1,020,164 matches
-
aprobarea în ceea ce privește modelul drapelelor armatei, hotărât de către guvern în ședința sa din 12 martie. Drapelele înfățișau tricolorul țării (cu benzile dispuse orizontal și roșul sus) peste care era aplicată acvila romană cu crucea în clonț. Printr-un înalt ordin de zi din 19 martie, Cuza hotărăște: „Considerând că armata, în urma unirii nu trebuie să aibă decât un singur drapel; având în vedere că adevărata emblemă a României nu poate fi alta decât acvila romană, [...] am decretat și decretăm ce urmează: acvila
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
Albastru, Galben și Roșu”. Ordinea și dispoziția culorilor au fost stabilite de către Adunarea Deputaților în ședința din 26 martie 1867. Astfel, potrivit propunerii lui Nicolae Golescu, ele au fost așezate întocmai ca la 1848. Lucrările comisiei au continuat și în ziua de 30 martie și, în urma votului pozitiv al Senatului, s-au soldat cu adoptarea „Legii pentru fixarea armelor României”, la 12/24 aprilie 1867. Potrivit acesteia, culorile drapelului trebuie așezate vertical, în ordinea următoare: albastru la hampă, galben la mijloc
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
cm. Fâșiile de culoare se termină fiecare printr-un unghi ascuțit cu vârful în afară, de care este cusut câte un ciucure în culoarea respectivă. Hampa are drept cravată o panglică tricoloră având la fiecare capăt câte un ciucure. În zilele noastre, Românii de peste granițele României sau Republicii Moldova folosesc, în general, drapelele și stemele unuia din aceste state, cu excepția Românilor din Serbia și a Aromânilor din Grecia : primii au adoptat ca stemă o acvilă bicefală, ceilalți un drapel alb întretăiat de
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
consulare. De asemenea, drapelul României se arborează sub formă de fanion, pe mijloacele de transport ale șefilor de misiuni diplomatice și oficii consulare române, în deplasările oficiale ale acestora, potrivit acelorași uzanțe. Temporar, drapelul României se poate arbora cu prilejul zilei naționale a României și al altor sărbători naționale, în locurile publice stabilite de autoritățile locale; cu ocazia festivităților și ceremoniilor oficiale cu caracter local, național și internațional, în locurile unde acestea se desfășoară. De asemenea, trebuie arborat cu prilejul vizitelor
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
de votare. În cadrul ceremoniilor militare, drapelul este arborat conform regulamentelor militare. Drapelul României poate fi arborat, fără constrângeri, de persoane fizice la domiciliul sau reședința lor, sau de persoane juridice la sediile acestora. Guvernul este singurul organism oficial care stabilește zilele de doliu național, în care drapelul României se arborează în bernă. Drapelele altor state pot fi arborate pe teritoriul României numai împreună cu drapelul național și numai cu prilejul vizitelor cu caracter oficial de stat, al unor festivități și reuniuni internaționale
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
de front, la predarea sau luarea comenzii unității respective, la darea onorurilor militare în cadrul funeraliilor militare, sau în alte ocazii dacă se ordonă acest lucru. Pavilionul navei trebuie ridicat zilnic la bastonul de la pupa la ora 08:00, iar în zilele de sărbătoare la ora 09:00. În cazul în care nava se află în mișcare, pavilionul rămâne arborat permanent la pic la catarg. De regulă, înălțarea pavilionului navei se realizează în prezenta întregului echipaj, ceea ce nu este cazul la coborâre
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
