10,318 matches
-
bântuită care acum îmi place atât de mult că nici nu vreau să mă mai mut în altă parte, îmi fac programul de discuție cu Alfonso, apoi de chinuit bolovanul și de vorbit singură uitându-mă la lumânarea aprinsă și adorm liniștită, înconjurată de prietenii mei muzicali. Ziua saunei. Dimineața trece rapid, la sculare aliniem borcănașele cu urină în fața casei apoi mergem cu Alfonso la cules de plante aromatizante pentru mai târziu. Cu toții așteptăm nerăbdători apariția magică a saunei și nu
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
pături. Alfonso va administra câte trei pietroaie la fiecare, cu excepția lui Sophie care, având inimă deja caldă, nu necesită decât două. La sfârșit, Jo se ridică sacadat și, cu același zâmbet jumătate încântat jumătate adormit se îndreaptă spre colibă, unde adoarme instantaneu. Cu tot cu curățatul prealabil și cu cititul în lumânare, fiecare are nevoie de măcar o oră, deci rândul meu vine undeva după ora două-trei dimineața. Am asistat la cermonialul pre saună la toată lumea, și am aflat tot felul de ciudățenii
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
în baia de aburi, unde, deși focul era aproape stins de-acum și aburii ceva mai puțin puternici, mă simt ca un nou-născut, clipocind fericită sub mormanul de pături. Așa da saună! Ajunsă pe bancheta care-mi servește drept pat, adorm atât de rapid că nu mai am nici timp să urez noapte bună, ca de obicei, spiritelor din cameră. Dacă vor fi avut vreodată privilegiul de a încerca o saună ca cea pe care tocmai am făcut-o eu, nu
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
apuci? Mă simt complet debusolată. Nu am habar de unde își scoate Alfonso ideile, dacă are vreun țel sau vorbește pur și simplu, însă indiferent de scopurile lui Alfonso ideea mi-a trecut și mie prin cap și a rămas idee. Adorm, târziu, întrebând în aer către camarazii mei nevăzuți ce opinii și sugestii au apropo de discuția pe care tocmai au auzit-o. Plecarea către Urusona a fost anunțată pentru a doua zi la ora unu dupăamiază, deci cuget că pe la
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
o notă mentală de „Musai să-mi amintesc totul”. Privesc forma mișcătoare a Urusonei acompaniată de zgomotul parcă din ce în ce mai puternic al râului, văd tot felul de forme neconturate plutind în semiobscuritate, aud un zgomot nedeslușit de bătălie și, spre dimineață, adorm asaltată de zgomote și imagini haotice. În zori ne trezim claie peste grămadă, facem schimb de impresii și singurul numitor comun pare a fi vomitatul. Nimeni nu pare să fi avut vreo revelație și nici vreo experiență extrem de coerentă. Apare
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
în jur începe să se agite, aud „Lago Agrio, Lago Agrio” și mulți își fac drum să coboare. Mă trezesc de-a binelea și încep să studiez locul rău famat, odată cu plecarea din autogară. Arată ca un orășel normal, complet adormit la ora asta, cu căsuțe prăfuite și destul de scorojite, presărat cu câte un magazin universal din loc în loc. Fără doar și poate, partea asta din Ecuador este mai săracă decât părțile vestice, iar peisajul s-a schimbat radical. Trecem prin
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
parcă nu i-am văzut în timpul zilei, apoi îi văd, în frunte cu unul alb, impunător, traversând un pârâu argintiu în sclipirea soarelui. Trec aproape de mine într-o ploaie de picături și după o vreme nu mai știu nimic și adorm. Deschid ochii când soarele arde aproape deasupra casei, sunt singură în fața focului stins, până și hamacele celelalte au dispărut. Găsesc sticla cu apă, beau, apoi mă ridic precaut din hamac. Sunt odihnită, am mintea clară, mă simt de parcă am avut
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
autostopul la vreo canoe în trecere, care să mă ducă până la casa lui Guillermo. Rămân pe mal contemplând râul liniștit, mă cuprinde în sfârșit o oboseală în tot corpul și mă așez, sprijinită de un copac, chinuindu-mă să nu adorm. Nu după multă vreme apare în goană ajutorul lui Don Julio care se apropie de mine și îmi spune că Don Julio l-a trimis să îmi spună să mă întorc să plătesc ceremonia. Îl privesc mirată, îi spun că
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
