10,749 matches
-
zona în vara 1834-35. După ore bune de zbor am aterizat la Castro și până la lăsarea serii am putut vizita mica localitate, Plaza de Armas, catedrala colorată, Muzeul regional și Mercado, cu a sa Feria de artesania Târgul de artizanat, admirând minunatele obiecte din lână, piele, lemn, piatră și metal. Seara am participat la un inedit ospăț, unde ni s-a servit "curanto", specialitate pe bază de carne de vită, porc și pasăre și fructe de mare, puse într-o groapă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
decedată la New York în 10 ianuarie 1957. Emoția de a fi lângă marea poetă era accentuată de gândul că în urmă cu doar 20 de ani se reculeseseră aici Salvador Allende și Pablo Neruda! În centrul din Montegrande aveam să admirăm un grup statuar, prezentând-o pe Gabriela, învățătoare, alături de doi copii, casa Gabrielei, cu doar două camere, din care una transformată în clasă de școală. Eram profund impresionați de cele văzute, așa că drumul de înapoiere la autostrada Panamericană l-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
pământ, respectiv "câmpul cu turcoaze". Am vizitat Muzeul mineralogic, Gara de lemn cu vestita locomotivă "Copiapo", decretată în 1952 Monument național, care a funcționat între Copiapo și Calderas (port la Pacific) între 1851 și 1858, catedrala orașului și Piața centrală, admirând casele vechi și străzile străjuite de arbori cu mii de flori de culoare violet (întâlnisem la Santiago aceiași arbori cu flori galbene sau roșii, o splendoare!). A doua zi dimineață am făcut o vizită la Universidad de Atacama, creată la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Pan de Azucar, incredibilă zonă de exuberantă vegetație și populată cu vulpi, guanaco (cămila sud-americană), lame, pinguini Humbold, nutrii, foci.... A fost minunat! M-am despărțit de prietenoasele noastre gazde, am plecat la drum și până am adormit am putut admira prin geamurile autobuzului miliardele de stele, ce păreau atât de apropiate că puteai să le atingi cu mâna. Trăiam o senzație ciudată, străbătând un deșert, doar noi, cei din autobuz, pierduți în noapte! Ajuns dimineață la Santiago, mi-am făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
noastre, unele traduse în spaniolă și "donația" a făcut timp de o săptămâna obiectul unei expoziții deschise în holul central al impozantului edificiu. La "Museo Nacional de Bellas Artes" fusesem ca "vizitator" la puțin timp după sosirea la Santiago și admirasem arhitectura clădirii și colecțiile. Era cea mai veche instituție de acest gen din America Latină, fiind fondat în 1880 ca Museo Nacional de Pintura. Și-a schimbat numele în Museo Nacional de Bellas Artes în 1887, iar în 1901 guvernul a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Principatelor Unite", având în vedere că "sângele apă nu se face". Am invitat tot familionul la ambasadă la o masă, au venit, ne-am firitisit, l-am mângâiat pe "ăla micu' " pentru care eram un fel de "naș" și am admirat din nou "beizadelele", care după experiența de peste ocean se făcuseră și mai frumoase! Cu Herdan povestea a fost tragi-comică. Aflasem de existența lui, unul din românii "ajunși" ginere de general și decan al Facultății de Arte Plastice de la Universidad de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
vulcanul Tupungato, de 6570 de metri, Santiago avea multe parcuri și multe oaze de verdeață și liniște. Unul din acestea se află în apropierea ambasadei, în zona Cerro San Cristobal, Parque Metropolitano, putând fi vizitat în mașină, pe jos sau admirat din funicular. În apropierea bătrânei și monumentalei stații de cale ferată (azi Centru cultural) Estacio Mapocho, proiectată de doi arhitecți francezi în 1912, se află Parque Venezuela și Parque Forestal, modelat la sfârșitul secolului al XIX-lea de peisagistul francez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Salvador Allende, în urma bombardamentelor artileriei și aviației palatul intrând în lucrări de restaurare, încheiate în 1981. Centrul Santiago, cu numeroase artere pietonale și magazine moderne, elegante, constituia un punct de atracție, deși salariul nostru minuscul nu ne permitea decât să "admirăm". (La încheierea misiunii, trecând pe aici pentru o vizită "de rămas bun", soția a văzut într-o vitrină o pereche de cizme turcoaz, cu intarsii de piele albă, o minunăție! Am întrebat de preț, costau 150 de dolari, respectiv un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Nada" nimic, la care răsuflam ușurat. După restaurant, având în vedere oboseala drumului, emoțiile cu voucherul și diferența de fus orar, am căzut "secerați". Se înserase când ne-am trezit, am mâncat ceva ușor la restaurant și am ieșit să admirăm Madridul "by night". Era strălucitor, elegant, interesant, cu străzile pline, cu autoturisme "de marcă", vitrine amenajate cu gust, baruri și restaurante care-ți făceau cu ochiul. Am ajuns în vestita "Puerta del Sol", cu aglomerația ei obișnuită, veritabil Turn Babel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
