97,255 matches
-
fost hirotonit în 1738. În acest timp Battarra s-a ocupat în plus cu geometrie, fizică și istorie naturală pe baza teoriilor renumitului biolog, medic și arheolog Giovanni Bianchi (1693-1775). Prin studiile lucrărilor lui Bianchi, Battarra a prins foc pentru științele naturale, mai ales pentru micologie. Mai departe a studiat cu pasiune plăcile colorate din cartea "Sylva fungorum" al părintelui Bruno Tozzi ( de asemenea naturalist, ornitolog și entomolog), al cărui discipol a devenit. În 1741 i s-a oferit o profesură
Giovanni Antonio Battarra () [Corola-website/Science/337247_a_338576]
-
întreținut catedra de filozofie în sucursala universității din Bologna la Rimini (inaugurată 1687). In anul 1757, a fost numit profesor de filozofie al municipiului, iar în 1760 al seminarului. În ciuda activității sale exigente ca profesor, Battarra nu a uitat de științele naturale. Astfel a publicat, în 1775, lucrarea auto-ilustrată (40 de plăci gravate și colorate de el) "Fungorum agri ariminensis historia", descriind 248 de specii de ciuperci, și, în 1778, opera "La Practica agraria", ce a fost prima lucrare despre cultura
Giovanni Antonio Battarra () [Corola-website/Science/337247_a_338576]
-
este cam greu de digerat. Valoarea culinara este redusă în comparație cu bureți de genul [[Morchella]], în rest, ciupercile pot fi preparate că zbârciogii. Mai departe sunt folosite în bucătăria asiatică. [[Categorie:Ascomycota]] [[Categorie:Ciuperci comestibile]] [[Categorie:Ciuperci saprofite]] [[Categorie:1790 în știință]]
Urechiușă bârligată () [Corola-website/Science/337260_a_338589]
-
interior. Cercetările au fost amplificate de studiiile lui Victor Clube și Bill Napier în 1987, cât și cele ale lui R.B. Stothers în 1988. Totuși "Norul lui Hills" nu a reprezentat un interes major decât după 1991, când oamenii de știință au reluat teoria lui Hills (exceptând documentele scrise de Martin Duncan, Thomas Quinn și Scott Tremaine în 1987, care au reluat teoria lui Hills și au făcut cercetări suplimentare). După exemplul Centurii Kuiper, denumită și "Centura Edgeworth-Kuiper", după numele oamenilor
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
reluat teoria lui Hills (exceptând documentele scrise de Martin Duncan, Thomas Quinn și Scott Tremaine în 1987, care au reluat teoria lui Hills și au făcut cercetări suplimentare). După exemplul Centurii Kuiper, denumită și "Centura Edgeworth-Kuiper", după numele oamenilor de știință care au studiat fenomenul, norii cometari posedă numele astronomilor care au pus în evidență existența lor. "Norul lui Hills" poartă numele lui Jack G. Hills care, primul, a emis ipoteza că era vorba de un organ independent de norul principal
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
în sistemul intern. Acest nor ar fi trebuit, prin urmare, să se epuizeze de mult timp, or acest lucru nu s-a întâmplat. Teoria Norului lui Hills ar putea furniza o explicație. Jack G. Hills cât și alți oameni de știință au sugerat că ar fi o sursă care livrează comete într-un halou extern al Norului lui Oort reaprovizionându-l când acest halou extern este epuizat. Este deci foarte probabil ca Norul lui Hills să fie cea mai mare concentrare de
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
mai mare concentrare de comete din întregul nostru Sistem Solar. Norul lui Hills ar ocupa o zonă vastă a spațiului cuprinsă între limitele externe ale Centurii Kuiper, spre , și , chiar . Masa Norului lui Hills nu este cunoscută. Unii oameni de știință cred că ar putea fi de cinci ori mai masiv decât Norul lui Oort. Potrivit estimărilor lui Bailey, masa Norului lui Hills ar fi de 13,8 mase terestre, dacă majoritatea corpurilor sunt situate spre ua. Dacă analizele cometelor sunt
