KorAP: Find »[drukola/base=majoritate & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...3873 3874 3875 ...3901 >

97,509 matches

Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424

claselor nevoiașe au putut urca în ierarhia socială, iar șansele dobândirii unui status înalt au fost, în cel mai bun caz, egalizate. Resurse Principala diferență dintre lideri, activiști și membrii pasivi se referă la conținutul, lungimea și statusul biografiilor organizaționale. Majoritatea liderilor au fost membri ai Partidului Comunist Român și au deținut funcții de conducere în cadrul Uniunii Tineretului Comunist, în timp ce membrii activi au fost doar membri ai UTC, iar cei pasivi nu au ajuns nici măcar în această organizație. Pentru a înțelege

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
se muta din câteva motive evidente: în primul rând, din cauza vârstei și a statusului socioeconomic, le lipsesc resursele pentru a căuta locuințe mai bune. Dimpotrivă, odată cu înaintarea în vârstă, pensionarea și declinul veniturilor, apartamentele lor devin capitaluri valoroase. Această stabilitate - majoritatea s-au mutat în locuințele lor actuale cu mai bine de 20 de ani în urmă - a fost temeiul constituirii în cadrul scărilor a unor rețele dense care le oferă elementele identității și securității. Astfel de rețele constituie, pe de altă

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
de informații mai bune referitoare la problemele scării, ci se și mobilizează mai ușor de vreme ce omogenitatea socială, interacțiunea frecventă și constantă și împărtășirea acelorași griji le-au sporit angajamentul față de normele responsabilității sociale și sentimentele de încredere și de reciprocitate. Majoritatea liderilor și a participanților activi în inițiativele colective sunt recrutați prin aceste rețele sociale centrale. Cu toate acestea, uneori, persoane din afara acestei rețele centrale a comunității preiau conducerea inițiativelor de acțiune comunitară sau indivizi aparținând acestui context de micromobilizare se

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
locuri pentru romi. Dacă în primii doi ani (1993-1994) nu au existat prea mulți concurenți pe aceste locuri, începând cu anul universitar (1996-1997) cerințele tinerilor de etnie romă pentru facultate au crescut, ajungându-se la trei-cinci candidați pe un loc. Majoritatea absolvenților din această categorie au în prezent funcții de răspundere în diferite instituții și organizații specializate pe asistența socială a romilor. De asemenea, din anul universitar 2003-2004, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială le-a acordat anual câte 10-12 locuri

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
a copilului aflat în îngrijire publică, să supervizeze și să monitorizeze copiii aflați în plasament și pe cei adoptați. Funcția de prevenire a abandonului este slab dezvoltată și la nivelul segmentului critic al abandonului copiilor în maternități. Statisticile arată că majoritatea cazurilor de abandon apar în maternități. Numai într-un singur an (2005) au fost abandonați în maternități în jur de 4 000 de copii. Serviciile de asistență socială în maternități sunt încă nedezvoltate, nu există nici până în prezent în toate

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
cu finanțatori externi pe termen mediu sau lung care le asigură o parte din cheltuielile curente (administrative, parte din cheltuielile de personal). În această categorie putem include și organizațiile religioase cu finanțări constante de la persoane fizice ori juridice private. Marea majoritate a organizațiilor este însă dependentă de granturile externe, ceea ce le obligă să furnizeze servicii sub forma proiectelor, și nu a programelor. Astfel, asigurarea sustenabilității și continuității serviciilor devine dificilă după încetarea finanțării și, cel mai adesea, acestea sunt transferate către

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
a ICCV, Harta serviciilor sociale în România, 2004 sistem de acreditare/evaluare/monitorizare a furnizorilor de servicii nefuncțional - metodologia de lucru a DDFSS nu este definitivată, iar sistemul de acreditare/evaluare/monitorizare a furnizorilor de servicii e în constituire în majoritatea județelor. O altă provocare a DDSSF o va constitui dobândirea expertizei necesare în evaluarea organizațională și de proiecte. Mai mult, cu excepția câtorva DDSSF, nu există baze de date cu furnizorii privați de servicii și nu există încă mijloacele tehnice și

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
o va constitui dobândirea expertizei necesare în evaluarea organizațională și de proiecte. Mai mult, cu excepția câtorva DDSSF, nu există baze de date cu furnizorii privați de servicii și nu există încă mijloacele tehnice și personal specializat pentru crearea acesteia, în majoritatea județelor fiind imposibilă monitorizarea și coordonarea activității furnizorilor nonguvernamentali. Contextul structural al sectorului public de servicii și impactul așteptat al noilor măsuri de reformă Transferul unui volum mare servicii presupune o restructurare profundă a instituțiilor județene furnizoare de servicii intrate

