10,833 matches
-
mine. Nu știu cum să îți mulțumesc. Apăru un alt călăreț și bărbatul cu barbă se trase într-o parte pentru a face loc acestuia să treacă. În continuare, se încăpățâna să privească doar calul. - Cum îl cheamă? - Don Juan. - L-ai închiriat de la Hammerstead? Sau e al tău? - De la Hammerstead. Dar simt ca și cum ar fi al meu. Ne plimbăm în fiecare săptămână. - Și eu mai închiriez de acolo. E un exemplar frumos într-adevăr. Calmă acum, Marston îl privi atentă. Era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
treacă. În continuare, se încăpățâna să privească doar calul. - Cum îl cheamă? - Don Juan. - L-ai închiriat de la Hammerstead? Sau e al tău? - De la Hammerstead. Dar simt ca și cum ar fi al meu. Ne plimbăm în fiecare săptămână. - Și eu mai închiriez de acolo. E un exemplar frumos într-adevăr. Calmă acum, Marston îl privi atentă. Era un bărbat chipeș, aflat în jurul vârstei de 50 de ani. Avea o barbă îngrijită și sprâncene pronunțate, unite deasupra nasului. Pe gât și pe piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
vocea de la capătul celălalt al firului. Sunt Bedding. Am reușit să reducem lista cu hoteluri care au cartele, precum cea pe care ne-ai dat-o, la trei. Ne-a luat mult pentru că... - Se pare că multe hoteluri unde poți închiria pe termen lung folosesc astfel de cartele, se auzi vocea lui Saul. - Ca să nu mai vorbim despre motelurile unde poți închiria cu ora. Dar asta e cu totul altă poveste. - A trebuit să le verificăm pe toate. Oricum, am rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
care ne-ai dat-o, la trei. Ne-a luat mult pentru că... - Se pare că multe hoteluri unde poți închiria pe termen lung folosesc astfel de cartele, se auzi vocea lui Saul. - Ca să nu mai vorbim despre motelurile unde poți închiria cu ora. Dar asta e cu totul altă poveste. - A trebuit să le verificăm pe toate. Oricum, am rămas cu trei. Probabil, spun eu, probabil e Chelsea Lodge, Beckman sau... cum îi zice? - Sau Lanham Arms, îl ajută partenerul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
într-unul din buzunare. În câteva clipe, se ridică pe pervaz doar prin forța mâinilor. Păși pe marginea din afară a ferestrei, la 100 de metri deasupra solului. Marginea avea 50 de centimetri în lățime - o măsurase el însuși când închiriase cu doar câteva zile în urmă o cameră în hotel - și, cu toate că făcuse un număr limitat de acrobații în viața lui, păstră un echilibru natural, specific marilor iluzioniști. Începu să se deplaseze pe bordura de calcar lejer, ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
nici nume, nici chip, este un grup, cum se spune, iar cei ce vor să fie malițioși adaugă: un consorțiu. Rânduri de locuințe au apărut acolo unde altădată era pământ însămânțat. Străzi micuțe și înghesuite, identice una cu alta. Case închiriate pentru o nimica toată, sau pentru un preț mare - liniștea, supunerea, pacea socială - unor muncitori care nu speraseră la atât, și cărora li se părea caraghios ca acum să se ușureze într-un closet și nu într-o gaură neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Așadar, directorului i-a venit o idee, o mică idee... dacă domnul procuror ar accepta, dar nimic nu îl obligă să facă asta, firește, fiecare este stăpân pe ce e al lui, dar cu toate astea, dacă ar accepta să închirieze căsuța din parc, Uzina și directorul i-ar fi foarte recunoscători, ar plăti scump, desigur, și nu ar muta acolo pe oricine, numai fețe subțiri, cineva politicos, discret, tăcut, sub-șefi, dacă nu chiar șefi, și fără copii, își dă cuvântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de-a face: un amator de sânge, dar care era de partea bună, aici unde poți face să curgă sângele și să-l bei fără ca asta să deranjeze pe cineva. Hotelul fiind închis, și-a stabilit cartierul la Bassepin care închiria câteva camere și vindea cărbuni, ulei, grăsime și proiectile pentru mortiere tuturor regimentelor ce treceau pe acolo. Cei mai buni ani din viața lui Bassepin au fost în timpul războiului! Vindea la cele mai mari prețuri lucruri cumpărate de la mare depărtare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