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
și pe recentul studiu al impactului cometei 9P/Tempel. Norul lui Oort ar fio relicvă a discului protoplanetar originar care s-ar fi format în jurul Soarelui după dislocarea nebuloasei solare, în urmă cu miliarde de ani. Pentru mulți oameni de știință, Norul lui Hills nu s-a format în același timp cu norul extern. S-ar fi născut din trecerea unei stele la 800 de de Unități Astronomice de Soare, în primele 800 de milioane de aniale Sistemului Solar, ceea ce ar
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
aceea a planetelor și a Centurii Kuiper, autorii au considerat că Sedna era un „obiect al Norului lui Oort interior” (în engleză: "«inner Oort cloud object»"), situat pe discul plasat între Centura Kuiper și partea sferică a norului. Oamenii de știință știau că mai multe comete au venit din aceeași regiune ca acest nor ipotetic de comete, cu un afeliu mai mare de 1.000 ua, provenind dintr-o zonă mai îndepărtată decât Centura Kuiper, dar mai mică de ua, prin
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
, ori Melic (născut Iacob Ioan Miren Melik; 9 august 1840 - 29 ianuarie 1889), a fost un antreprenor, educator, inginer, matematician și expert în balistică, ulterior om politic român, unul din membri timpurii ai "Societății Junimea". Viitorul om de știință și antreprenor s-a născut la București, pe 9 august 1840, deși "tradițional" se credea că ar fi fost născut pe 15 august ori pe 21 august, și fiind adesea greșit creditat ca fiind un nativ al Târgului Ieșilor Melik
Ioan Mire Melik () [Corola-website/Science/337267_a_338596]
-
moneta română" ("Despre moneda [națională] română", 1868); "Elemente de Geometrie" ("Elemente de geometrie", 1869, zece retipăriri); "Elemente de Topografie" ("Elemente de topografie", 1879, patru retipăriri). Între 1883 și 1888, Melik, Culianu și Constantin Climescu au publicat revista de matematică și știință "Recreații Științifice", considerată ulterior ca o publicație precursoare a foarte cunoscutei și prestigioasei reviste "Gazeta Matematică". În anii târzii 1880, mai exact la sfârșitul lui 1888 și începutul lui 1889, fiind activ ca inspector general al școlilor și director al
Ioan Mire Melik () [Corola-website/Science/337267_a_338596]
-
4. Vanhese G. , "Referințe critice". În Mihai Eminescu, Opere, Poezii, Ediție critică, cronologie, note și variante de Perpessicius, Introducere de Eugen Simion, Diferențe textuale și un comentariu asupra ediției Perpessicius de Nicolae Georgescu, Simion E. (editor), 259;, Fundația Națională pentru Știință și Arta#: Academia Român&, 2013, pp. 1372-1372. 5. Vanhese G. , "Geografie infernala și nigredo existențial în opera lui Panaït Istrati". Caietele Echinox, 2013, Vol. 24, pp. 209-222. 6. Vanhese G. , "Zăpadă tragică". În Al di là della montagna. Paul Celan
Gisele Vanhese () [Corola-website/Science/337237_a_338566]
-
mai târziu. După descoperirea pulsarilor în 1967, imagini optice ale Nebuloasei Crabului captate de Keeler în 1899 au fost utilizate pentru a determina mișcarea corectă a Pulsarului Crabului. Keeler a fost distins cu Medalia Henry Draper de la Academia Națională de Științe în 1899. În anul 1900, el a fost ales președinte al Societății Astronomice a Pacificului. În 1880, directorul Observatorului Allegheny Samuel Pierpont Langley, însoțit de Keeler și alții, a mers într-o expediție științifică spre vârful Mount Whitney. Scopul expediției