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
nesemnificativ de autorități locale au înființat aceste servicii. Abia începând cu 2001, prin Programele de Interes Național (PIN) au fost alocate resurse pentru înființarea acestor servicii specializate la nivelul consiliilor locale. Succesul programului a fost parțial, având în vedere că majoritatea consiliilor locale au limitat activitățile la simple proceduri birocratice. Posibilitatea înființării unor servicii specializate, așa cum prevedea legislația adoptată în 1997, a fost ignorată de consiliile locale în contextul avalanșei de obligații financiare în domeniul protecției sociale preluate de bugetele locale

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
de asistență socială. Cu excepția diagnozelor realizate în 2003, la nivelul fiecărui județ, pentru fundamentarea Planurilor Județene Antisărăcie și Incluziune Socială, conform datelor furnizate de DDFSS în ultimii ani nu au fost realizate studii/diagnoze sociale decât în 23 de județe, majoritatea la nivel de comunitate sau de categorie socială. Acestea nu au putut însă furniza o imagine de ansamblu asupra stadiului de dezvoltare a serviciilor sociale. De asemenea, monitorizarea sistemului de asistență socială se limitează doar la un set restrâns de

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
alternative de organizare a serviciilor (un mix între privat și public). Fiecare dintre modelele europene se confruntă cu unele tipuri de dificultăți. Nici un sistem nu realizează în prezent parametrii serviciilor, stabiliți teoretic, la un standard maxim și în mod simultan. Majoritatea țărilor europene acordă pentru serviciile lor sanitare prioritate unuia sau altuia dintre obiectivele despre care vorbesc în continuare, în funcție de strategia abordată, sacrificând alte calități ale sistemlui. Fie acordă acces universal și echitabil la un pachet de servicii mai mare, fie

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
care am vorbit mai sus au creat însă tensiuni financiare suplimentare în unele părți ale sistemului sanitar dezavantajate față de altele și au redus controlul eficient și transparent al resurselor și așa insuficiente. Pe parcursul tranziție i s-a constatat perpetuarea marii majorități a problemelor vechiului sistem în ceea ce privește calitatea slabă a unora dintre serviciilor acordate de sistemul public, cauza fiind dotarea redusă cu utilități și tehnologie modernă a multora dintre unitățile sanitare, dispensare, policlinici și spitale, deteriorate în prezent (deși centrele universitare au

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
care în România sistemul educațional a fost unul dintre cele mai centralizate din Europa. Obiectivele privind educația din PNAinc Planul sectorial privind educația prevăzut în PNAinc conține obiective de prevenire și absorbție a sărăciei și excluziunii sociale, specifice acestui domeniu, majoritatea fiind deja incluse, într-o formă mai mult sau mai puțin explicită, în strategiile și programele naționale aflate în curs de derulare. Astfel: referitor la problematica accesului la învățământul primar și gimnazial, strategia guvernamentală prevede măsuri care vor preveni abandonul

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
în țările aflate pe un trend puternic asendent al dezvoltării economice a făcut ca tot mai mulți indivizii să-și poată asigura un set minimal de nevoi și să se găsească totuși într-o poziție net dezavantajoasă prin comparație cu majoritatea membrilor societății în care trăiau. Au apărut, astfel, metodele relative de măsurare a sărăciei, prin raportare la pragul de 40%, 50% sau 60% din venitul mediu realizat în economiile naționale. Necesitatea de a surmonta problemele apărute ca urmare a decalajelor

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
Cei mai săraci 10% dintre chinezi (s10%) „împart” 1,8% dintre veniturile disponibile la nivel național, în timp ce segmentul celor mai bogați 10% (b10%) își adjudecă o treime a acestora. Astfel de valori ale inegalității nu sunt dintre cele mai mari. Majoritatea țărilor africane și cele din America Latină au valori ale indicelui Gini care depășesc 50,0. Venitul de care dispune segmentul celor mai săraci dintre locuitorii unei țări este în unele situații sub 1% din totalul veniturilor disponibile, în timp ce la extrema

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
ale productivității muncii și îmbunătățirea generală a nivelului de trai, doar că nu imediat și nu pentru toată lumea. Coastworth spune că într-un prim moment doar o mică parte a populației beneficiază de efectele pozitive ale deschiderii spre piețele internaționale, majoritatea având, de fapt, de pierdut (SAPRIN, 2000). Pe de altă parte, Williamson (2002) consideră dintru început că doar două dintre aceste etape, a doua și a patra, au caracteristicile unor etape de dezvoltare și globalizare reală. Argumentele sale rezidă în

