12,690 matches
-
teoria „primelor formațiuni statale românești”, teorie elaborată de Nicolae Iorga și N. Bănescu, dar dovedită ca lipsită de fundament. Kitab al-masâlik wa'l-mamâlik („Cartea drumurilor și regatelor”) menționează referitor la teritoriile pecenegilor: "„la est de unguri se află pecenegii și ținuturi nelocuite care se întind între țara pecenegilor și cea a bulgarilor care se numără printre slavi”". După revolta din 1178, pacea încheiată de Alexios I în 1087 cu pecenegii a recunoscut noua situație creată la Dunărea de Jos de statul
Pecenegi () [Corola-website/Science/301528_a_302857]
-
cu noua vatra a satului are ca vecini: la vest, Vima Mică, centrul de comună (la circa 2,5 km); la sud, pește culmea Brezei se află satul Coreieni (comună Coreieni), iar la sud-est, Vălenii Lăpușului. Că o excepție a ținutului, la est se situează un cătun de țigani, vreo 20 bordeie, cu o civilizație primitivă - " Ponorâta. "La nord-est de-o parte și de alta a râului Lăpuș, se află satul Razoare, fost centru de comună pe vremea regiunilor. La nord
Peteritea, Maramureș () [Corola-website/Science/301584_a_302913]
-
și de alta a râului Lăpuș, se află satul Razoare, fost centru de comună pe vremea regiunilor. La nord peste râul Lăpuș, dincolo de pădurea "Podul Hijului "se află satul Groape, destul de izolat, legat doar printr-un drum forestier de Razoare. Ținutul pe care îl numim azi "Țara Lăpușului, "în care este situat și satul Peteritea, apare atestat pentru întâia oară în 1315 într-un document sub denumirea de Terra Lăpuș. Localitatea Peteritea apare prima dată atestata documentar în anul 1467, ceea ce
Peteritea, Maramureș () [Corola-website/Science/301584_a_302913]
-
pârcălab de Soroca. Documentele ulterioare ne arata fărâmițarea proprietății satului și concentrarea ei în mâinile câtorva persoane. La 15 mai 1622, Ștefan Tomșa, voievodul Moldovei, cu un act dat din Iași, întărește Condachiei, jupâneasa lui Goe, partea din satul Buruienești, ținutul Român, cumpărată de Goe de la Avram din Buruienești. Același vornic Goe mai avea 1/2 de sat care i-a fost întărită cu hrisoavele din anul 1619. În anul 1708, posesiunea satului a ajuns la familia Sturza, iar înainte de anul
Buruienești, Neamț () [Corola-website/Science/301624_a_302953]
-
staroste de Cernăuți este menționat la 12 iulie 1499; Ion Grumezea - vornic în Țara de Sus apare la 26 martie 1574; Ștefan Grumezea la 24 martie 1697 și alții. Apar în documente și sate cu denumirea de Grumăzești: în fostul ținut Fălciu la 11 august 1445; la Vaslui la 15 octombrie 1491; la Neamț în anul 1574. Nu este exclusă nici ipoteza că numele satului Grumăzești să vină și de la configurația locului - "grumaz" - ce înseamna culme de deal prelungită. În jurul anului
Netezi, Neamț () [Corola-website/Science/301655_a_302984]
-
se pare că a fost pe locul numit Siliștea, si a aparținut o anumită perioadă de comună Petricani. Un alt document din anul 1619 menționează faptul că Radu Mihnea, domnul Moldovei, dăruiește lui Lupu al III-lea moșia Grumăzești din ținutul Neamț. Se mai găsesc mărturii despre satul Grumăzești în documente din anii 1685 și 1720. De numele satului Grumăzești se leaga și viața marelui entomolog și membru al Academiei Române, Aristide Caradja (1861-1955). În mijlocul parcului dendrologic se gaseste conacul, ridicat între
Netezi, Neamț () [Corola-website/Science/301655_a_302984]
-
să-și apere Muntele Farcașa până la Gura Largului, precum și ceilalți munți ai lor și să-și ia venitul cuvenit de la cei ce vor să pască oile sau să vâneze în traistele lor. 12 ianuarie 1634: Moise Movilă face referire la ținutul Pipirigului întărind împrejurimile Mănăstirii Neamț: “Suret de pre un ispisoc de la Moisei Moghilă voievod din leat 7141 (1634) ghenarie 12 dini [...], iar de acolea piciorul țin gios până la gura Plotunului [...] în sus până la Slatina [...] până suptu Hălăucului ”. Între anii 1772
