101,224 matches
-
de 50% s-a organizat turului II la 19 iunie 2016 la care au participat primii doi candidați cu cele mai mari rezultate. Turul doi a fost câștigat de către Preașcă Elisei (PLDM) obținând 59,84% din voturi. Din cele 13 mandate din consiliul local 6 sunt deținute de către PLDM, 4 de către PCRM și 3 de către PDM: La recensământul din 2004 în Sânereii Noi au fost înregistrate 3341 persoane, inclusiv 1641 bărbați și 1700 femei. Componența etnică este următoare: 2929 locuitori - moldoveni
Sîngereii Noi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305204_a_306533]
-
partid politic format după primul război mondial sub conducerea lui Ion Mihalache, care, în anul 1926 a fuzionat cu Partidul Național Român pentru a forma Partidul Național-Țărănesc. La alegerile parlamentare din noiembrie 1919, din Vechiul Regat a obținut 61 de mandate, în timp ce Partidul Țărănesc din Basarabia a câștigat 72 de mandate de parlamentar . În urma unui acord cu mai multe partide, s-a constituit un guvern condus de Alexandru Vaida-Voievod, în care Partidul Țărănesc deținea, prin Ion Mihalache, portofoliul Ministerului Agriculturii. În
Partidul Țărănesc () [Corola-website/Science/305988_a_307317]
-
Ion Mihalache, care, în anul 1926 a fuzionat cu Partidul Național Român pentru a forma Partidul Național-Țărănesc. La alegerile parlamentare din noiembrie 1919, din Vechiul Regat a obținut 61 de mandate, în timp ce Partidul Țărănesc din Basarabia a câștigat 72 de mandate de parlamentar . În urma unui acord cu mai multe partide, s-a constituit un guvern condus de Alexandru Vaida-Voievod, în care Partidul Țărănesc deținea, prin Ion Mihalache, portofoliul Ministerului Agriculturii. În această calitate, Mihalache s-a ocupat, împreună cu o comisie de
Partidul Țărănesc () [Corola-website/Science/305988_a_307317]
-
țărănesc pentru că poporul român este un popor de țărăni” și că atâta vreme cât „vor exista clase sociale cu interese opuse, lupta de clasă nu poate înceta” . La alegerile din martie 1922, organizate de guvernul PNL, Partidul Țărănesc a obținut 40 de mandate (față de cele 222 obținute de PNL), fiind al doilea clasat. După alegeri, țărăniștii au acționat în continuare pentru înființarea de noi organizații locale ale partidului lor; odată cu constituirea organizației provinciale a partidului în Bucovina, activitatea partidului era extinsă la nivelul
Partidul Țărănesc () [Corola-website/Science/305988_a_307317]
-
crescut la un număr total de 120.000, ceea ce face ca polonezii să fie cel mai mare grup de imigranți în Norvegia. Înainte de al Doilea Război Mondial, mulți evrei polonezi au devenit adepți ai sionismului și, ulterior, au emigrat în timpul Mandatului Britanic în Palestina. În urma Holocaustului, marea majoritate a evreilor polonezi rămași în viață s-au mutat în Israel. Polonia este locul de unde au emigrat cei mai mulți evrei în Israel. Cultura Poloniei are o istorie de 1.000 ani. Situată în Europa
Polonezi () [Corola-website/Science/305998_a_307327]
-
Sue, influențat de idei socialiste, a scris cel mai de success roman de epoca-Misterele Parisului. Ludovic Bonaparte Napoleon a devenit campionul care dorea să restabilească votul universal, devenind tot mai popular. Plănuia să modifice constituția și prerogativele sale. Dorea prelungirea mandatului, refacerea constituției în care puterea executivă să fie mai mare în raport cu cea legislativă. Dorea să obțină această modificare a constituției prin Parlament cu o anumită majoritate-3/4 din parlamentari trebuiau să fie de acord. În 1851 a încercat să revizuiască
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
