12,537 matches
-
nu era „prea cu cinste” și era „și puțin folositoare”. Sultanul îi spunea solului că ar fi primit propunerea făcută de rege, dacă era făcută, atunci când se afla la Adrianopol. Dar, după ce făcuse atâtea cheltuieli și se afla aproape de hotarul adversarului său, nu mai putea să dea înapoi. Și nici nu-și putea călca cuvântului dat hanului tătar și domnului Țării Românești. Ar renunța să atace Moldova cu condiția ca Ștefan să plătească tributul pe anii trecuți, să restituie prizonierii din
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
din toate părțile, iar caii „câți erau, legându-i unii de alții, a închis spatele oștii sale”. Tursun-bei a pus greșit caii în fața oastei, în tabăra întărită. I-ar fi împiedicat pe moldoveni să atace sau să se opună încercării adversarului de a pătrunde în tabăra întărită. Așezați cu fața spre pădure, caii, odată încălecați, o puteau porni la fugă prin pădure. Corectă este descrierea lui Kemal-Pașa-Zade. Despre felul în care s-a desfășurat bătălia există un punct de vedere al
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
istoria noastră ne dau posibilitatea să înțelegem altfel confruntarea dintre turci și moldoveni. Sultanul, fiind informat că Ștefan cel Mare îi aștepta pe turci la Războieni, i-a poruncit lui Soliman pașa, care comanda avangarda, să facă o recunoaștere a adversarului. Descrierea lui Angiolello, care a participat la bătălie, cronicile lui Kemal-Pașa-Zade, Mehmed Neșri și Kodja Husein cuprind informația potrivit căreia lupta a început spre amiază, Angiolello indicând și ora: 3 după amiază. După descrierea lui Angiolello, avangarda oștii otomane, când
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
De data aceasta la corturile la care au ajuns românii erau cele ale taberei lui Soliman pașa. Rolul acestor atacuri era acela de a provoca pierderi, dar, mai ales, de a produce șocul psihologic în măsură să-l descumpănească pe adversar. Sultanul aflând că a început lupta a poruncit beilerbeiului de Rumelia ca, împreună cu beilerbeiul de Anatolia, să meargă asupra dușmanului. Turcii pornesc la atac în bătaia tobelor și în sunetul goarnelor „Dar și ostașii cei cu credință nenorocită, trăgând la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de la Războieni ? Evident că da. Dar, ar fi găsit o poziție mai bună decât cea de la Războieni în care să-și încerce norocul ? Era prea bun militar ca să creadă că putea obține o victorie decisivă, voia însă, să-i provoace adversarului pierderi și să-i demonstreze că va avea de înfruntat o țară care știa să se apere. Că domnul a avut dreptate în judecarea evenimentelor o arată și faptul că după bătălie, sultanul a rămas timp de trei zile în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lipsurile îndurate în Moldova. Alte două motive îl mai îndemnau pe sultan să se retragă prin Muntenia. Mai întâi, Mahomed al II-lea se temea să nu piardă Țara Românească. Cunoștea de acum dârzenia, clarviziunea politică și rapiditatea cu care adversarul său își urmărea și realiza planurile. De aceea, a lăsat pe lângă Laiotă, care-și dovedise credința de-a lungul a două campanii nenorocoase, 18.000 de turci ca să-i apere scaunul și capul. Al doilea motiv era dorința sultanului de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
se apropie iute de părțile acestea”. Nu au existat, așadar, împrejurări politice favorabile sau care să-l oblige pe Ștefan să încheie o pace cu turcii în 1479-1480. O incursiune în Țara Românească o fac boierii munteni, refugiați în Transilvania, adversarii lui Țepeluș, împreună cu secuii. Laiotă, refugiat în Transilvania, va pătrunde și el în Țara Românească și o ia în captivitate pe Maria, soția lui Țepeluș. Pregătirile făcute de sultan au avut însă ca scop cucerirea insulei Rodos, pe care o
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Mahomed al II-lea moare la 3 mai 1481 și izbucnesc lupte între cei doi urmași ai sultanului, Baiazid și Djem. Criza din Imperiul Otoman nu este însă de lungă durată, căci la 12 mai Baiazid reușea să ia tronul. Adversarul său, înfrânt (20 iunie), va încerca să se refugieze în Egipt, dar va fi prins și ucis. În spațiul românesc, amenințarea boierilor munteni a avut urmări. Țepeluș, ajutat de turci, năvălește în Moldova și pradă până la Lunca Mare, în ținutul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