James Edward Keeler () [Corola-website/Science/337287_a_338616]
-
FRS (n. 10 aprilie 1713, Cheshire, Anglia - d. 18 februarie 1788) a fost un ceasornicar și om de știință, și a făcut contribuții primitive semnificative în geologie. A fost un membru influent al Societății Lunare. Whitehurst s-a născut în Congleton, Cheshire, fiu al unui ceasornicar, senior. Primind doar o ușoară educație formală, Whitehurst junior a fost învățat ceasornicăria
John Whitehurst () [Corola-website/Science/337292_a_338621]
-
fost un membru influent al Societății Lunare. Whitehurst s-a născut în Congleton, Cheshire, fiu al unui ceasornicar, senior. Primind doar o ușoară educație formală, Whitehurst junior a fost învățat ceasornicăria de către tatăl său, care a încurajat, de asemenea, urmarea științei de către băiatul său. La vârsta de douăzeci și unude ani, fiul a vizitat Dublin pentru a inspecta un ceas de construcție curioasă de care el auzise. În 1772, el a inventat "motorul de pulsație" (care nu trebuie să fie amestecat
John Whitehurst () [Corola-website/Science/337292_a_338621]
-
1983 la „Ciupercăria Mogoșoaia a I.C.L.F. Vidra”, de către autoare, sub îndrumarea regretatului dr. N. Mateescu, fiind semnalată pentru prima dată în revista Producția vegetală, Horticultura, 1983. [[Categorie:Pleurotus]] [[Categorie:Ciuperci comestibile]] [[Categorie:Ciuperci parazite]] [[Categorie:Ciuperci saprofite]] [[Categorie:1793 în știință]]
Burete cornet () [Corola-website/Science/337298_a_338627]
-
fost citat de 1127 de ori, dintre care 7 citări sunt în lucrări indexate ISI Web of Science. Este coautor la peste 100 de rapoarte de cercetare la UAIC-FII și AR-IIT. În 2015 a fost primit în Academia Română, Secția de Știința și Tehnologia Informației, în calitate de membru corespondent. Din 2002 este membru corespondent al Academiei de Științe Tehnice din România, Secția de Știința și Tehnologia Informației, în 12 iunie 2015 fiind titularizat. În decembrie 2003 a primit premiul “Grigore Moisil” al Academiei Române
Dan Cristea () [Corola-website/Science/337317_a_338646]
-
Web of Science. Este coautor la peste 100 de rapoarte de cercetare la UAIC-FII și AR-IIT. În 2015 a fost primit în Academia Română, Secția de Știința și Tehnologia Informației, în calitate de membru corespondent. Din 2002 este membru corespondent al Academiei de Științe Tehnice din România, Secția de Știința și Tehnologia Informației, în 12 iunie 2015 fiind titularizat. În decembrie 2003 a primit premiul “Grigore Moisil” al Academiei Române, Secția de Tehnologia Informației, pentru o lucrare publicată, în colaborare, în Information Science and Technology
Dan Cristea () [Corola-website/Science/337317_a_338646]
-
peste 100 de rapoarte de cercetare la UAIC-FII și AR-IIT. În 2015 a fost primit în Academia Română, Secția de Știința și Tehnologia Informației, în calitate de membru corespondent. Din 2002 este membru corespondent al Academiei de Științe Tehnice din România, Secția de Știința și Tehnologia Informației, în 12 iunie 2015 fiind titularizat. În decembrie 2003 a primit premiul “Grigore Moisil” al Academiei Române, Secția de Tehnologia Informației, pentru o lucrare publicată, în colaborare, în Information Science and Technology, Romanian Academy Publishing House, în 2001
Dan Cristea () [Corola-website/Science/337317_a_338646]
-