căsuța”. Era mai mult o locație „de fațadă”, căci secretarul general nu stătuse nici macar câteva minute vreodată în chilia aceea; profesorul o invită pe Lăură să viziteze casă și o sună pe îngrijitoare, o marxista perfida care își permitea să închirieze cameră, îngăduind chiriașilor libertăți neobișnuite la vremea aceea. Lăură, curioasă din fire, acceptă bucuroasă invitația pentru a vedea ce obiecte prezintă interes pentru înaltul locatar. Dezamăgirea ei fu destul de mare când descoperi doar tablourile tovarășului Dej, un pat din lemn
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
Totul pentru ea avea o logică perfectă, nu admitea niciun fel de greșeala, se ”penaliză” drastic, pentru că începuse să iubească viața în adevăratul sens al cuvântului. - Pe mâine! Noapte bună!.. SURPRIZĂ Studenția Laurei începuse cu o perioadă de aur. Lăură închiriase împreună cu alte trei colege un apartament în Colentina și fiecare dintre ele avea propria cameră. Își decorase cameră cu postere mari, greu de găsit pe vremea aceea, isi improvizase o mică bibliotecă, în rest, patul, masa cu două scaune, un
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
întâlnire, de data aceasta undeva departe, la un camping din afara Bucureștiului. El purta costum „Armâni”, o cravată lila și pantofi eleganți, frumos lustruiți. Îi plăcea uneori să încalce conveniențele, așa că se simțiseră perfect în pătuțul mic de lemn din căsuța închiriată pe numele ei. După o partidă nebună de amor, avea chef să se plimbe prin pădure, să se simtă liber pe mușchiul gros din poiana, oferindu-i flori de câmp în dar. - Scumpă mea, observi că încerc să fiu discret
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
care îmi amintea că încă sunt în viață, fără ea aș fi fost deja moartă, ceea ce nu mi se părea atât de rău în clipa aceea. Preferam să mor acum decât să mă mut în apartamentul pe care mama îl închiria în oraș, preferam să mor decât să atârn între ei, decât să îl văd pe el îndoliat, decât să o văd pe ea făcând eforturi dezgustătoare pentru a trăi, pentru a-și justifica păcatul, și mă gândeam că dacă aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
la un moment dat va fi un bărbat înalt și frumos, iar eu îmi spuneam în timp ce pașii lui se apropiau de mine, ai grijă de el, este tot ceea ce ai acum, pentru că totul în jurul meu se ducea de râpă. Mama închiriase pentru noi un apartament în orașul din apropiere, vizavi de școală, dar eu aș fi preferat să mă întorc la fosta noastră casă, la tata care mă privea de parcă aș fi fost o fantomă, figura lui de victimă se încorda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
a devenit sinonim cu familia de actori Nakamura. Constantin Chiriac vede acest spectacol ca „oglindă“ a grandiosului Faust de Silviu Purcărete: „E un mare eveniment. Compania lui Kanzaburo Nakamura va juca la Balanța, într-o nouă hală pe care am închiriat-o. Sunt 75 de actori pe scenă, 85 în toată delegația. Costul acestei producții este de 2 milioane de euro“, a declarat Constantin Chiriac, pentru „Suplimentul de cultură“, mărturisind că de mulți ani a încercat să aducă această companie la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
această afirmație: faptul că această companie vine în România contează mai mult decât vizita primului ministru al Japoniei. E un mare eveniment. Este vorba despre compania Kanzaburo Nakamura, care va juca la Balanța, într-o nouă hală pe care am închiriat-o. Spectacolul se numește Mirror of Osaka, sunt 75 de actori pe scenă, 85 în toată delegația. Costul acestei producții este de 2 milioane de euro. Japonezii plătesc această sumă. Când au văzut Faust, au spus că dacă vor juca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
urmeze întocmai indicațiile acestuia. Concret, cetățeanul străin a decolat cu un avion de tip sport al clubului la care activa și a aterizat pe un aeroport din Belgrad, până aici, în mod cu totul legal. Din capitala fostei Iugoslavii a închiriat un autoturism cu care a intrat, tot legal, în România, iar la Timișoara a luat legătura cu persoanele pe care urma să le scoate fraudulos din țară și care erau deja avizate și pregătite de acțiune. Cu acestea, instructajul a
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
îl aștepte pe un câmp din apropierea Timișoarei, mai exact, în zona Variaș-Orțișoara, fiecare având asupra sa doar strictul necesar deplasării. Apoi, cetățeanul străin s-a înapoiat în țara sa, pe aceeași rută, restituind, firește, la Belgrad autoturismul pe care în închiriase. Iar în ziua stabilită, Sch. a decolat iarăși din localitatea L., unde domicilia, zburând de astă dată direct spre România și trecând cu succes frontiera, la joasă înălțime, nefiind astfel depistat de instalațiile radar. A aterizat pe câmpul din Variaș-Orțișoara