zilnic. Pe de altă parte, bailul considera că pregătirile sunt prea mari ca să atace Moldova, „se pare că aceste locuri nu merită atâtea pregătiri, nici tunuri atât de mari”. Exagerările se datorau zvonurilor, pe care turcii le lansau, pentru intimidarea adversarului, metodă folosită în mod constant. Aceste estimări au fost corectate și chiar Bembo scria că flota turcă avea, atunci când a părăsit Constantinopolul, 100 de vase, poate chiar mai multe. Ceea ce l-a impresionat pe bail erau tunurile (bombardele), numeroase și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Imperiul Otoman, în momentul în care ataca Moldova. Ștefan își adunase oastea, care număra cel puțin 40.000 de oameni. Din Cetatea Albă ajungeau vești la Constantinopol, potrivit cărora domnul era hotărât să nu apere cetățile, din cauza superiorității numerice a adversarului, preferând să urmeze strategia tradițională românească: retragerea din fața dușmanului, pustiirea locurilor pe unde trecea acesta, hărțuirea lui și primirea luptei într-un loc întărit, pregătit dinainte. Este de presupus că Ștefan a încercat să le producă turcilor pierderi la trecerea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și așteaptă ca destinul să hotărască. În poezie, mioara îi cere ciobanului să-și aleagă un câine, cel mai vrednic, ca tovarăș de luptă. În felul acesta, la începutul încăierării, erau doi la doi și, până să scape unul dintre adversari de câine, ciobanul nostru mioritic avea timp să-l răpună pe atacatorul său și să facă față, apoi, celuilalt adversar. Nunta cosmică, imaginată de cioban, metaforă superbă, avea să aibă loc numai „de-o fi să mor”. În fața destinului, românul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ca tovarăș de luptă. În felul acesta, la începutul încăierării, erau doi la doi și, până să scape unul dintre adversari de câine, ciobanul nostru mioritic avea timp să-l răpună pe atacatorul său și să facă față, apoi, celuilalt adversar. Nunta cosmică, imaginată de cioban, metaforă superbă, avea să aibă loc numai „de-o fi să mor”. În fața destinului, românul spune „fie ce-o fi” și trece la acțiune. Dacă nu ar fi făcut așa, noi n-am mai fi
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
devenea evident că nu mai au nici o șansă să supraviețuiască. (Rezistența în timpul asediului Zaragoza este celebră din acest punct de vedere). În 1484, Ștefan cel Mare n-a făcut altceva decât să respecte tradiția de luptă a românilor. În fața unui adversar superior numericește se impunea retragerea, pustiirea locurilor prin care trecea inamicul, hărțuirea și atacarea lui într-un loc cel puțin întărit de natură, care să nu îngăduie desfășurarea forțelor inamicului. Grigore Ureche, care a deținut dregătorii cu caracter militar, spătar
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
scrie că „Ștefan vodă la gol n-a îndrăznit să iasă, ci numai la strimtori nevoia de le făcea zminteală”. Un geniu militar ca Ștefan cel Mare nu putea primi o luptă „la gol”, adică în câmp deschis, cu un adversar mult superior din punct de vedere numeric. Dacă ar fi să dăm crezare izvoarelor, numai tătarii numărau 50.000 de călăreți care, în câmp deschis, așa cum se prezintă terenul în sudul Moldovei, ar fi putut manevra, și oastea lui Ștefan
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cel Mare. Rezumând în Istoria României, se menționa că „nu se poate explica alăturarea cetelor boierești la mica oaste a pretendentului (Hronoadă), decât prin faptul că Ștefan a zăcut printre morți așa cum se arată în Cronica moldo-germană.” Alexandru Boldur, un adversar tenace al tezelor formulate de Barbu Câmpina în legătură cu domnia lui Ștefan cel Mare, ajungea, în mod surprinzător, la concluzia că la Șcheia, domnul a fost trădat de boieri. După opinia acestui autor, când are loc bătălia de la Șcheia, în Moldova
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
care au căzut de pe cal și au reluat lupta, întâlnim mereu în istoria războaielor. Numai la Waterloo, sub Ney, au fost uciși mai mulți cai. Sub mareșalul Oudinot au fost uciși peste 20 de cai. Se cădea de pe cal atunci când adversarul te lovea cu lancea și te arunca la pământ; când adversarul te despica cu securea, cum a făcut-o Mihai Viteazul cu un pașă la Călugăreni, sau când calul nu mai putea fi stăpânit. Călărețul îl îndeamnă într-o parte
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în istoria războaielor. Numai la Waterloo, sub Ney, au fost uciși mai mulți cai. Sub mareșalul Oudinot au fost uciși peste 20 de cai. Se cădea de pe cal atunci când adversarul te lovea cu lancea și te arunca la pământ; când adversarul te despica cu securea, cum a făcut-o Mihai Viteazul cu un pașă la Călugăreni, sau când calul nu mai putea fi stăpânit. Călărețul îl îndeamnă într-o parte și calul țâșnește în alta sau, cum zice Ureche, „calul a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