cu gust, baruri și restaurante care-ți făceau cu ochiul. Am ajuns în vestita "Puerta del Sol", cu aglomerația ei obișnuită, veritabil Turn Babel, loc de întâlnire al tuturor limbilor lumii. Aici am luat loc la terasa unei cofetării ca să admirăm furnicarul pieței, delectându-ne cu două cupe de înghețată de fructe, uriașă, aromată și apetisantă. Ne-am reîntors la hotel târziu, am deschis televizorul și am butonat până am dat peste un program de "copla", interpretat de maestrele genului. A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
intitula "Somnul rațiunii naște monștri". Le-am urat, ca atare, să le stea berea în gât! (deși făcuseră ei "cinste", în contul "Instituției"). În scurtul sejur madrilen n-am stat locului, reușind să vizităm Muzeul Prado, Palatal regal, Catedrala, să admirăm monumentele celebre și chiar să vizităm "pasiv" marele magazin "Corte Ingles". Plecam cu regretul că fusese "doar atât", neștiind că aveam să mă întorc la Madrid peste 14 ani în calitate de consilier diplomatic, prim colaborator al ambasadei! În ziua plecării la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
adunau spre ași arăta ce pot iar spectatorii era adevăratul juriu, dar când se auzea de departe formația „ursul de la Dragalina” ori „căiuții de la Victoria” toate celelalte formații erau lăsate pe planul al doilea, ba chiar îi întâmpinau și-i admirau. Aceste formații aveau un ceva special ce te făcea să le acorz atenție. Tânărul Mihai Romaniuc, calfa formației din Dragalina, în fiecare an venea cu noi lucruri. Întrun an a venit cu un cort al ursarilor, montat pe o sanie
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
adunau spre ași arăta ce pot iar spectatorii era adevăratul juriu, dar când se auzea de departe formația „ursul de la Dragalina” ori „căiuții de la Victoria” toate celelalte formații erau lăsate pe planul al doilea, ba chiar îi întâmpinau și-i admirau. Aceste formații aveau un ceva special ce te făcea să le acorz atenție. Tânărul Mihai Romaniuc, calfa formației din Dragalina, în fiecare an venea cu noi lucruri. Întrun an a venit cu un cort al ursarilor, montat pe o sanie
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
vorbesc de evrei cum am vorbit, vă puteți Închipui că astăzi am să am același curaj.” Atunci ziceam că „proporțiunea dintre evrei și români este prea mare; orice părere am avea noi de această rasă, ori cât de mult am admira noi și sobrietatea ei și viața ei În familie și spiritul ei de economie și calitățile ei intelectuale, este evident că În momentul de față acest element este străin la noi, și că proporțiunea lor nu este așa Încât să nu
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
pentru a cerceta implicarea În complotul antidinastic, acțiune criticată de mulți contemporani printre care și Costaforu. Acesta a ținut să scrie un articol „Petre Carp calomniat”, publicat În ziarul „Adevărul” din 20 mai 1919, În care spunea că „i-a admirat totdeauna caracterul cavaleresc de om mândru și Întreg, conștient de propria lui valoare, precum și de respectul ce i se datorește". Împovărat de ani și de boală, Petre P. Carp s-a stins Într-o duminică - 19 iunie 1919, fiind Înmormântat
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
este chiar nepotrivit un comentariu, cartea se află încă în librării. Ca și în cazul altor scrieri importante, ceea ce rămâne "postum" cititului și recititului constituie marcă de reală valoare a cărții. Or, după ce parcurgi, ca într-o călătorie fascinantă, Copacul, admirând paginile luminoase, ca pe niște peisagii captivante, și după ce înfrângi alte porțiuni ale acestui drum, care are și capcane, întârziind călătoria (cartea se adresează cititorului cu anumit stagiu în întreprinderile livrești), Copacul devine o amintire asumată în trecutul artei de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
simț modern". Comanda nefericiților soldați exerciții de pedepsire (culcați sculați!... în ritm alert și fără pauză), iar semnalul îl dădea utilizându-și orificiul anal prin care scotea niște gâlgâituri uluitoare, scârboase. Unii ostași, în conformitate cu legile victimologiei, ajungeau chiar să-l admire pe acest ofițer monstruos care îi tortura cu o plăcere înscrisă voios pe fața lui spână. Unii îl aveau chiar ca idol. Același ins, care nu era atât de imbecil pe cât era detracat, când se afla la beție, povestea cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