condamnări, constituția a fost modificată, iar schimbările au fost supuse unui plebiscit așa cum procedase unchiul său, Napoleon. În decembrie 1851, o largă majoritate a populației a fost de acord cu modificările constituționale. Puterea executivă a șefului statului era sporită, iar mandatul a fost prelungit la 10 ani. Puterea legislativă a fost diminuată prin fragmentare, apărând trei noi instituții publice: Corpul Legislativ (camera inferioară, aleasă cu vot universal), Senatul (Camera superioară, care nu era aleasă, fiind alcătuită din senatori de drept, mareșali
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
mare tentative de reinstaurare a monarhiei. Thiers nu mai respectase acordul de la Bordeaux și va fi pus în inferioritate de majoritatea monarhistă, în locul sau fiind ales MacMahon, considerat util cauzei monarhiștilor. Este adoptată o lege în care se stabilize durata mandatului președintelui la șapte ani. În 1875 au fost adoptate și alte legi privind organizarea statală, instituțiile statului, constituind împreună Constituția noii republici care presupunea separarea puterilor în stat. Puterea executive era reprezentată de un președinte ales pe o durata de
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
aleși la nouă ani, dar se reînnoiau câte o treime din ei o dată la trei ani. Există o categorie de senatori inamovibili, 75 din 300 fiind aleși pe viață până în 1884, după care toți senatorii aleși aveau aceeași durata de mandat.Camera Deputaților era aleasă prin vot universal. Ambele camera alegeau președintele. Președintele era demis doar de Senat pe baza unor acuzații grave. Puterea judecătorească era independentă. Conform constituției din 1875, Franța devenise o republica prezidențială. În 1876 au avut loc
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
facă asta și s-a văzut forțat să demisioneze. Cele două camere s-au întrunit și l-au ales ca președinte pe Jules Grevy care s-a angajat să nu dizolve Parlamentul. Franța tindea să devină o republica parlamentară în timpul mandatului său. Majoritățile erau fragile căci grupările politice puteau să încheie în Parlament diferite alianțe în funcție de interese. De multe ori, majoritățile se dizolvau din interese individuale. Apare astfel o instabilitate guvernamentală. Chiar și așa, Franța a progresat în această perioada dificilă
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
Republica devenise clar un inamic al Bisericii. Din 1869, Gambetta vorbea despre separarea Bisericii de Stat. Fetele erau educate în biserica de către învățătoare și învățători din Ordine și Congregații. În anii 1880-1882 au fost adoptate o serie de legi sub mandatul premierului Jules Ferry. Învățământul primar devenise gratuit , obligatoriu și laic. Instrucția religioasă nu mai era făcută, era însă prevăzută o zi pentru cei care doreau să urmeze un învățământ religios, dar nu în școlile publice. S-a depus un effort
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
În gruparea socialiștilor independneti se remarcă personalități ca Briand sau Jean Jaures care a fondat în 1904 un ziar: L’ Humanite. Acesta a format în 1905 Partidul Socialist Francez sau SFIO-Secțiunea Franceză a Internaționalei Muncitorești. A reușit să obțină multe mandate în parlament înainte de Primul Război Mondial. Partidul Radical, apărut în 1899-1901, reprezenta interesele burgheziei, clasei de mijloc, intelectualimii și taranimei. Promova reforme realizate lent fără răsturnări bruște și politică moderată. Naționalismul se dezvoltă de pe urma crizelor. Problema Alsaciei și Lorenei era
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
propus francismul, un curent fascist, iar în 1936, un ex-comunist,Georges Doriot, va înființa Partidul Popular Francez, care era național-socialist. În noiembrie 1929, în urmă alegerilor parlamentare este compusă o Adunare Națională conservatoare și naționalistă ce cuprindea veterani. 433 de mandate din 613 sunt câștigate de centru-dreapta datorită temerilor față de amenințarea bolșevică. În ianuarie 1920, în ciuda prestigiului, Clemenceau este înfrânt de Deschanel, datoreita nemulțumirilor față de atitudinea să la Conferință de Pace. Deschanel este succedat în același an de Al. Millerand. Se