află în mișcare, pavilionul rămâne arborat permanent la pic la catarg. De regulă, înălțarea pavilionului navei se realizează în prezenta întregului echipaj, ceea ce nu este cazul la coborâre, zilnic la ora apusului. Prin legea nr. 96 din 20 mai 1998, ziua de 26 iunie a fost proclamată drept "Ziua drapelului național al României". În 1848, în această zi a fost emis Decretul nr. 1 al Guvernului Provizoriu al Țării Românești, prin care tricolorul roșu-galben-albastru devenea Drapel Național. De Ziua drapelului autoritățile
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
pic la catarg. De regulă, înălțarea pavilionului navei se realizează în prezenta întregului echipaj, ceea ce nu este cazul la coborâre, zilnic la ora apusului. Prin legea nr. 96 din 20 mai 1998, ziua de 26 iunie a fost proclamată drept "Ziua drapelului național al României". În 1848, în această zi a fost emis Decretul nr. 1 al Guvernului Provizoriu al Țării Românești, prin care tricolorul roșu-galben-albastru devenea Drapel Național. De Ziua drapelului autoritățile publice și celelalte instituții ale statului sunt obligate
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
realizează în prezenta întregului echipaj, ceea ce nu este cazul la coborâre, zilnic la ora apusului. Prin legea nr. 96 din 20 mai 1998, ziua de 26 iunie a fost proclamată drept "Ziua drapelului național al României". În 1848, în această zi a fost emis Decretul nr. 1 al Guvernului Provizoriu al Țării Românești, prin care tricolorul roșu-galben-albastru devenea Drapel Național. De Ziua drapelului autoritățile publice și celelalte instituții ale statului sunt obligate prin lege să organizeze programe și manifestări cultural-educative, cu
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
mai 1998, ziua de 26 iunie a fost proclamată drept "Ziua drapelului național al României". În 1848, în această zi a fost emis Decretul nr. 1 al Guvernului Provizoriu al Țării Românești, prin care tricolorul roșu-galben-albastru devenea Drapel Național. De Ziua drapelului autoritățile publice și celelalte instituții ale statului sunt obligate prin lege să organizeze programe și manifestări cultural-educative, cu caracter evocator sau științific, consacrate istoriei românești, precum și ceremonii militare specifice, organizate în cadrul unităților Ministerului Apărării Naționale și ale Ministerului de
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
Asăneștilor. Până în 1330 Ioan Alexandru era el însuși "despot" și guverna orașul Loveci. Împreună cu tatăl său și cu socrul său Basarab I al Țării Românești, Ioan Alexandru a luptat în Bătălia de la Velbužd împotriva sârbilor pe locul orașului Kiustendil din ziua de azi în 1330, bătălie din care Bulgaria a ieșit învinsă. Înfrângerea, combinată cu înrăutățirea relațiilor cu Imperiul Bizantin, a grăbit o criză internă, exacerbată de o invazie bizantină. O lovitură de stat l-a gonit pe Ioan Ștefan din
Ioan Alexandru al Bulgariei () [Corola-website/Science/306719_a_308048]
-
în 1331. Aceasta a ajutat la normalizarea relațiilor anterior tensionate dintre cele două țări. Ioan Alexandru și Stefan Uroš IV Dušan au realizat o alianță, consfințită prin căsătoria regelui sârb cu Elena a Bulgariei, soră a lui Ioan Alexandru, în ziua de Paști din anul 1332. Aproximativ în același timp, Belaur, un frate al lui Mihail Asan al III-lea, a pornit o rebeliune în Vidin, probabil pentru a susține pretențiile la tron ale nepotului său detronat, Ioan Ștefan. Avansul împăratului
Ioan Alexandru al Bulgariei () [Corola-website/Science/306719_a_308048]
-