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
caritabile - prin donații, caritate, voluntariat și finanțare (privată) a unor instituții de intervenție socială - vor veni de o manieră satisfăcătoare în ajutorul celor aflați în nevoie, intervenția statului fiind minimală. După 25-30 de ani de creștere economică postbelică accentuată în majoritatea țărilor care optaseră pentru calea statului bunăstării, funcționarea acestuia a început să producă efecte nedorite sau nesatisfăcătoare din punct de vedere social și economic. O serie de teoreticieni au identificat modificarea, între timp, a condițiilor de bază în care s-

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
users /Paul.Treanor): nu prezintă condiții ca beneficiarii sau copiii acestora să depășească vreodată situația de dependență de acest tip de locuri de muncă prost plătite (capcana unor astfel de măsuri); nivelul scăzut de salarizare rezidă în faptul că în majoritatea cazurilor sunt realizate activități necalificate cu productivitate scăzută (care nu necesită investiții de capital); antrenarea continuă în astfel de activități creează, în timp, o clasă de servanți ai majorității (societatea civilă), deoarece beneficiarii acestui tip de suport nu vor participa

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
de măsuri); nivelul scăzut de salarizare rezidă în faptul că în majoritatea cazurilor sunt realizate activități necalificate cu productivitate scăzută (care nu necesită investiții de capital); antrenarea continuă în astfel de activități creează, în timp, o clasă de servanți ai majorității (societatea civilă), deoarece beneficiarii acestui tip de suport nu vor participa niciodată la luarea vreunei decizii; sunt stigmatizante prin faptul că arată în permanență ce poți deveni dacă nu accezi la o calificare profesională adecvată; forțează crearea unei elite universitare

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
la realitățile concrete. Banca Mondială reprezintă principala forță de mobilizare a resurselor la nivel global pentru susținerea țărilor în curs de dezvoltare. Încă din 1973 documentele Băncii Mondiale subliniază faptul că sărăcia absolută este mult mai pronunțată în mediul rural. Majoritatea săracilor lumii trăiesc în mediul rural: „Aproximativ 800 de milioane de oameni se culcă înfometați în fiecare seară. 70% dintre aceștia trăiesc în zonele rurale”. În 1997 a fost elaborată ultima strategie de dezvoltare rurală la nivel global „Dinspre viziune

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
a României face atractive inclusiv state mai puțin dezvoltate ca Turcia, Grecia, Ungaria, Serbia. Israelul, prin politica activă de atragere a forței de muncă pe care o implementează la începutul anilor ’90, intră în ansamblul destinațiilor căutate de români. Marea majoritate a deplasărilor sunt însă bazate pe specularea breșelor în legislația restrictivă de control a statelor de destinație. Este vorba în cea mai mare parte, despre o migrație clandestină, bazată în principal pe dezvoltarea rețelelor de migrație. Eforturile unora dintre statele

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
proces deliberat de reducere a inegalităților sociale. Așa cum nu se poate vorbi de dezvoltare socială în absența creșterii economice, tot așa, nu poate fi invocat acest concept în societățile puternic polarizate, în care un grup restrâns controlează resursele economice în timp ce majoritatea populației trăiește în sărăcie. Dezvoltarea socială presupune deci un ansamblu coerent de politici economice și sociale menite să creeze o societate a bunăstării pentru cei mai mulți membri ai săi. Democratizarea învățământului a fost și este considerată mijlocul prin excelență de reducere

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
sărăcie. Deși nu există bariere legale în transferul sau înscrierea copiilor la alte școli, în practică există o serie de bariere economice, birocratice sau de mentalitate. Uneori putem vorbi de un grad ridicat de rezistență a comunităților cu o altă majoritate etnică de a accepta elevi romi. În unele cazuri, există chiar și o rezistență din partea părinților romi de a-și înscrie copiii la o școală cu altă majoritate etnică. Pentru a simplifica imaginea distribuției elevilor romi în funcție de ponderea lor în

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
vorbi de un grad ridicat de rezistență a comunităților cu o altă majoritate etnică de a accepta elevi romi. În unele cazuri, există chiar și o rezistență din partea părinților romi de a-și înscrie copiii la o școală cu altă majoritate etnică. Pentru a simplifica imaginea distribuției elevilor romi în funcție de ponderea lor în școală, am ales următoarele etichete/categorii: școli mixte - categorie în care am inclus școlile unde ponderea elevilor romi este de până la 50%; școli cu o majoritate de elevi

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
cu altă majoritate etnică. Pentru a simplifica imaginea distribuției elevilor romi în funcție de ponderea lor în școală, am ales următoarele etichete/categorii: școli mixte - categorie în care am inclus școlile unde ponderea elevilor romi este de până la 50%; școli cu o majoritate de elevi romi - școli cu o pondere a elevilor romi situată între 50, 1% și 70% școli în care predomină elevii romi - unități școlare în care procentul de romi oscilează între 70,1 % și 100%. Conform categoriilor de mai sus

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]