doar o lumânare sclipește undeva departe, la masa șamanilor (în Peru, ca și în Ecuador, ceremoniile decurg într-un întuneric complet). Sunt așezată dar nu întinsă pe saltea ideea este să stai comod dar nu atât de comod încât să adormi, deci poziția în general este așezat pe scaun sau podea sau în hamac). Nu după multă vreme unul dintre șamani începe să cânte cu o voce puternică, care străbate ușor toată sala. Cântecul se termină și aproape imediat altă voce
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
parcă sfâșie întunericul și deschide porți nebănuite spre lumi ascunse. Ascult cu respirația tăiată, spectacolul este impresionant. Văd cum mulți în jur s-au întins deja pe saltea, simt cum mă cotropește oboseala dar vreau să rămân așezată ca să nu adorm și să pierd din performanțe. Nu simt mare lucru în rest, văd câteva siluete nedeslușite apropiindu-se de masa cu șamani unii participanți merg să bea ayhuasca pentru a doua oară. Mă simt obosită, ideea de a mă ridica în
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
cele joase. Șamanii încep să se plimbe în jurul încăperii, trecând pe la fiecare și făcând o curățare cu fum de mapacho și cu chakapa Mă întind, obosită, simt o succesiune de mâini deasupra capului și mă simt liniștită și gata să adorm; văd cum un șaman stă un timp îndelungat aplecat deasupra lui Chris, care este chiar lângă mine, închid ochii și totul devine silențios și nemișcat. La un moment dat aud vocea îndepărtată a lui Matt care anunța că ceremonia a
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
să ne întâlnim a doua zi să discutăm mai pe larg și terminăm din nou izbucnind în râs în fața enormității situației. Chris nu are somn, merge la o plimbare scurtă și îl rog să mă trezească înainte de ora patru în caz că adorm. Închid ochii încercând să mă relaxez și să uit ce s-a întâmplat. Deschid ochii și aud vocea șoptită a lui Chris: „Ingrid, este patru fără zece”. Mă ridic, îmi culeg geanta, mă uit la corpurile întinse în jurul camerei și
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
pe care am întâlnit-o la cabinetul lui Jorge. Mă așez și eu pe o rogojină în timp ce Jorge explică adunării că ideea este să stăm suficient de confortabil, ca să nu ne doară nimic, dar suficient de inconfortabil ca să nu putem adormi, deci ne recomandă să nu ne întindem complet. Urmează atingerea cu uleiul deja cunoscut apoi Jorge se retrage și el pe rogojina lui, umple prima cupă cu ayahuasca, sufla ușor deasupra lichidului maroniu și îl trimite pe Iles în direcția
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
minte oameni pe care îi iubesc și îmi umplu ființa cu sentimentul de iubire. După un timp zumzăitul încetează și am senzația distinctă că sunt din nou singură. Verific din nou imaginea tabloului și zgomotul de afară care sunt neschimbate. Adorm. Deschid ochii în plină zi, rămân nemișcată câteva minute, contemplând tabloul din fața mea. Simt o foame acută și înfulec câțiva biscuiți dintr-un pachet de pe masă. Abia aștept să ies în lumea „mea” cu soare, copaci și papagali (până una
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
niciodată de la ceva greu și nu credeam că o să-l văd vreodată bolnav sau la pat. Și totuși, a venit o zi de joi, acum vreo 25 de ani când, venind spre casă de la Pătârlagele, unde vânduse niște roșii, a adormit la volan și s-a lovit de un plop de pe marginea șoselei. În mașină mai era cu soția fratelui meu, Fănel. Ambii au avut fracturi la picioare, inclusiv fracturi de șold. Au rămas amândoi distruși pe viață. Am mai fost
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
curgeau lacrimile. Același lucru se întâmpla și când îl cântam copiilor mei. Atât Gabriela cât și Adrian începeau să plângă. Cel mai des îl cântam în mașină, când aveam drumuri lungi de făcut sau când călătoream noaptea târziu pentru ca să nu adorm la volan. Aveam multe hobby-uri, dar cele mai importante erau sportul (fotbalul, tenisul, șahul) și excursiile. Am călătorit în peste 25 de țări, iar în unele chiar de mai multe ori. Revenind la istoria comunității mele natale, în 1948
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
