10,579 matches
-
verde și strălucitor mi-a atras atenția. Nu știam ce poate fi. Oltea a sărit repede lângă mine și râzând mi-a zis: E o șopârlă, nu ți fie frică! Dar unde-i este coada? Trăgând piciorul sub mine am zărit între morcovi ceva... nemaipomenit. Am țipat și m-am speriat pe loc. Tot sora m-a lămurit și de astă dată. E coada șopârlei, pe care ai călcat-o cu piciorul gol! Să știi că șopârlele își lasă uneori coada
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Noi, ne prindea noaptea. Înconjurând astfel, drumul se lungea, ajungând la vreo 16 km. Așa că ne-am hotărât: trecem râul prin vadul de la moara lui Dughea. Ne-am luat de mână și voinicește înaintam spre malul, care, nu se mai zărea. Doamne, ce frică ne-a mai încercat! Pe la mijlocul Sucevei, apa ne-a ajuns până la subsuori. Și așa era ude, toate! Ne era teamă să mai facem vreo câțiva pași, ca să nu nimerim în vreo bulboană adâncă, săpată de valurile înfuriate
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ude, toate! Ne era teamă să mai facem vreo câțiva pași, ca să nu nimerim în vreo bulboană adâncă, săpată de valurile înfuriate... Doamne, ce noroc pe noi! De pe malul celălalt, doi călăreți, care-și plimbau harmăsarii de la Mitoc, ne-au zărit și ne-au salvat. Ne-au săltat dintr-o mișcare bruscă pe cai și ne-au lăsat pe ulița noastră, aproape de casă. Cât le-am mai mulțumit! Unul dintre ei ne-a zis afirmațiile lui Vergiliu: "Pe cei îndrăzneți îi
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
la ogoarele cu pricina. Au coborât toți și domnul Silvestru a dezlegat caii de la oiște să-i aducă să mănânce. A tras palcul și nu-și putea explica, de ce este mai greu. Când să-l pună la cai, mi-a zărit capul și nu-și credea ochilor. M-a luat în brațe și m-a așezat pe hat. Ce-au mai râs femeile! Mama nu și-a dat arama pe față, ci mi-a zis doar: Lasă, vom vorbi noi acasă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cea mică i-a făcut azi o mare rușine. A mers cu băieții în cimitir la pomeni și chiar a plâns că nu i se dădea și ei ulciorul cu colac și lumânare. Cum a intrat pe ușă, mama a zărit pe credență (bufet) o căniță cu colăcel pe ea. S-a supărat așa de tare pe mine, că i-au dat lacrimile pe obraz. M-a întrebat cui i-am cerut voie să merg la cimitir. N-am înțeles, nici
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
august, rețin că, într-un cuibar am găsit o găină pe ouă. Cloncănea și mi-a dat cu ciocul peste mâini, când intenționam să scot ouăle de sub ea. Mișcându-se pe cuibar, nu mică mi-a fost mirarea când am zărit vreo trei puișori mici, gălbiori cu piciorușele în găoace de ou. Am plecat repede în casă să-i spun mamei minunea. Mama nu știa nimic de acest cuibar, nici de cloșcă și puișori. A venit cu mine în șopron și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
clopotniță și ne zbenguiam, parcă ne dădeam huța. Mama, care se dădea în vânt după trebi, ieșise în livadă după niște lucernă. Dafina, vecina noastră, a venit la ea și-a îndemnat-o să privească la clopotniță. Când m-a zărit acolo sus a înlemnit. S-a apropiat de gardul bisericii și a vorbit cu pălimarul. Acesta a urcat ca o săgeată și mi-a spus doar atât: Dă-te jos, că-i prăpăd! Te-a zărit maică-ta la toacă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
clopotniță. Când m-a zărit acolo sus a înlemnit. S-a apropiat de gardul bisericii și a vorbit cu pălimarul. Acesta a urcat ca o săgeată și mi-a spus doar atât: Dă-te jos, că-i prăpăd! Te-a zărit maică-ta la toacă. Bine mi-a zis tata că: Jocul e o luptă lipsită de spaimă, precum un venin transformat în medicament. Cadou de aniversare Întrucât ziua natală a Oltei era apropiată de ziua mea, părinții au hotărât ca
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
pomi. Eu m-am suit în mărul cel mai bătrân căci era mai rămuros și cu crengile mai încărcate de rod. Oltea a rămas jos, lângă coșărci, ca să le care cu mama în beci. Vasile și Ilie nici nu se zăreau. Erau tocmai în vârf și culegeau de zor. Din când în când coborau pe ultimul țapoc de la scară și-i dădeau Oltei câte o găleată plină. Ea răsturna fructele în coșărci și numai când acestea erau umplute bine le ducea
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