Comuna Pipirig, Neamț () [Corola-website/Science/301662_a_302991]
-
minoritate de ortodocși (1,89%). Pentru 4,23% din populație, nu este cunoscută apartenența confesionala. Până în anul 1864, când, sub domnia lui Al. I. Cuza, a fost realizată reorganizarea modernă a României, localitatea Săbăoani a fost arondata următoarelor ocoale din ținutul Românului : - Ocolul Cotul Mijlocului (1772-1774) - Ocolul Mijlocului (1774-1883) - Ocolul Moldovei (1883-1864) Aceste frecvente schimbări de apatenență administrativă se pot explica și prin proiectele de reorganizare încercate de Principatul Moldovei în perioada de după Regulamentul Organic. De menționat faptul că în această
Comuna Săbăoani, Neamț () [Corola-website/Science/301675_a_303004]
-
de reședință al comunei cu același nume din județul Sibiu, Transilvania, România. Localitatea Marpod se află pe drumul județean 105, la 32 km de municipiul Sibiu, la 29 km de orașul Agnita și la 41 de km de munții Făgăraș. Ținutul dintre râul Târnava Mare și răul Olt este cunoscut sub numele "podișul Hârtibaciului", fiind o parte a podișului Târnavelor. Denumirea vine de la cel mai important rău ce străbate regiunea în diagonală, de la NE la SV. Râul Hârtibaciu, care are o
Marpod, Sibiu () [Corola-website/Science/301716_a_303045]
-
se pare că primează. Numele Racovița îl poartă peste 10 localități situate în diverse județe ale țării precum și numeroase pâraie, văi, foste moșii, păduri și terenuri, ca și o mânăstire din Belgrad și un sat din obștina Makreș aparținătoare de ținutul Vidinului. De-a lungul timpurilor așezarea a cunoscut o varietate de nume: [[Fișier:SigiliuRacovița.jpg|400px|right|thumb|Sigiliul comunei Racovița din anul 1876, cu inscripția” SIEGEL DER GEM[einde]. COMUNA RACOWITZA”]] Nume dat așezării de către locuitorii satelor din jur
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
aduse de pe întreg teritoriul [[Transilvania|Transilvaniei]] (vezi [[Istoria comunei Racovița|Istoria Racoviței]]), a atras după, cum era și firesc o restructurare capitală și în domeniul artei populare. Fiecare nou venit a adus cu sine elementele culturii materiale și spirituale ale ținutului de baștină, elemente ce s-au contopit ulterior într-un tipar comun, o sinteză a tot ce a fost mai valoros, o artă populară îmbogățită și cizelată pe parcursul anilor de creatori locali rămași anonimi. Nume de creatori populari racoviceni au
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
și 15 km² în cea de dealuri), reprezintă al doilea afluent al Mureșului ce izvorăște din Poiana Ruscă. Pe acest râu au existat până spre 1950 numeroase mori. Din punct de vedere etnografic, localitatea Dobra se află la limita dintre Ținutul Pădurenilor și valea Mureșului. Pe teritoriul satului Dobra s-au descoperit urme de locuire încă din preistorie. Înainte de sfârșitul primului mileniu, aici exista germenele unei formațiuni statale. Prima atestare documentară este din anul 1387 sub numele maghiar Iwfiw (Jófű), ("rom
Dobra, Hunedoara () [Corola-website/Science/300546_a_301875]
-
Harghita, situată la o altitudine de 750 de metri, în partea de nord-est a Depresiunii Gheorgheni (numită și Depresiunea Giurgeului), la poalele munților vulcanici ai Gurghiului. Scriitorul Balázs Orbán, autor al unei monografii monumentale din secolul al XIX-lea despre Ținutul Secuiesc, întitulată "„Descrierea Ținutului Secuiesc”" (Székelyföld leírása), descria poziția geografică a comunei astfel: "„Remetea, față în față cu Ditrău, pe partea stângă a Mureșului, se întinde romantic în valea pârâului Pietrii.”" Terenul prezintă morfologia caracteristică bazinelor intramontane. Zona de șes