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
le acorde, nefiind suficient controlată de Frontul Popular. Blum va reveni în martie 1938, dar eșuând din nou, se retrage. Guvernarea Frontului Popular se încheiase. În aprilie 1938 se instalează guvernul lui Daladier, format din radicali, centru și moderați, obținând mandat excepțional din partea Senatului, decretând legi în domeniul economic privind economiile bugetare. Apar noi impozite și dispar reglementările asupra muncii. Grevele organizate de CGT sunt reprimate. Deși măsurile au fost nepopulare, au fost eficiente în oprirea crizei economice. Efortul de înarmare
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
retrocedarea bunurilor victimelor Holocaustului, comisie care, în anul 2005, și-a prezentat concluziile guvernului. Deputata Colette Avital a deținut funcția de președinte al Comisiei parlamentare pentru Imigrare, Absorbție și Diaspora (2003-2009), iar în cadrul Partidului Muncii, este secretară cu probleme internaționale. Mandatul lui Moshe Katsav, actualul președinte al Israelului, urma să înceteze la începutul verii anului 2007. Ca urmare a faptului că președintele Israelului a fost inculpat oficial de către Procuratura statului Israel de viol și hărțuire sexuală, la data de 25 ianuarie
Colette Avital () [Corola-website/Science/306023_a_307352]
-
înainte ca Brigada Evreiască să fie desființată în anul 1946. Brigada Evreiască, intens folosită ca front de operații al organizației clandestine de autoapărare Haganah, a profitat de aceste oportunități pentru a înarma grupurile de rezistență evreiești din Palestina aflată sub mandat britanic, sprijinind emigrarea în Palestina a supraviețuitorilor Holocaustului evreiesc din Europa și executându-i pe ofițerii și pe funcționarii superiori naziști. Zorea a luat parte la toate aceste activități. Cu privire la emigrarea în Palestina, Zorea remarca: Pentru a facilita executarea naziștilor
Meir Zorea () [Corola-website/Science/306039_a_307368]
-
la Școala Superioară de Studii Politice din Berlin (Germania). Reîntors în România, Ben-Aharon devine unul din conducătorii mișcărilor HaShomer Hatzair și “Ha’Halutz” din această țară. În anul 1928 a emigrat în țara lui Israel (pe atunci Palestina aflată sub mandat britanic). În anul 1933, devine membru al kibbutz-ului Giva'at Haim și după scindarea din anul 1952 a Mișcării Kibbutz HaMeuchad (unde activa din momentul imigrării), a rămas ca membru al mișcării originale, antirevizioniste a Kibbutz-urilor, Giva'at
Yitzhak Ben-Aharon () [Corola-website/Science/306038_a_307367]
-
a fost ales ca președinte al Consiliului Regional Hof Aza. Zvi Hendel a fost ales ca deputat în Knesset din partea Partidului Național Religios, apoi al Ichud Leumi - Mafdal (de extremă dreaptă), în două rânduri: 1996-1999 și 1999-2009. La finalul primului mandat de deputat, el a părăsit Partidul Național Religios împreună cu Hanan Porat și au format grupul "Emunim", care și-a schimbat curând denumirea în cea de Tkuma. Ca parte a Partidului Tkuma, el s-a alăturat listei de candidați al Uniunii
Zvi Hendel () [Corola-website/Science/306035_a_307364]
-
împrumutase bani pentru ploconul oferit la investire). Domnul și cei din suită urmăreau să-și recupereze cât mai repede cu putință investițiile făcute cu prilejul numirii și în plus să strângă suficienți bani cât să trăiască îndestulat după încheierea scurtului mandat domnesc. În total, în perioada fanariotă au fost numiți în cele două principate 31 de domni din 11 familii diferite. Unii dintre ei au fost exilați sau executați. Lupta pentru domnie era așa de încrâncenată, încât a provocat asasinate între
