97,255 matches
-
predau una sau mai multe dintre cele patru rituri ortodoxe (hanafi, chaféite, maliki și hanbali), care corespund cu patru școli de drept, ușor diferite în unele aspecte canonice și tradiționale. În plus, se mai predau în madrase filologia, limba arabă, știința (cu excepția medicinei, care se predă în școli specializate). De multe ori, madrasa servește ca moschee de cartier, și "vice-versa". Ele sunt întotdeauna administrate de ca o waqf (ca o fundație pioasă). Conceptul de madrasa s-a născut în Iran, în
Arhitectura islamică () [Corola-website/Science/337179_a_338508]
-
a lungul timpului, acest termen a cuprins diverse semnficații, cum ar fi: artă de guvernare a societățillor umane, de conducere religioasă, până la accepția modernă de istorie activă și filozofie politică participativă. Dacă în Antichitate nu exista o delimitare clară a științelor care studiau societatea, în Evul Mediu asistăm la dezvoltarea influenței Bisericii asupra societății. Mai târziu, Renașterea și Iluminismul vor aduce eliberarea de sub tutela dogmatico-religioasă. În epoca modernă asistăm la o delimitare clară a noțiunilor. Astfel, în 1948, la "Colocviumul internațional
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
societății. Mai târziu, Renașterea și Iluminismul vor aduce eliberarea de sub tutela dogmatico-religioasă. În epoca modernă asistăm la o delimitare clară a noțiunilor. Astfel, în 1948, la "Colocviumul internațional" care a avut loc la Paris, s-a stabilit semnificația termenului de "știință politică" și obiectul acesteia de studiu. Structura economico-politică a Orientului antic a fost definită prin sintagme ca "despotism oriental", "mod de producție asiatic" (Karl Marx) sau "societăți hidraulice" (K. Wittvogel), deoarece erau amplasate de-a lungul unor mari fluvii. Astfel
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
monumente literare, ci și o expresie a societății de atunci. "Legile lui Manu" se concentrează asupra inegalității sociale, care era consfințită pe baze religioase și care consta în existența castelor, închise și ereditare. Atribuită lui Cautilya („Vicleanul”) Ceanakia, "Arthashastra" (sau "Știința politicii") reprezintă un adevărat tratat normativ de "știință" politică, în care sunt prezentate aspecte ca: Războiul, tulburările interne (cum ar fi răscoalele) sunt considerate negative, autorul susținând regimul de guvernare monarhic (deși subliniază și existența celorlalte state republicane din India
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
de atunci. "Legile lui Manu" se concentrează asupra inegalității sociale, care era consfințită pe baze religioase și care consta în existența castelor, închise și ereditare. Atribuită lui Cautilya („Vicleanul”) Ceanakia, "Arthashastra" (sau "Știința politicii") reprezintă un adevărat tratat normativ de "știință" politică, în care sunt prezentate aspecte ca: Războiul, tulburările interne (cum ar fi răscoalele) sunt considerate negative, autorul susținând regimul de guvernare monarhic (deși subliniază și existența celorlalte state republicane din India antică), idealizând monarhia centralizată și puternică. Pentru atingerea
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
considerat "Machiavelli al Indiei". O caracteristică novatoare a acestei lucrări constă în faptul că domeniul politic este izolat de cel filozofic (cum o va face mai târziu Platon și Aristotel) și de aceea Cautilya poate fi considerat fondatorul absolut al științei politice. Dar ceea ce îl apropie de Platon și Aristotel este încrederea în puterea științei: monarhul va exercita o conducere eficientă numai dacă va stăpâni știința politică. În "Analectele", Confucius, cel mai mare gânditor al Chinei antice, afirmă necesitatea studierii profunde
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
domeniul politic este izolat de cel filozofic (cum o va face mai târziu Platon și Aristotel) și de aceea Cautilya poate fi considerat fondatorul absolut al științei politice. Dar ceea ce îl apropie de Platon și Aristotel este încrederea în puterea științei: monarhul va exercita o conducere eficientă numai dacă va stăpâni știința politică. În "Analectele", Confucius, cel mai mare gânditor al Chinei antice, afirmă necesitatea studierii profunde a tradiției, pe care o consideră baza rațională a construirii unei legitime ordini sociale
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
mai târziu Platon și Aristotel) și de aceea Cautilya poate fi considerat fondatorul absolut al științei politice. Dar ceea ce îl apropie de Platon și Aristotel este încrederea în puterea științei: monarhul va exercita o conducere eficientă numai dacă va stăpâni știința politică. În "Analectele", Confucius, cel mai mare gânditor al Chinei antice, afirmă necesitatea studierii profunde a tradiției, pe care o consideră baza rațională a construirii unei legitime ordini sociale și politice. Conducerea statului este condiționată de autoperfecționarea personalității umane, deci
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