exclamat în sinea mea: am găsit Armonia! Apoi, am respirat adânc încercând să-mi întipăresc în suflet, pentru totdeauna, frumusețea aceasta ireală. După îndeplinirea formalităților la vamă, ne-am luat bagajele și am pornit spre ieșire. Și, când i-am zărit pe cei dragi așteptându ne, am izbucnit în plâns. Eram fericită să-i revăd, să-i îmbrățișez, să le simt căldura... Drumul, de la aeroport până la Asakusa (ținta noastră), mi s-a părut extraordinar; autostrada străjuită de copaci înfloriți, te face
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
când a fost construit. În apropiere se află un părculeț traversat de un pârâu în care se lăfăie frumoșii crapi japonezi. Podul de peste pârâu este vizitat, zilnic, pentru frumusețea crapilor, dar și a peisajului înconjurător. Pe fundul apei limpezi se zăresc zeci de monede. Ele reprezintă dorințele oamenilor care au trecut pe acolo. Când am ajuns pe pod am săvârșit și eu acest ritual. Mi-am pus o dorință (în gând), apoi am aruncat 1 ¥(yen) în apă...Dorința a fost
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
nostru ia masa într-o cameră, rezervată din timp, care are la ușa de la intrare, pe un carton, scris în japoneză, numele lui Shinya. Când am intrat în sala specială, pe măsuțele joase la care urma să luăm cina, am zărit atâtea boluri frumos colorate, fiecare conținând alt fel de mâncare, încât am crezut că suntem la cofetărie... și voi mânca multe dulciuri. Spre surprinderea mea, mâncărurile nu aveau gustul sugerat de culori. Pe mese se aflau murături dulcisărate sau iuți
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
gardieni. Când am pășit în curtea interioară, remarcabilele sculpturi, reprezentând animale fantastice, ne-au luat ochii. Pe pereții uneia dintre pagode am admirat decorațiuni cu animalele din zodiacul chinezesc. Iar când am ajuns la „grajdurile regale”, sub poala acoperișului, am zărit cele „ trei maimuțe înțelepte”, considerate sacre. Ochii mi-au fost încântați de atâtea gravuri minunate încât nu mai știu care și unde se află, dar le-am fotografiat spre a le avea ca amintire. Printre acestea se numără: „Cei trei
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
de cum am coborât din tren, ne-am ocupat locurile în mașina care avea deja motorul pornit și... am pornit la drum. Am avut noroc de o autostradă liberă, iar călătoria a fost plăcută. . Spre deosebire de Nagoya, unde stratul de nea se zărea doar pe alocuri, în Kyoto ne-am bucurat de zăpadă, dar și de o vreme călduță. Ținta principală era Kinkaku-ji sau Templul de Aur, cum i se mai spune. Kenji ne-a povestit că acest fascinant templu este, de fapt
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
iar noi am urcat pe puntea doi, unde este și o plasmă agățată pe un perete. O parte dintre călători urmăresc meciul Corea-Japonia. Pentru mine peisajul este superb și găsesc că prezența unui televizor este de prisos. În larg se zăresc bărci de pescari, pescăruși și rândunici de mare. Apa este plumburie. Câteva păsări zboară la joasă înălțime, chiar la prova feribotului, „Kamome”. O barcă cu motor pare o pasăre uriașă zburând deasupra apei. În urma ei a rămas o dâră de
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
la oxigenarea creierului și a extremităților. Aseară mi-am pregătit bagajul. Astăzi la ora 11:00 vom pleca la munte, mergem la onsene. Suntem în mașină, am pornit deja: cerul e albastru, norii sunt ca niște de corali în formare. Zăresc doar matricea lor. Un avion plutește printre nori. Cerul e magnific, de un bleu-ciel cum de mult n-am mai văzut. Pare un peisaj de basm, parcă-i un castel de gheață, castelul în care locuiește Crăiasa Zăpezii. Pe măsură ce ne
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
a vizita mai multe temple în aceeași zi, deși erau depărtate unul de celălalt. Cu ocazia vizitării lor, am făcut multe poze în locurile unde am avut acces. La Kinkaku-ji era un ochi de apă limpede... pe fundul căruia se zăreau o mulțime de monede. La o distanță oarecare de apă, se aflau statui ale unor zeități, unde fiecare vizitator arunca câte un bănuț după ce, mai întâi, își punea o dorință în gând. Pe parcursul vizitelor am găsit multe și variate locuri
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