Epoca fanariotă () [Corola-website/Science/306019_a_307348]
-
activat în cadrul Mișcării Tineretului Sionist din România, ca membru al conducerii acestei mișcări. A ajutat la salvarea copiilor evrei din lagărele de deportare din Transnistria. S-a implicat în organizarea imigrării clandestine a evreilor din Europa către Palestina aflată sub mandat britanic (1944-1946). În anul 1946 a emigrat și el în Israel. În perioada 1947-1950 a fost membru al colectivului agricol „Bambak” (care a creat așezarea Aloney Abba). Ajuns în Israel a studiat la Facultatea de Drept și Economie din cadrul Universității
Yitzhak Artzi () [Corola-website/Science/306033_a_307362]
-
a fost nominalizat de noul partid Kadima ca să candideze ca președinte al țării. A fost ales de către Knesset în ziua de 13 iunie 2007, ca cel de-al nouălea președinte israelian, preluându-și funcția la 15 iulie 2007 pentru un mandat de șapte ani. s-a născut la Ierusalim, la 20 octombrie 1952, într-o familie de evrei originari din Irak. Este căsătorită cu Danny, funcționar la "Israel Electric Corporation". Soții Dalia și Danny au împreună trei copii: Ran, Uri și
Dalia Ițik () [Corola-website/Science/306049_a_307378]
-
1887, Moscova, Imperiul Rus - 26 ianuarie 1943, Saratov, RSFS Rusă, URSS) a fost un renumit savant sovietic, genetician, botanist, biolog, geograf, membrul al Academiei de Științe din URSS, al Academiei RSS Ucraiene și al Academiei de Științe Agricole. A deținut mandatele de președinte (1929 - 1935), vicepreședinte (1935 - 1940) al Academia de Științe Agricole. A ocupat importante posturi în instituțiile ștințifice: președinte al Societății geografice unionale (1931 - 1940), fondator (1920) și director al Institutului Unional al Fitotehniei (1930 - 1940), director al Institutului
Nikolai Vavilov () [Corola-website/Science/306042_a_307371]
-
la Kiev unde familia sa, originară din Łódź, Polonia, ajunsese în împrejurările primului război mondial. În anul 1920 a revenit împreună cu ai săi în Polonia, iar după 5 ani, în 1925, a emigrat în Palestina (Eretz Israel), aflată atunci sub mandat britanic din partea Ligii Națiunilor. Din copilărie, a aderat la organizația de tineret a partidului social-democrat MAPAI, „Habaharut hasotzialistit” („Tineretul socialist”). Apoi a fost instructor în organizația social-democrată de tineret „Hanoar haoved” („Tineretul muncitor”). După ce a învățat mai întâi la gimnaziul
Efraim Kațir () [Corola-website/Science/306050_a_307379]
-
mondiale asupra economiei Israelului, a trebuit să se măsoare cu un val fără precedent de proteste sociale mai ales ale păturii mijlocii. În urma alegerilor parlamentare din 2013 în care partidul condus de el, Likud Beitenu, a pierdut un număr de mandate, deși a rămas principala formațiune politică din Knesset, Nethanyahu a format o nouă coaliție guvernamentală împreună cu liderii mai tineri și carismatici ai noului partid de centru Yesh Atid („Avem viitor”)(condus de ziaristul și moderatorul de televiziune Yair Lapid) și
Beniamin Netaniahu () [Corola-website/Science/306043_a_307372]
-
Bennett), precum și cu mica formațiune politică de centru „Hatnuá” - (Mișcarea) a lui Tzipi Livni, fiind nevoit, pentru moment, să se despartă de partidele rabinilor ultra ortodocși care au trecut în opoziție. Alegerile din 2015 au dus la creșterea numărului de mandate a partidului Likud la 30 de locuri. În mai el a format un cabinet conservator, cu o pondere importantă a partidului national religios Vatra evreiască și a fracțiunilor clericale ultraortodoxe. Partidul „Vatra evreiască” al lui Naftali Bennett a obținut, între
Beniamin Netaniahu () [Corola-website/Science/306043_a_307372]