abia noaptea, în tren, minunea a devenit fericire. Noaptea, în vagonul Iași-Cetatea Albă-Bugaz, după ce s-a stins lumina (erau puțini călători), tot uitându-mă la ceas, am observat că acele indicatoare și cifrele sunt fosforescente. Am stat toată noaptea treaz, admirând fenomenalul ceas. Apăruse însă și o problemă: de unde vine această lumină? Pe cine să întreb, pe cine să trezesc din somn? Mai mult, mi se părea că acest obiect mi-a fost destinat mie, pentru a rămâne o complicitate, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
și analistul politic al anului, iar Mona Muscă a dobândit trofeul la categoria miniștri și parlamentari. Oamenii își iubesc cântăreții, mai ales de muzică populară (Irina Loghin), actori (Florin Piersic), fotbaliștii (Cristi Chivu), apreciază succesul marilor capitaliști români (Ion Țiriac), admiră incisivitatea fără frontiere a jurnalistului anului și ubicuitatea sa televizată în talk-show-uri și interviuri pe toate canalele posibile, admiră același lucru la tânărul politician al anului (Cozmin Gușe): faptul că nu are nici „tată originar” nici „tată adoptiv” și merge
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
cântăreții, mai ales de muzică populară (Irina Loghin), actori (Florin Piersic), fotbaliștii (Cristi Chivu), apreciază succesul marilor capitaliști români (Ion Țiriac), admiră incisivitatea fără frontiere a jurnalistului anului și ubicuitatea sa televizată în talk-show-uri și interviuri pe toate canalele posibile, admiră același lucru la tânărul politician al anului (Cozmin Gușe): faptul că nu are nici „tată originar” nici „tată adoptiv” și merge pe drumul său. Poporul alegător se regăsește în parlament într-o femeie independentă, curajoasă, orientată spre cetățeni și neobedientă
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
semnificativ față de stadiul evoluției electoratului. A doua veste bună este aceea că electoratul este mult mai puțin misogin și începe să crediteze la cote ridicate participare politică a femeilor (grație mai ales Monei Muscă și Monicăi Macovei). Deocamdată ele sunt admirate mai ales pentru prestația politică orientată spre dreptate și cetățeni. Urmează ca politicienele, oricare ar fi acestea, să demonstreze că au o agendă clară în privința intereselor politice ale femeilor și că aduc în politica românească virtuți preponderent femeiești: cooperarea, simțul
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
îmi place să arăt bine, nu sunt frustrată estetic nici la 51 de ani, dar ca la 51 de ani. Nu mă roade invidia pe nici un bărbat și nu mă roade nici o invidie: prețuiesc oamenii pentru ceea ce fac, pot să admir foarte bine și un lăcătuș și un președinte de țară, cu condiția să lucreze cum trebuie. Admir oamenii în urma cărora rămâne ceva bun, util, n-are importanță ce, oameni care nu trăiesc degeaba, indiferent de sexul lor. Nu frustrările m-
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
51 de ani. Nu mă roade invidia pe nici un bărbat și nu mă roade nici o invidie: prețuiesc oamenii pentru ceea ce fac, pot să admir foarte bine și un lăcătuș și un președinte de țară, cu condiția să lucreze cum trebuie. Admir oamenii în urma cărora rămâne ceva bun, util, n-are importanță ce, oameni care nu trăiesc degeaba, indiferent de sexul lor. Nu frustrările m-au împins spre feminism. O.Ș.: Dar ce anume? M.M.: Lipsa vizibilității ideilor femeiești în cultură, în
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
public, iar gurul trebuie să aibă grijă să fie mereu înțelept. Are o datorie morală față de public: să fie gardian al echilibrului înțelept. Eu cred că trebuia să judece mai puțin pătimaș. Eu știu că e foarte talentat și îl admir pentru talentul lui. E realmente unul dintre oamenii cei mai talentați din spațiul public. Dar, câteodată, noi iubim mai mult metaforele decât ponderația, rezonabilitatea, judecata dreaptă, judecata cumpănită. Cred că suntem o țară moartă după metafore și compuneri libere. Observator
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
o altă soră, sora Saturnina, atesta că: «era în întregime rugăciune și muncă; nu putea să conceapă că cineva ar sta vreun moment în lenevie, din moment ce nu trebuia să se uite că ne aflăm la prezența lui Dumnezeu». Dar o admira pentru seriozitate și prudență pe sora Donnina Celestina, asistentă pentru veghea nocturnă: «modelul și protectoarea vigilentelor, care, peste 50 de ani a slujit în spitalul militar din Verona. Când era tura mea de seară, mă chema, îmi dădea instrucțiuni pentru
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]