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
altitudine de 750 de metri, în partea de nord-est a Depresiunii Gheorgheni (numită și Depresiunea Giurgeului), la poalele munților vulcanici ai Gurghiului. Scriitorul Balázs Orbán, autor al unei monografii monumentale din secolul al XIX-lea despre Ținutul Secuiesc, întitulată "„Descrierea Ținutului Secuiesc”" (Székelyföld leírása), descria poziția geografică a comunei astfel: "„Remetea, față în față cu Ditrău, pe partea stângă a Mureșului, se întinde romantic în valea pârâului Pietrii.”" Terenul prezintă morfologia caracteristică bazinelor intramontane. Zona de șes formată preponderent din aluviunile
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
exact rolul lui Kendeffy în atentatul împotriva domnului său, dar după aceste evenimente a fugit la Timișoara. De aici, din cauza primejdiei turcești, se refugiază la Cluj, unde aderă la ordinul monahal franciscan. După câțiva ani de peregrinări se îndreaptă în Ținutul Secuiesc. Potrivit unei legende, a sosit pe aceste meleaguri dinspre Gurghiu, mai precis dinspre Vârful Crucii, coborând de-a lungul Pârâului Pietrii, care traversează așezarea și în prezent, spre râul Mureș. Îi este atribuit și numele pârâului. S-a stabilit
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
deschis atunci, în localitate trăiau 117 familii. Anul 1763 este important din două motive. Preotul "Ferenc Csergő" raportează existența unei școli elementare, pomenind totodată că în sat trăiau 834 de suflete. Tot în 1763 împărăteasa Maria Terezia dispune înființarea în Ținutul Secuiesc a unui regiment de grăniceri. Rezistența opusă de secuime, care dorea păstrarea statutului tradițional de autoorganizare militară, a fost înfrântă de Austria prin acțiuni ce au culminat cu cunoscutul masacru de la Siculeni, din 7 ianuarie 1764 („Siculicidium”). Primarul și
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
mondial o cruce votivă pe strada Borvíz, în semn de recunoștință întoarcerea din război a celor trei fii ai săi nevătămați. La sfârșitul străzii Szárhegy, József Bartis și vecinii săi au ridicat în 1967 o cruce, pentru ca Dumnezeu să ferească ținutul de trăsnete. Cu ocazia hirotonirii în 1958 a lui Sándor Bakos ca preot protopop, părinții lui au ridicat o cruce în strada Bernád. Din cele aproape o sută de mori de apă de la începutul secolului XX, situate în Depresiunea Giurgeu
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
forestieră și de plutărit, aceste activități devenind cu timpul mai profitabile decât agricultura. Plutăritul pe Mureș are o tradiție de secole. O înscripție din perioada romană, descoperită la Alba Iulia, menționează un „Collegium plutarium”. Timp de secole, Mureșul a legat ținutul Gheorgheni de restul Ardealului. A observat acest lucru și împăratul Iosif al II-lea cu ocazia vizitei sale la Gheorgheni. La Dieta Transilvaniei din 1626 s-a menționat că cel mai căutat material lemnos erau scândura și dranița din Gheorgheni
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
și 1849 în Protopresbiteratului Halmagiului " a publicat două manuscrise redactare de către părintele Ion Moga, protopopul unit al Halmagiului, martor ocular al evenimentelor pe care le descrie că întâmplate în anii 1848-1849. Potrivit celor scrise de părintele protopop Ion Moga, în Ținutul Halmagiului, revoluția a început în 23 octombrie 1848, când la Halmagel, clopotele s-au auzit sunând , în dunga " . Ținutul a fost invadat de trupe ungurești sub comanda maiorului Gaal. Timp de patru zile au incendiat satele din jurul Halmagiului ...