autorității supreme: coroana regală, buzduganul, mantia regală, pavilionul regal și cifra regală. Coroana, ca simbol al puterii, este întâlnită în teritoriile românești încă din timpul Domnilor români, ca însemn principal al puterii supreme. Coroanele descrise în diferitele reprezentări, păstrate până în zilele noastre (picturi, portrete domnești, sculpturi) nu sunt reproduceri ale coroanelor reale, acesta fiind și motivul pentru care formele coroanelor sunt atât de variate, ele având doar menirea de a simboliza suveranitatea. În picturile realizate ca urmare a diverselor ctitorii, pe
Însemnele regalității române () [Corola-website/Science/306723_a_308052]
-
includ pe prietenul ei, odată cu avionul spre Turcia, Fanny îl pierde și pe prieten, care se va hotărî să se distreze singur. Se prea poate că prietenul să nu fie singurul lucru pe care Fanny Tarrant îl pierde în această zi nefasta: se știe prea bine cât de iubita fusese Diana de către englezi. Probabil că într-un context normal, articolul lui Fanny Tarrant ar fi fost doar un motiv de discuție la o ceașcă de ceai. Moartea subita și, culmea ironiei
Crudul adevăr () [Corola-website/Science/306736_a_308065]
-
intrat trei decenii și jumătate în simbolistica republicii noastre. (Sovet. Moldova, 1990) Era foarte melodios și avea unele tangențe cu muzica populară. Muzicologul Leonid Răilean mărturisea că: în anii când „mai marele pe țară” era Ivan Bodiul, într-o bună zi, imnul a încetat să-i placă. Și, deoarece autorul lui nu mai era în viață, l-a autorizat „să-l renoveze” pe compozitorul Eduard Lazarev, care, în fond, l-a deformat, i-a deteriorat structura muzicală, deci și sonoritatea. Așa
Imnul RSS Moldovenești () [Corola-website/Science/306730_a_308059]
-
Tamar a marcat periada de maximă înflorire a Regatului Georgiei din întreaga sa istorie. Imperiul din Trapezunt a fost practic dependent de Georgia pentru mai mult de două secole. În 1210, armatele georgiene au invadat nordul Persiei, (Azerbaidjanul iranian din zilele noastre), trecând o parte a teritoriului cucerit sub protectoratul georgian. În acel moment, Georgia a ajuns la cea mai mare întindere din întreaga sa istorie. Regina Tamar era numită în mod oficial „Regina Abhazilor, Kartveleților, Ranilor, Kakhilor și Armenilor, Shirvan-Shakhinilor
Georgieni () [Corola-website/Science/306732_a_308061]
-
astăzi simptome ale schizofreniei), voci care-i porunceau să mobilizeze armata în lupta pentru eliberarea Franței de sub dominația engleză. Trimisă să conducă trupele franceze care asediau cetatea din Orleans, Ioana d’Arc a reușit să o cucerească în doar 9 zile (afirmație falsă, contrazisă de realitatea istorică). După mai multe victorii în serie, ea a contribuit la încoronarea regelui Carol al VII-lea la Catedrala de la Reims. În anul 1415, francezii sunt învinși de către Henric al V-lea la Azincourt. După
Ioana d'Arc () [Corola-website/Science/306745_a_308074]
-
bărbați ce nu au obișnuința disciplinei. Venirea ei îi redă încrederea Delfinului, care aștepta impasibil căderea Orleansului, aflat de multă vreme sub asediul armatei comandate de Talbot. Conform legendei, la 29 aprilie, Ioana intră în oraș, alături de Dunois. Peste cinci zile cade unul dintre puternicele forturi pe care englezii le construiseră pentru blocarea Orleansului. La 7 mai, fata constrânge șefii militari francezi, mai mult decât sceptici, să ordone asaltul unei noi fortificații care stopa accesul pe podul Loarei. Rănită la umăr
Ioana d'Arc () [Corola-website/Science/306745_a_308074]
-
să ordone asaltul unei noi fortificații care stopa accesul pe podul Loarei. Rănită la umăr de o săgeată, conduce, totuși, asaltul. Cu stindardul în mână, comandă soldaților să „spargă” fortăreața. Se supun și succesul nu întârzie să vină. A doua zi, Talbot ridica asediul. Dar adevărul istoric dezvăluit recent este altul: Ioana ajunge la Orleans la o săptămână după ce englezii ridicaseră asediul. Legenda continuă: Vestea împlinirii primei profeții a Ioanei este răspândită în întreaga Franță. Toată lumea vede în acest prim triumf