serviciu. Dânșii m-au invitat la masă, însă timpul nu-mi permitea să mai rămân deoarece pierdeam trenul spre Buzău. Îmi aduc aminte ce groaznic era. Nu prindeam loc și obosit cum eram, după zece ore de muncă pe șantier, adormeam pe hol. Lumină nu prea era și mulți dădeau peste mine, sau chiar mă călcau în picioare. La început aduceam câte 100 de ziare, apoi numărul a crescut. Biserica a început să lucreze, să tipărească tot felul de cărți, broșuri
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
am ajuns în gară, tocmai sosea trenul de România. - Hai, frate, că am ajuns la timp, acum odihnește-te în pace! Și m-am odihnit pentru că de văzut nu prea am avut ce vedea. Cum am ajuns în cușetă am adormit, iar când m-am trezit eram deja în România. Cu marfa... în piață sau târguri nu m-am mai dus, pentru că îmi era rușine. Am dus-o în consignații; erau multe atunci după Revoluție, acum li se spune en-gros-uri. Mergi
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
Vlad, tinerii din grupul vocal Elogio au fost extraordinari. De asemenea, pe aceeași șcenă a interpretat laude la adresa lui Dumnezeu și solistul Cătălin Gâțan, care, cu vocea sa puternică, a reușit să-i trezească și pe cei care aveau gânduri să adoarmă din cauza prelungirii concertului. Grupul "ADAM" Quintet a fost de asemenea prezent și au interpretat colinde frumoase, acompaniați și dirijați de profesorul Nouraș Costea. Nu putem să nu amintim și solistele Norela și Lavinia Costea dar și pe Lucas Itcavioloncel și
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
punții peste pârâul Racova. întoarsă acasă Ghiță, bărbatu-său s-a trezit din somn și o întrebă pe unde a umblat iar ea minți că a fost la taică-su, că mamă-sa îi cam bolnavă și îl îndemnă să adoarmă căci îi va povesti mâine pe îndelete ce și cum. Se dezbrăcă încetișor , ascultând sforăitul lui Ghiță care adormise din nou și se culcă cu spatele la bărbatu-său. A adormit și visează cum un stol de ciori se așează pe umerii
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
a umblat iar ea minți că a fost la taică-su, că mamă-sa îi cam bolnavă și îl îndemnă să adoarmă căci îi va povesti mâine pe îndelete ce și cum. Se dezbrăcă încetișor , ascultând sforăitul lui Ghiță care adormise din nou și se culcă cu spatele la bărbatu-său. A adormit și visează cum un stol de ciori se așează pe umerii ei, ea le alunga dând din mâini dar tot nu scăpa de ele. Se trezește și se mută în
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
-su, că mamă-sa îi cam bolnavă și îl îndemnă să adoarmă căci îi va povesti mâine pe îndelete ce și cum. Se dezbrăcă încetișor , ascultând sforăitul lui Ghiță care adormise din nou și se culcă cu spatele la bărbatu-său. A adormit și visează cum un stol de ciori se așează pe umerii ei, ea le alunga dând din mâini dar tot nu scăpa de ele. Se trezește și se mută în alt pat și se gândi că trebuie musai să-l
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
unde luă ceva în gură apoi se culcă în casă. Ghiță, pe care nu-l mai atingeau obișnuitele vorbe de batjocură ale nevesti-si, se urcă în podul șurii unde avea niște lucernă cosită mai demult, își făcu un culcuș și adormi de îndată. Marița încercă să adoarmă dar în spatele pleoapelor se perindau imagini înfricoșătoare. Buturuga găsită de Gheorghe lua forme diferite, ba părea un cioroi fioros, ba o vietate de spaimă, cu două coarne și barbă ca de țap, ba devenea
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
se culcă în casă. Ghiță, pe care nu-l mai atingeau obișnuitele vorbe de batjocură ale nevesti-si, se urcă în podul șurii unde avea niște lucernă cosită mai demult, își făcu un culcuș și adormi de îndată. Marița încercă să adoarmă dar în spatele pleoapelor se perindau imagini înfricoșătoare. Buturuga găsită de Gheorghe lua forme diferite, ba părea un cioroi fioros, ba o vietate de spaimă, cu două coarne și barbă ca de țap, ba devenea un taur ce scotea două fuioare
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
spaimă, cu două coarne și barbă ca de țap, ba devenea un taur ce scotea două fuioare de aburi pe nări. Se trezi, sări din pat repede și bău două guri dintr-o fiertură de mac după care reuși să adoarmă fără vise urâte. Când se trezi, soarele răsărise și razele luminau un nor ce parcă îl apăsa în jos. Marița gândește iute ce treburi vor mai face azi. în primul rând trebuiau să isprăvească prășitul „deal doilea” la porumbul de la
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]