stabilirea unor alianțe, care să-i îngăduie domnului să poată face față unui conflict de mare amploare cu Polonia. Efortul diplomatic pare că a fost făcut în vederea acestui conflict. De aceea, în tratatul cu tătarii nu este trecut, ca posibil adversar, decât Polonia, nu și Lituania. Cât privește o alianță cu Rusia, cu toate că moscoviții aveau să declanșeze un conflict cu Lituania, Ștefan nu era obligat cu nimic ca să colaboreze cu rușii împotriva Lituaniei. Hanul va trimite un sol în Moldova ca să
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
față oastea Moldovei cu cea a regatului polon. Era cea de-a treia mare putere, pe care o înfrunta Moldova, după campaniile din anii 1467, 1475 și 1476. De obicei, cronicarii medievali ne dau cifre exagerate, atunci când este vorba de adversari. Cronicarii poloni sunt aceia care, pentru campania din 1497, ne spun că armata polonă numără 80.000 de oameni „în afară de cărăuși, negustori și servitori, al căror număr era abia cu jumătate mai mic. Carele, în care se transportă tot felul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
30.000 -, și faptul că acestea nu se puteau deplasa decât pe un singur rând, și socotind o distanță de cel puțin 10-20 m între care, devine evident că ar fi fost o adevărată aventură traversarea unei păduri, unde pândeau adversarii. Nici timpul nu îngăduia o irosire de forțe numai de dragul unei aventuri, cum era traversarea Codrilor Cosminului. Regele a avut ocazia să aleagă acest drum, dacă ar fi ținut să-l parcurgă. Nu avea decât să treacă podul de la Cernăuți
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în norocul polonilor, care alungau pe dușmani cu tunurile și cu alte arme, cauzându-le mari pierderi, lor, care se arătau neosteniți în atacurile lor vrăjmașe.” Moldovenii nu puteau suferi pierderi mari, deoarece nu angajau lupte propriu-zise; atacând, provocau pierderi adversarului și-l sileau să se oprească, să-și pună trupele în ordine de bătaie, moment în care moldovenii „dau dosul”, cum zice cronicarul. Tactica era moștenită de la strămoși, impusă și de năvălitorii turco-mongoli, mari maeștri în folosirea acesteia. Wapowski vede
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
strămoși, impusă și de năvălitorii turco-mongoli, mari maeștri în folosirea acesteia. Wapowski vede succese acolo unde moldovenii „rup” lupta și o iau la fugă, pentru a nu suferi pierderi. Ei au evitat mereu o confruntare serioasă în câmp deschis, deoarece adversarul era mai numeros și mai bine înarmat cu platoșe, cu tunuri și alte unelte de război. Dar, chiar Wapowski scria că moldovenii „nu cutezau să coboare la câmp și să dea lupta deschisă cu polonii, care aveau steagurile adunate la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de ani, din 1467, când are loc campania lui Matei Corvin și până în 1497, când se încheie campania condusă de regele polon, Moldova a făcut față unor încercări extraordinare, unor eforturi care uimesc, dacă țineau seama de mărimea țării în comparație cu adversarii cu care s-a confruntat: două regate, unele dintre cele mai mari și mai bogate din Europa, regatul Ungariei și cel al Poloniei, și un imperiu, cel otoman, care reprezenta, în Europa, din punct de vedere militar, cea mai mare
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
continuă creștere în secolele XIV-XVI, reușind în 1517 să cucerească Egiptul, după care a urmat cucerirea nordului Africii. Din Genealogia imperatorum Turcorum a lui Felix Petancius și din lucrarea lui Konrad Adelmann von Adelmansfelden aflăm că Mahomed al II-lea, adversarul lui Vlad Țepeș și al lui Ștefan cel Mare, avea armata de 60-70.000 de oameni. Imperiul era împărțit în sangeacate și fiecare sangeac furniza 1.000 de oameni cu armuri: în Rumelia erau 25 de sangeacate cu 4.500
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
avea o numeroasă artilerie, care fusese amplasată în prima linie cu gândul de a lovi primele rânduri ale călărimii adverse, de a speria caii acesteia și de a provoca dezordine, urmând ca francezii să atace în aceste momente dificile pentru adversar. Regele însă, ținând seama de onoarea de cavaler, nu a îngăduit ca cineva să atace mai înainte de a se arunca el, primul, în luptă. Și așa s-a pierdut bătălia. Strategi și buni tacticieni s-au dovedit a fii mongolii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]