a consumului, În California.” „Opt ani pentru o pipetă În Washington.” „De la doi la zece ani pentru vînzare În New York.” Un grup de tineri branșați se aduna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
pe uzurpatorii noștri proprietari și arendași! Jos guvernul! Să facem pace cu învingătorii (copiat textual, chiar cu greșeli).“ [Un exemplar a fost luat de la Ministerul Domeniilor, în ziua ocupării lui de germani, de d. Nicolau, inginer silvic care s-a strecurat acolo.]( Ediția I, 1937, p. 90.) percheziții și rechiziții De la doamna general Robescu se luaseră 3 000 lei amendă pentru puști găsite ascunse în pivniță. Hartenstein ceru doamnei Pherekyde să i împartă la săraci în numele lor. Dânsa însă refuză această
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
constituia o mare problemă și ea; "o dificultate, spunea dr. Bottez, am întâmpinat cel puțin în cursul verii din cauza apei, adeseori am fost obligat să trimit să se ceară apa necesară și de la cerere până la ordinul de aducere s-au strecurat de câteva ori timp mai îndelungat" și mai departe: "importanța care se dă actualmente Hydroterapiei în cura alienațiunei mentale, înțelegeți D-le doctor că cea mai mică întârziere e prejudiciabilă tratamentului; pe de altă parte am cerut de mai multe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
pentru toți“ antebelică, numai că acelea aveau coperțile de culoare portocalie. Intrând în aula bibliotecii, cum fuseserăm îndrumați, am observat că alți „boboci“ se descurcaseră mai repede decât noi, erau deja instalați, cei mai mulți în băncile din spate, unde ne-am strecurat și noi, întârziații. Vianu a intrat, a mers în față, dar nu a urcat treptele podiumului, ci a venit înaintea primului rând de bănci de unde ne-a privit câteva secunde în tăcere. Apoi, zâm bind, ne-a adresat următoarele cuvinte
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Arghezi se mișca dezinvolt, fără baston și fără Baruțu. Peste puțin timp a intrat și doamna Paraschiva, care s-a așezat pe un fotoliu, alături de Arghezi. Când au sosit cafelele, poetul a privit semnificativ către soția sa, care i-a strecurat o țigară. A fumat-o repede, cu vizibilă mare poftă. Aș fi fumat și eu, dar n-am îndrăznit. De ce mi-era teamă n-am scăpat. Adi m-a prezentat, cum era firesc, din moment ce mă adusese cu ea, dar a
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Istorie a literaturii române (vol. I), apărută în 1969, cineva a pretins că el i-a scris-o. A pretins, e adevărat, cam la mulți ani de la apariție și după ce Ivașcu nu mai era în viață. Dar îndoiala a fost strecurată. Mai sunt, cu toate acestea, contemporani ai lui George Ivașcu care gândesc bine despre el, printre care mă număr. Eu cred că oamenii trebuie judecați după efectele faptelor lor, și cum puțini au făcut numai bine - doar sfinții -, oamenii obișnuiți
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
bucureștean, în timp ce Nichita Stănescu, Nicolae Velea, Cezar Baltag și subsemnatul, adică cei cu „identități provinciale“, epuizaserăm aproape toate posibilitățile de găzduire temporară în București - pe la amicii posesori de garsoniere, pe la rubedeniile din Capitală (cine avea), pe la căminul studențesc, unde ne strecuram uneori clandestin, sau, ca Nichita și Velea, tolerați să doarmă în chiar sediul redacției, până când s-au sesizat pompierii și le-au interzis cu desăvârșire accesul nocturn în incintă. Eram, așadar, pot spune, pe culmile disperării, când o fostă colegă
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
apoi toate treptele nobilei profesiuni de librar, până când a devenit, pentru mulți ani, colaboratorul cel mai apropiat al celui de la care învățase meseria. Făceam ce făceam, copil fiind, și mereu îmi găseam drum la librărie, unde totul îmi plăcea. Mă strecuram printre cumpărători pentru a ajunge în spatele galantarelor, unde, ca într-o bibliotecă, erau rânduite cărțile, unele după format, altele după colecții și autori. Cercetam metodic rafturile de jos, ghe muit înapoia tatei, care avea de lucru cu clienții. Pe o
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
gratii nu con s tituiau un obstacol dacă voiam să trec printre ele de cealaltă parte a ferestrei deschise, ceea ce și făceam în momentul de care-mi amintesc cu o extraordinară limpezime. Cineva mă urcase pe pervaz, iar eu mă strecuram dintr-o parte în alta printre drugii metalici. Îmi vine în minte apoi chipul mamei, o femeie pe atunci foarte tânără, întinzând spre mine brațele pentru a mă coborî de-acolo, unde tot ea, probabil, mă urcase, lăsându-mă un