utilizată de Socrate, "maieutica", nu era altceva decât aducerea la suprafață a adevărului. Respingând democrația, considera ca singura metodă eficientă de guvernare oligarhia. Orator desăvârșit, Socrate viza cu precădere viața socială a cetății și problemele morale ale acesteia. Ideea unei științe raționale a politicii a fost preluată de Platon, discipolul lui Socrate. Creatorul școlii filozofice numite "Academia", în operele sale, "Republica" ("Politeia"), "Legile" ("Nomoi") și "Omul politic", susținea ideea că arta politică trebuie să se bazeze în primul rând pe filozofie
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
era cucerit de ideal, Aristotel era atras de cercetarea și percepția faptelor. Astfel, în opera sa fundamentală, "Politica", studiul societății și al politicii este realizat prin metoda inductivă. Fondator al școlii "Lykeion" (sau "Școala peripatetică"), Aristotel ia în considerare trei științe practice fundamentale: Omul era privit ca un animal politic ("zoon politikon"), iar "statul" ca fiind o operă artificială a omului, nu ca un produs al contractului, ci ca o consecință a evoluției naturale. În acest polis-ul lui Aristotel nu
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
metodele de realizare a puterii și guvernării, în organizarea treburilor de stat. Ca și Platon, preconiza existența a trei categorii sociale (conducători, străjeri și lucrători), numai că situația lucrătorilor era mai bună decât la filozoful grec. Averroes, pe lângă filozofie și știință, s-a ocupat și de politică. A susținut că filozofia nu are influență directă asupra dreptului public și că cea mai bună formă de guvernământ ar fi ordinea califală garantată de legea sharia, lege pe care a încercat să o
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
s-a răspândit mai mult în rândul categoriei sociale instruite, deci a elitei intelectuale europene. Prin tratatele sale, "Principele" (1513), "Discursuri asupra primei decade a lui Titus Livius" (1517), "Arta războiului" (1518), "Istoriile florentine" (1525), Niccolò Machiavelli este considerat părintele științei politice moderne. Deschizător de drumuri, a separat politicul de alte sfere ale societății și l-a cercetat de sine stătător. Situat în contextul luptei pentru salvarea și unificarea Italiei, Machiavelli susține statul rațional și laic, separat de religie și perceput
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
fiecare fiind indicat după mărimea statului respectiv. Astfel, pentru statele mici susține că ar fi optimă democrația, pentru cele medii - aristocrația, iar pentru cele mari - monarhia. Filozoful italian Giambattista Vico a pus problema posibilității cunoașterii în istorie, făcând distincție între științele care se bazează pe metode cantitative "științele naturii") și cele care nu folosesc aceste metode, dar pot să furnizeze cunoștințe valide ("istoria" ca știință a omului în raport cu științele naturii). În "Principii de filozofie a istoriei", a divizat evoluția naturală a
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
Astfel, pentru statele mici susține că ar fi optimă democrația, pentru cele medii - aristocrația, iar pentru cele mari - monarhia. Filozoful italian Giambattista Vico a pus problema posibilității cunoașterii în istorie, făcând distincție între științele care se bazează pe metode cantitative "științele naturii") și cele care nu folosesc aceste metode, dar pot să furnizeze cunoștințe valide ("istoria" ca știință a omului în raport cu științele naturii). În "Principii de filozofie a istoriei", a divizat evoluția naturală a societății în trei stadii de dezvoltare: Giambattista
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
mari - monarhia. Filozoful italian Giambattista Vico a pus problema posibilității cunoașterii în istorie, făcând distincție între științele care se bazează pe metode cantitative "științele naturii") și cele care nu folosesc aceste metode, dar pot să furnizeze cunoștințe valide ("istoria" ca știință a omului în raport cu științele naturii). În "Principii de filozofie a istoriei", a divizat evoluția naturală a societății în trei stadii de dezvoltare: Giambattista Vico susține că, după parcurgerea acestor etape, urmează o fază de decadență după care se reia ciclul
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
Giambattista Vico a pus problema posibilității cunoașterii în istorie, făcând distincție între științele care se bazează pe metode cantitative "științele naturii") și cele care nu folosesc aceste metode, dar pot să furnizeze cunoștințe valide ("istoria" ca știință a omului în raport cu științele naturii). În "Principii de filozofie a istoriei", a divizat evoluția naturală a societății în trei stadii de dezvoltare: Giambattista Vico susține că, după parcurgerea acestor etape, urmează o fază de decadență după care se reia ciclul istoric, dar nu identic
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