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
consumului. Episodul ăsta! SCRISOARE PENTRU MELOMANI Victor ESKENASY Succese și ecouri în presă: Luiza Borac, Cvartetul Belcea Fiecare cu ai lui, mă gândeam zilele trecute, ascultând-o pe pianista poloneză Ewa Kupiec în recital la Praga. Institutul cultural polonez a închiriat pentru ea sala mare a Filarmonicii și nimeni nu a rămas pe afară, cum mi se spune că s-a întâmplat recent la Londra la un recital al Luizei Borac. Institutul cultural maghiar de la Praga are chiar o mică sală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
am găsit o ruină, vecinii azvârleau În curtea ei gunoaiele, trecătorii Își făceau nevoile. Nu numai tufele de soc crescuseră mai Înalte decât acoperișul, dar și cele de boz, de ștevie, de brusture. Când am sosit noi la Mana, am Închiriat o odaie la Severin, tatăl lui Pantelimon: ziua era sală de clasă, noaptea locuință. Sub ruși satul nu a avut patru ziduri care să se cheme școală, cei vreo trei-patru știutori de carte Învățaseră „moldovenește” cu popa (românește, cu litere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
care nimeni nu știa... o pasiune ciudatăă se dădea În vînt după fotografii... cu femei goale. — Făcea colecție? — Nu, le poza. Mergea deseori la studio. Dar sînt singurul care știe asta. Eu i-am prezentat un prieten care i-a Închiriat o cameră obscurăă — Avea și un anume model? — Ei... n-aș zice că unul anume... PÎnă la urmă i se citea relaxarea pe chip. Părea că se simte bine, ca Într-un pantof purtat. — Am impresia că era pe-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
fierți printr-o sită metalică și scuturîndu-i bine de apă. Mă scrută atent. — Mai bine las-o baltă. Alea nu-s femei... care-și pun fundul la bătaie Într-un asemenea loc. — Atunci ce alte distracții mai sînt? — Tocmai am Închiriat camera tipului ăluia care vine mereu... Din păcate, mie-mi vine să vărs cînd văd o tîrfă... Am consultat și medicul... Am crezut că am diabet. Mă scot din sărite pisicile În călduri care dau tîrcoale pe-aici... Aș pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
să beau ceai. Nu te jena, ia banii. Cu o mînă ce părea Încătușată Într-o mănușă din piele de șarpe adună, liniștit, chilipirul neașteptat. — În afară de șirul acesta, mai rămîn În fiecare zi locuri libere și pe cele opt rînduri Închiriate cu luna, așa că-i putem servi și pe clienții ocazionali. E o muncă ușoară pentru un pensionar. Am reumatism și picioarele-mi sînt țepene, așa că nu mă pot plînge. Îmi scot măcar banii de țigări cu asta. — Dar sînt foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
În mare sînt aceleași pe care le-am văzut și ieri. SÎnt toate locuri Închiriate lunar? — Toate locurile de pe cele două rînduri de acolo. — Ciudat! Nu mi se pare să existe nici o Întreprindere În apropiere, și totuși sînt atîția care Închiriază locurile cu luna... Cred că am atins un punct sensibil, căci expresia de indiferență a individului deveni rigidă precum cauciucul bătut devreme. Știu și eu... e ieftin... de aceea cred... se bîlbîi el. — Sau poate că parcarea-i atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
sînt aceia care parchează mașinile aici? Din ceea ce mi-ai spus, am Înțeles doar că nu locuiesc prin apropiere, dar... — E doar o supoziție. Cine-a zis așa ceva ? Și dumneavoastră v-ați lăsat mașina aici, nu? — Vorbesc de cei care Închiriază locuri de parcare lunar. N-aș găsi nimic ciudat În faptul că oamenii Își lasă mașinile aici peste zi, dacă lucrează la vreun magazin sau vreo Întreprindere din apropiere și nu au garaj. Dar pentru că ești un tip cinstit, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cinstit, acum nu prea mai știi ce să răspunzi: Și-apoi ai mai spus că n-ai cum să-ți amintești toate chipurile pe care le vezi. Și asta ar fi o dovadă că oamenii care vin aici - indiferent dacă Închiriază locul cu luna sau cu ora - nu sînt clienți prea statornici. Cu toate acestea, dacă privesc bine În jurul meu, observ că majoritatea mașinilor din parcare au fost și ieri aici, nu? — Sper... zise el poticnindu-se ca și cînd ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]