Ioana d'Arc () [Corola-website/Science/306745_a_308074]
-
îl convinge pe Delfin să profite de avantajul obținut și să accepte să-l conducă la Reims, pentru a fi uns rege, după cum i-au comandat „vocile”. În pofida sfaturilor înțelepților, ale prudenților și intriganților, se supune planului său. După 15 zile de călătorie triumfală, Ioana și Delfinul intră în Reims. Carol al VII-lea este uns rege în prezența ei și a stindardului. Se împlinește a doua profeție. Arhiepiscopul Regnaud de Chartres îndeplinește ritualurile solemne. Ungerea alungă ultimele îndoieli asupra legitimității
Ioana d'Arc () [Corola-website/Science/306745_a_308074]
-
fie judecată de tribunalul Inchiziției. La 24 mai 1431, în cimitirul din Rouen, fata semnează printr-o cruce (nu știa să scrie) actul de abjurare. Se spune că ar fi fost mințită că hârtia conține altceva. Cert este că, două zile mai târziu, "fecioara din Orleans" retractează. Este arsă pe rug, la 30 mai, în piața Vieux-Marche din Rouen. Moare strigând numele lui Iisus Hristos, convinsă că și-a îndeplinit misiunea. Este adevărat că Carol al VII-lea nu a făcut
Ioana d'Arc () [Corola-website/Science/306745_a_308074]
-
verb care mai rămâne Te face să urli și să regreți sfâșietor că nu poți citi acțiunea tuturor romanelor/ Din viitorul deceniu. Ironia eului liric devine acidă în distihul următor, când acțiunea echerului se extinde și în viața de toate zilele. În strofa a șasea, echerul nu mai este un instrument privit cu amuzament, ci un simbol al spiritului limitat al oamenilor, care percep dogmatic, șablonat viața. Începând cu această strofă, persoana a doua singular este înlocuită cu persoana a doua
Echerul () [Corola-website/Science/306746_a_308075]
-
de operă și se termină odată cu moartea celei mai importante personalități muzicale al acestui curent: Johann Sebastian Bach. Prima operă a fost compusă în 1595 de Jacopo Peri și s-a numit Dafne, însă s-a pierdut în întregime până în zilele noastre. Alte prototipuri ale genului datează din 1600 (tot de Jacopo Peri), respectiv din 1602 (de Julio Caccini) și poartă denumirea de Euridice, din care s-au păstrat doar câteva fragmente. Cea mai veche creație muzicală care poate fi oficial
Muzică clasică () [Corola-website/Science/306748_a_308077]
-
Romantism. La început de secol XIX această mișcare apare treptat și în muzică, însuși Beethoven fiind considerat de unii ca fiind primul compozitor romantic, având în vedere că multe dintre compozițiile sale marchează trecerea spre acest curent, existând și în zilele noastre controverse privind perioada din istoria muzicii europene în cadrul căreia muzicianul se încadrează. Însă, ca punct de reper, de multe ori se ia anul 1827 (care este și anul morții lui Beethoven) pentru o delimitare aproximativă între clasicismul și romantismul
Muzică clasică () [Corola-website/Science/306748_a_308077]
-
(sau "Operațiunea Hawaii", cum a fost numită de către Statul Major Imperial japonez) a fost un atac militar, dat prin surprindere, din partea marinei imperiale japoneze împotriva bazei navale de la Pearl Harbor, Hawaii, în dimineața zilei de duminică, 7 decembrie, 1941. Ca rezultat, Statele Unite ale Americii au intrat în Al Doilea Război Mondial. Pearl Harbor, un golf din Hawaii, unde se afla intreaga flotă americană, se află în apropiere de capitala Honolulu. Intenția acestui atac preventiv
Atacul de la Pearl Harbor () [Corola-website/Science/306751_a_308080]