Brotuna, Hunedoara () [Corola-website/Science/300540_a_301869]
-
ocular al evenimentelor pe care le descrie că întâmplate în anii 1848-1849. Potrivit celor scrise de părintele protopop Ion Moga, în Ținutul Halmagiului, revoluția a început în 23 octombrie 1848, când la Halmagel, clopotele s-au auzit sunând , în dunga " . Ținutul a fost invadat de trupe ungurești sub comanda maiorului Gaal. Timp de patru zile au incendiat satele din jurul Halmagiului ...
Brotuna, Hunedoara () [Corola-website/Science/300540_a_301869]
-
de “Iles-Sades-Fenes”, din vremea regelui Bela al IV-lea care a dat prin decret regal unei familii de nobili aceste pământuri. pentru fapte de vitejie în luptele cu tătarii din timpul invaziei tuco-mongole care a avut loc în anul 1241. Ținutul Iliei, Gurasadei, până la Zam, pădurile dintre Mureș și Cris și așezările până la satul Fenes din Munții Apuseni au aparținut ereditar unor nobili din acea vreme. În a doua jumătate a secolului al XIV-lea din cauza pericolului otoman, principii Transilvaniei au
Ilia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300551_a_301880]
-
al râului Gurghiu. Este o așezare liniștită de munte, în stilul câmpulungurilor și de o frumusețe asemănătoare cu Rucărul sau Dragoslavele, cu o lungime de 11,35 km. Se învecinează în partea de răsărit cu județul Harghita, la sud cu ținutul Sovatei, comuna Chiheru de Jos, la vest cu comuna Gurghiu iar spre nord cu comunele Hodac, Stânceni și Lunca Bradului. Latitudinea 46ș47’ nord, longitudinea 24ș28’ est, altitudinea 530-570 m. Relieful e deosebit de variat. Valea pe care este situată comuna Ibănești
Ibănești, Mureș () [Corola-website/Science/300583_a_301912]
-
de pe malurile râului Jiu , din județul Gorj , iar , ungurenii “ sunt păstori , proveniți de prin părțile Sibiului. În vremea domnitorului Brâncoveanu exista la Slobozia și un conac pentru popasul domnesc , ce a fost refăcut de Știrbei Vodă , acesta moștenindu-l împreună cu ținuturile din jur . Mai târziu , acesta a fost moștenit de unul dintre descendenții nobilei familii moldovene Sturdza , pe nume Costache , prin căsătoria sa cu Irina Câmpineanu , cea care moștenise acest domeniu. Familia Sturdza a păstrat această moștenire până în anul 1948 , când
Comuna Slobozia, Argeș () [Corola-website/Science/300643_a_301972]
-
Pârâul Ursului, Târna, Groapă lui Bălan, Oacheșă, Pârâul Teiului, etc. Din cercetarea documentelor istorice, privind comunitatea în care trăim, am descoperit unele izvoare cu privire la localitatea Cernu. În toamna anului 1456, tânărul Ștefan și-a adunat peste 5000 de călăreți din ținuturile Tecuci și Putna, ajutat fiind de stăpânii satelor, de pe pârâul CERNU, din ținutul Bacăului și de prietenii din copilărie, de pe meleagurile Borzeștilor, pentru a lua tronul Moldovei, la 12 aprilie 1457. Alte acte domnești cu referire la CERNU, sunt cele
Cernu, Bacău () [Corola-website/Science/300663_a_301992]
-
istorice, privind comunitatea în care trăim, am descoperit unele izvoare cu privire la localitatea Cernu. În toamna anului 1456, tânărul Ștefan și-a adunat peste 5000 de călăreți din ținuturile Tecuci și Putna, ajutat fiind de stăpânii satelor, de pe pârâul CERNU, din ținutul Bacăului și de prietenii din copilărie, de pe meleagurile Borzeștilor, pentru a lua tronul Moldovei, la 12 aprilie 1457. Alte acte domnești cu referire la CERNU, sunt cele din anii 1460, 1462, 1507, 1617, 1645, 1653, 1692, 1699, 1705, 1826, 1838
Cernu, Bacău () [Corola-website/Science/300663_a_301992]