Paul Kummer i-a dat numele lui curent în opera sa "Der Führer in die Pilzkunde: Anleitung zum methodischen, leichten und sicheren Bestimmen der in Deutschland vorkommenden Pilze mit Ausnahme der Schimmel- und allzu winzigen Schleim- und Kern-Pilzchen" (Ghid pentru știința micologiei, fără ciupercuțe de mucegai și prea mici mucoase și nucleici) din 1871. Păstrăvul de fag a mai căpătat în timpul anilor și alți taxoni, ca de exemplu "Crepidopus ostreatus" prin Samuel Frederick Gray în volumul 1 al operei sale "A
Păstrăv de fag () [Corola-website/Science/337313_a_338642]
-
a analiza cantități mari de postări ca și sursă de dată statistică. Pocket Science Lab este un proiect care permite realizarea de experimente științifice open-source pentru educație și cercetare. Oferă o listă de echipamente esențiale pentru realizarea de experimente de știință și inginerie. Poate funcționa și ca un osciloscop, generator de unde, numărător de frecvențe, voltaj programabil, dar și ca un jurnal pentru datele obținute. Proiectul este scris în Python și a fost inspirat inițial din ExpEYES. Engelsystem este o aplicație de
FOSSASIA () [Corola-website/Science/337359_a_338688]
-
sunt încurajați să contribuie la 3 dintre proiectele FOSSASIA: Open Event Server, Susi AI și Loklak. Trei câștigători vor fi aleși dintre contribuitorii din top 10. Aceștia își vor prezenta munca la Summit-ul FOSSASIA 2017 d ela Centrul de Știință Singapore între 17 și 19 martie 2017, și vor primi până la 450 de dolari (USD) pentru costurile de călătorie, plus un bilet gratuit de vorbitor. Cei trei câștigători vor fi aleși în funcție de calitatea codului scris și relevanța contribuțiilor pentru proiect
FOSSASIA () [Corola-website/Science/337359_a_338688]
-
armonioase, neliniști și senzații, ginduri despre geneză, viața, moarte și echilibru cosmic. Deși în lumea artistică germană este considerat ca un suprarealist, el își urmează impulsurile fără a ceda diverselor mode și fără a se integra unui curent. "Români în știință și cultură occidentală" (Academia Româno-Americană de Stiinte și Arte 1996) Mircea Nicolau a expus în marile galerii și saloane internaționale din țări cum ar fi: Germania, Franța, Belgia, Japonia, Spania, Luxemburg, România, etc... 1987 - Bucharest. Retrospective M. Nicolau 1990 - Paris
Mircea Nicolau () [Corola-website/Science/337355_a_338684]
-
Retrospective Exhibition M. Nicolau 2011 - Bucharest - Ana Gallery - Water color - One mân exhibition 2011 - Bucharest - City Museum - One mân exhibition 2012 - Paris - Cyté Internaționale des Arts - Salon de Peinture Roumanie Contemporaine 2013 - Schwelm - One mân exhibition HAUS MARTFELD ”Români în știință și cultură occidentală” - Academia Româno-Americană de stiinte și arta Pagina 281 Ed.2-1996. I. Jianu ” Teatrul Țăndărica - Personalități” Revista ”Convorbiri literare” - Martie 2010 Nr. 3 - Ion Gheorge Truică (Wikipedia) "Geräuschlose Offenbarungen" Strelitzer Zeitung Pagina 19 din 17.12.2004 ”Foire
Mircea Nicolau () [Corola-website/Science/337355_a_338684]
-
Software Quarterly" în 1984 în timp ce era angajată la Centrul de Studii de Mediu al Universității de Nord din Arizona. La mijlocul anilor 1980, Gabaldon a scris recenzii despre software și articole tehnice pentru publicații de informatică, precum și articole de popularizare a științei și cărți de benzi desenate pentru the Walt Disney Company. A fost profesoară de știința mediului la Universitatea de Nord din Arizona timp de 12 ani înainte de a-și dedica tot timpul ca scriitoare. În 1988, Gabaldon a decis să
Diana Gabaldon () [Corola-website/Science/337396_a_338725]