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Radio, spune chiar redactorul, nu fac decât să continui clientela din oraș. Aceeași clienți dezbrăcați, nu la fizic, ci la moral. Bolnavi de vanitate, de răutate, suferinzi de lăcomie, cu viții și tare, se perindă în dosul și câteodată se strecoară chiar în fața microfonului. Am o vastă clinică de psihiatrie, devin psihiatru, deliruri de conferențiar și literat, manii de persecuție radiofonică, de invidii, de pizmă și ură, fobii radiofonice, paralizii ale bunului simț, epilepsii de vanitate, demențe, perversiuni, sufletele viu smintite
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
reală și aceasta capătă accente tragice" [...] "comedia erotică vine și din prezența constantă a dialogului, a "intrigii" și travestiului, a aparté-urilor, a importanței pe care o capătă, în ansamblu, tensiunea întreținută de jocul replicilor". În Cezara, în "descrierile pitorești", se strecoară "lejer o notă comică". Dar incursiuni analitice minuțioase face în prozele Părintele Ermolache Chisăliță și Moartea lui Ioan Vestimie ("cea dintâi combină comicul bufon și epopeea parodic-burlescă, apropiindu-se, prin omogenitatea comică, de stadiul pur și gratuit al genului comic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
abitir, impresia amară cășunată de diferitele întruchipări ale degradării fizice, nu lipsită, totuși, de acea simțire tandră, sfiită, pe care o trăim față de manuscrisele, cărțile, slovele vechimii [...]. Îmbinarea galbenele file cheamă lângă ea, printr-o asociere firească, alta, la fel de "eminesciană", strecurată într-o antologie de portrete din Epigonii: "mucedele pagini stau domniile române" [...] reabilitarea stilistică a unui epitet (muced) ce stârnește, îndeobște, reprezentări dezagreabile este înnobilat, în Epigonii, datorită alianțelor contextuale în care este prins". Ș.a.m.d. Discursul analitic de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
niciodată cu torba goală. Cu ce naiva admirațiune mă uitam la dihăniile aninate de geanta lui, închipuindu-mi că mare vitejie trebuie să fie de a ucide un iepure sau o rață sălbatecă. De atunci, pot a zice, s-a strecurat în sângele meu patima vânatului care m-a stăpânit pănă astăzi. Voi vorbi mai târziu despre izbânzile mele în exercițiul acestui frumos și bărbătesc sport. Curgeau repede și limpezi anii copilăriei ca izvorul de la munte; creșteam văzând cu ochii și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mai mult, desigur ar fi revenit asupra celor scrise la 1867. În adevăr, nu puțin tact, nu puțină răbdare și pricepere în conducerea afacerilor statului, nu puțin curaj și patriotism au trebuit tânărului Principe, ca să aplaneze atâtea asperități, să se strecoare prin atâtea primejdii într-o țară care nu-l cunoștea, pe care nu o cunoștea, situată la gurile Dunărei într-o pozițiune geografică din cele mai gingașe. Dar pentru ca să descriu evoluțiunea făcută de poporul nostru în cursul a 36 de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mă cuprindea, îmi cădeau brațele de-a lungul trupului și mă hotăram să nu-mi mai pierd vremea scriind. Dar iarăși altă dată un lucru de nimic, un te miri ce, un colț de cer albastru, o rază de soare strecurată prin geamuri făcea să vibreze biată inima mea vecinic agitată, vecinic bătută de valuri între speranțe și decepțiune, așa că uitând hotărârea luată, cădeam fără voie în păcatul bețivului care nu-și poate stăpâni patima, și începeam din nou să înnegresc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
din cap mi se mărise peste măsură de mult ce fixam toate tufele unde de câteva ori parcă văzui chiar mișcând blana ursului. Apoi, din vreme în vreme, când se clătina vreo creangă pe copac, un fior rece mi se strecura prin trup și părul mi se ridica măciucă în vârful capului. Dacă vrei să știi, iubite cetitor, ce vra să zică a aștepta să dai bună dimineața cu trei urși, te-aș ruga să te înțelegi cu Catrințaș, ca să te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
nu prindeam de veste de tălhăroi. Într-adevăr, Milordachi săracul, întocmai ca gâștile din Capitol parc-a avut duh sfânt; ne-a atras atenția asupra hoților, așa încât am avut vreme să mă pun în stare de apărare și să mă strecor cu bine din acest impas. De atunci l-am iubit și mai tare pe scumpul Milordachi. După un șfert de oară eram la bariera orașului. Perceptorul care m-a ușurat de câțiva gologani, taxa intrărei pentru un trăgător, mă întrebă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
acest fenomen al fluxului și refluxului. S-ar zice că planeta noastră e un organism viu care respiră și ea o dată în 24 de oare. Acolo aveam de asemenea ocaziunea să privesc o lume nesfârșită ce se încrucișa și se strecura dinaintea mea ca două torente ce curgeau în sens contrar și, fără voie, în fața mișcărei continue ce-mi lua ochii, cădeam pe gânduri, închipuindu-mi acest potop de oameni ca o altă mare tot atât de nesfârșită, de nepotolită, cu aceleași porniri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]