cu emoție și respect...Cu respect pentru istoria Japoniei, a tradițiilor ei și cu gândul la samuraii care frecventaseră aceste case renumite. Ochiul meu încerca să pătrundă nevăzutul, dincolo de ferestrele și paravanele din bambus. Ziua, cartierul este aproape pustiu, nu zărești decât ici-colo câte un trecător răzleț. În schimb, noaptea prinde viață, se deschid restaurantele, începe viața de noapte... Este ora 14: 00 și o căldură infernală...norocul nostru sunt prosopelele umede pe care le aplicăm pe ceafă să ne mai
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
călăreții morți și rămase pe loc. Țipetele erau tot mai clare. O voce subțire striga după ajutor. Călăuzindu-se după ea, bărbatul Începu să alerge către un punct al poienii unde pădurea se rărea brusc și printre trunchiurile uriașe se zărea lumină. Dintr-acolo văzu venind din dreapta un cal ce galopa furios. Călărețul părea un băie tan foarte tânăr, trăsăturile Încremenite de spaimă i se distingeau din ce În ce mai clar. Brațele lui delicate Încercau zadarnic să strunească animalul speriat care sforăia, scuturându-și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
care se apropiau. Ușa se deschise și În pragul ei apăru ministerialul Eglord. În lumina mohorâtă a dimineții, ochii lui albaștri și reci păreau Încă și mai Înfiorători. Purta o tunică de catifea vișinie, scurtă până la genunchi. Sub ea se zărea o că mașă fină din pânză de Flandra, cu guler plisat. N-avea spadă la cingătoare, doar un cuțit scurt de vânătoare cu prăsele de fildeș, pe care mâna lui uriașă le strângea spasmodic. Deși părea liniștit, se putea ghici
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
celălalt mal stătea Bertold și-i făcea lui, Conrad, semne să treacă dincolo. Bertold, cu armura lui strălucitoare, era călare pe un armăsar alb cu harnașament argintiu. Dar fața nu i se vedea. Sub viziera ridicată a coifului nu se zărea decât o pată nelămurită. Tânărul prinț se trezi speriat. Se ridică dintr odată dintre pernele Înalte de mătase cu flori albastre și-și spuse că tre buie să-l Încunoștințeze pe fratele lui de tot ce se Întâm plase cu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pline de eleganță pusese tava pe masă. De-abia când bărbatul se Întorsese spre ea, Îl recunoscu: era Bodo, iubitul ei Bodo, cu ochii lui violeți, minunați, cu buclele Întunecate și cu zâmbetul de care Adelheid se Îndrăgostise când Îl zărise prima oară În grădina castelului. Bodo Își pusese degetele pe buze, cerându-i astfel tăcere, și-și deschisese brațele. Fata se pomenise la pieptul lui, covârșită de un sentiment de fericire fără seamăn. Niciodată nu se simțise mai ocrotită. Niciodată
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
se Întorsese Încă de la vână toare, Conrad Începu să se Îngrijoreze. Era toamnă și Întunericul se lăsa repede. Trimise slujitori cu făclii În Întâm pinarea ducelui, cu porunca să-l caute și să dea semn din trâmbițe de Îndată ce ar fi zărit micul cortegiu apropiindu se de castel. Nici o surlă nu sfâșie noaptea cu tonurile ei... Neliniștit, Conrad se plimba În sus și În jos prin Încăperile lui, chibzuind ce era de făcut. În cele din urmă se hotărî să plece el
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
o armată de umbre răzbunătoare și așa vom rămâne până ce ne vom Împlini trista datorie. Nu mai știau de când călăreau astfel pe tăcute, când pădurarul se opri. După o cotitură a drumului care șerpuia printre pajiști și tufișuri joase se zărea la lumina lunii conacul lui Neidhard. O cărare largă despărțea grădinile și acareturile numeroase de pășunile dimprejur. Mai departe, tupilat printre pomi, crezură a vedea satul. Domeniul, prosper, părea Îngrijit de o mână de bun gospodar. — Ce vicleni sunt! șopti
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de praf. În vreo trei locuri armura Îi era spartă și de sub coiful Înalt picura sânge dintr-o zdreanță Înnodată prost și În grabă. A, ia te uită, prietenul nostru Adalbrecht, rânji el ironic când descălecă În curte și-l zări. După cum văd, ai scăpat teafăr. Mă bucur pentru tine. În multe bătălii am luptat și cu mulți potrivnici m-am Înfruntat, dar aceștia erau diavoli curați, dezlănțuiți din fundul iadului. Împotriva unei lănci și a unei săbii te poți apăra
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]