politică, a fost adversar a teoriei contractului social, susținând că statul s-a constituit și a evoluat pe baza "bunului simț" al ideii despre adevăr și justiție, concept expus în "Despre principiul unic al universului juridic" și în "Principiile unei științe noi despre natura comună a națiunilor". Conducător al organizației "Societatea pumnului", juristul și economistul italian Cesare Beccaria își exprima dorința ca legile să-și găsească originea în rațiune, scopul prim al legilor fiind de a asigura "cea mai mare fericire
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
producție capitalist, considerîndu-l singura alternativă a progresului social. Leibnitz a legat ideea unității naționale a tuturor germanilor de noul mod de producție capitalist, de realizarea sa. În "Theodiceea", încearcă să adapteze religia la noua societate și să o concilieze cu știința și filozofia. Leibniz are un valoros aport și la apariția sociologiei prin definirea societății ca un macrocosmos cu grupări multiple, unele echivalente între ele, dar dispuse în spațiul social în ierarhii variabile. În controversele care se vehiculau în epocă, el
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
proprietate privată. În spirit iluminist, considera că progresul social nu poate fi asigurat prin transformări economice majore, ci prin pregătirea populației. Calitățile ideale dezirabile pentru omul nou sunt: generozitatea, spiritul iluminist, demnitatea, spiritul public și pietatea. Scopul progresului, realizat cu ajutorul științei ar consta în extinderea controlului uman asupra naturii și dezvoltarea gradului de confort și comoditate a omenirii. În "Eseuri de morală, economie și politică" (1597) subliniază necesitatea unui stat centralizat, puternic, care să asigure respectarea intereselor burgheziei aflată pe atunci
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
oraș. Deja la această vârstă fragedă, a dezvoltat o pasiune pentru studiul istoriei naturale. În 1766, după terminarea instruirii ca farmacist, s-a mutat la Londra, unde a lucrat în această meserie, dar numai scurt timp, pentru că interesul său în științele naturale devenise astfel de dominant, că a reziliat contractul de muncă la farmacistul Talwin. Prima lui publicare a fost "Instructions for Collecting and Preserving Insects" (Instrucțiuni pentru colectarea și conservarea insectelor), din anul 1771, urmată de traducerea faimoasei opere a
William Curtis () [Corola-website/Science/337204_a_338533]
-
Nikolai Apollonovici Beleliubski (; ) a fost un inginer constructor, proiectant de poduri și om de știință din Rusia Țaristă. s-a născut la 13 martie 1845, în Harkov, într-o familie nobiliară rusă cu descendență din secolul al XVI-lea. El și-a petrecut copilăria și tinerețea în Taganrog și a absolvit Gimnaziul de Băieți de
Nikolai Beleliubski () [Corola-website/Science/337214_a_338543]
-
de povestiri, ”Hoțul de Moarte” (2016) și o nuvelă, ”Luizienii” (2016). A debutat în Gazeta SF în 2015, apoi i s-au publicat peste 20 de povestiri SF, fantasy, fantastice și horror în revistele ”Gazeta SF”, ”Nautilus”, ”Helion”, ”Fantastica” și ”Știință și Tehnică”. În martie 2017 o să îi apară la aceeași editură un roman cyberpunk, iar în prezent lucrează la un proiect dark fantasy. s-a născut la Râmnicu Vâlcea în 1979. A studiat la Colegiul Național „Alexandru Lahovari” din Râmnicu
Miloș Dumbraci () [Corola-website/Science/337230_a_338559]
-
să supraviețuiască prin viclenie și impetuozitate; în general textele nu au happy-end, ci finaluri sumbre, deseori catastrofale, precum și mai multe răsturnări suprinzătoare de situație. Miloș Dumbraci a scris, și i-au fost publicate în revistele Gazeta SF; Nautilus, Fantastica, Helion, Știință și Tehnică, numeroase povestiri într-o largă varietate de subgenuri SFFH, precum: "Suflet de arțar" (fantastică), "Jack și moartea ankylozaurului" (SF călătorii în timp), "ZMB" (SF postapocaliptic), "Minți de diamant" (cyberpunk), "Hoțul de moarte" (cyberpunk), "Triții de pe Jawdah" (SF prim-
Miloș Dumbraci () [Corola-website/Science/337230_a_338559]
-
gen, care a fost atât cuprinzătoare pentru Regnul Fungi, ca și suficient de modernă. Unele dintre descrierile și cheile sale de clasificare sunt încă de referință. De acea a fost poreclit Linnaeus al ciupercilor. Fiind de asemenea interesat în istoria științei, Saccardo a publicat în 1895 și în 1901 "La Botanica in Italia". În anul 1915, omul de știință s-a retras din posturile universitare pentru a avea timp pentru finalizarea marii lui opere "Sylloge fungorum omnium hucusque cognitorum" (24.000
Pier Andrea Saccardo () [Corola-website/Science/337242_a_338571]
-
cheile sale de clasificare sunt încă de referință. De acea a fost poreclit Linnaeus al ciupercilor. Fiind de asemenea interesat în istoria științei, Saccardo a publicat în 1895 și în 1901 "La Botanica in Italia". În anul 1915, omul de știință s-a retras din posturile universitare pentru a avea timp pentru finalizarea marii lui opere "Sylloge fungorum omnium hucusque cognitorum" (24.000 de pagini). El a cooperat cu mulți botaniști și micologi renumiți, între alții cu Antonio Baldacci (1867-1950), Giacomo
Pier Andrea Saccardo () [Corola-website/Science/337242_a_338571]