12,606 matches
-
sărăcia altora - o bravadă. * Pana de cauciuc a fost inventată de un cui. * Sensul giratoriu a fost inventat de un învârtit. * Dacă lași ariciul să-ți intre în casă, rămâi fără ea. * Unii tălmăcesc faptele istoriei; alții le răstălmăcesc. * Din alb poți face negru; din negru nu poți face alb. * Nu poeții au inventat cerul; ei doar l-au descoperit. * Filosofii descâlcesc ițele; politicienii le încâlcesc. * Pe câmpul de luptă mor și vitejii și fricoșii. Unii folosesc arătătorul în locul cuvintelor. * Capul
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
care îți închizi speranțele. * Pui ștampila și visezi, dar nu știi pe ce votezi. * Multe-ai vrea să înțelegi, dar nu știi pe cine-alegi. * Capul ce se pleacă nu poate vedea soarele. * Vorba dulce nu e întotdeauna unsă cu miere. * Albul zăpezii topite e o apă cu impurități. * Sacul spart nu dovedește că a fost vreodată plin. * Dinții tari preferă bucatele moi. * Băutură multă - sănătate puțină. * Numai acele oprite pot arăta ora exactă. * Ceasul bun pentru tine poate fi rău pentru
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
de la căile ferate: trenul care vine ultimul pleacă primul. * Nu tot pățitu-i priceput; unii o pățesc mereu. * Mieii susțin că și ei ar sacrifica miei dacă ar fi oameni; oamenii spun că ei ar proceda invers. * Negrul nu este opusul albului, ci alternativa lui. * Gura este purtătorul de cuvânt al creierului; ochii - ai inimii. Omul nu trebuie privit din profil, ci din față. * Trupul este ambalajul; spiritul este esența. * Cătușele sunt folosite pentru a lega limbile. * Cucul este un ceas care
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
lucru, făcându-și de treabă evitând discuțiile ce nu aveau nici un sens. Liniștea, nu a putut dura prea mult, cu toate că afară era o zi superbă, pentru că dispăruse din setul ce era adus pentru tabără, tubul de orange, iar cel de alb era aproape gol. Mă aflam împreună cu familia Hlinka, Bobiță și Vasilică pe terasa din fața cabanei bucurându-ne de frumusețile din jur și discutând diferite banalități ca să treacă timpul. Toți aveam lucrările terminate, pregătite pentru a le preda. Plăcerea de a
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
și cine o asculta amintindu-și, în anii târzii, despre viața ei de odinioară se simțea transportat, parcă, într-un orizont de miraje. Și totuși, se petrecuse aievea ce povestea această doamnă gracilă, cu vii scânteieri în priviri, înveșmântată în alb mai întotdeauna, această ființă de care nu puteai nicicum lega ideea de bătrânețe, deși ceea ce evoca era un stil al vieții, erau întâmplări și oameni de la capătul celălalt al veacului. Fastuoase recepții, lumini de baluri, primiri la curte, Petersburgul dinaintea
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de pe toate continentele, albi, negri, galbeni, înveșmântați în costumații specifice, glăsuind în toate soiurile de idiomuri, cutreierau buimăcita noastră capitală, piețele, parcurile și stadioanele, unde cântau și dansau până noaptea târziu. La mai fiecare răspântie fuseseră înălțate estrade drapate în alb și albastru, culorile tinereții, pe ele producându-se echipe de teatru, an sam bluri folclorice etc. etc., o imensă chermeză propa gandistică desfășurată sub semnul luptei pentru pace și al prieteniei între popoare. Am amintit acest eveniment din vara anului
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
trei la primul etaj al unui „bloc vechi“, situat în preajma Foișorului de Foc, poetul primindu-ne ceremonios, în ținută de oraș (costum, cravată), om din alte vremuri prin înfățișare și prin toată comportarea. Înalt, subțire, drept, m-a impresionat prin albul strălucitor al impozantelor mustăți pe care, din fotografia reprodusă de G. Călinescu în Istorie, le știam negre. Cu toată morga, venerabilul domn nu-și putea ascunde plăcuta tulburare pe care simțeam că i-o produsese venirea noastră, faptul că niște
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
referit era, cum se poate ușor presupune, și al confruntărilor de orgolii, foarte incitant, tocmai din această pricină, pentru tânărul Breban, ale cărui porniri dominatoare se manifestau încă din acea vreme, cu toate că, literar vorbind, el era creditat, deocamdată, oarecum în alb. Într-adevăr, în epoca de care vorbesc, doar Nichita Stănescu, prietenul care-l adusese la Gazeta literară, îi cunoștea cu adevărat scrierile și depunea mărturie despre valoarea lor. I le cunoștea din manuscrise, vreau să spun, fiindcă de publicat Breban
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
verbală ș.a. pentru a concluziona: "Valoarea satirei eminesciene rezidă în această forță demonică a deformării, într-o viziune personală, mutând accentul de la individual la universal, înfățișându-și epoca în culorile Apocalipsului. Patosul viziunii eminesciene care nu cunoaște decât culorile de alb și de negru, separând, prin opoziții binare, gloria trecută și mizeria contemporană a țării amintește de ingenuitatea și de schematismul poetic al satirei cronicarilor. Poetul conferă din plin tonuri apocaliptice prezentului și culori paradisiace timpului de altădată, ajungând să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ședeau la moșiile lor, mai ales în Moldova, și afară de chestiunile cele mari care atingeau de aproape soarta țărei, precum a fost chestiunea Unirei, ei preferau să se ocupe de gospodăriile lor, decât să se ducă în capitală să voteze alb la alb și negru la negru sau viceversa. Nu le intrase boala politicianismului în măduva oaselor ca generațiunelor de astăzi. În întreaga țară nu știu dacă erau pe atunci două sau trei ziare politice, care și acestea serveau mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
moșiile lor, mai ales în Moldova, și afară de chestiunile cele mari care atingeau de aproape soarta țărei, precum a fost chestiunea Unirei, ei preferau să se ocupe de gospodăriile lor, decât să se ducă în capitală să voteze alb la alb și negru la negru sau viceversa. Nu le intrase boala politicianismului în măduva oaselor ca generațiunelor de astăzi. În întreaga țară nu știu dacă erau pe atunci două sau trei ziare politice, care și acestea serveau mai mult la legatul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
natural dar care durează milenii, să se desăvârșească În decenii. Totuși, lacul al cărui nume Îl port Își păstrează negentropia pentru că nu e situat Într’o zonă locuită. Încă, din fericire... “Radiosfera”, 19 februarie 1996, ora 9,26 70. Sub albul zăpezii Dac’aș avea relații mai strânse cu cel de sus aș fi putut anticipa vremea În locul și momentul În care sunt recepționat; alta de fiecare dată. Dar, indiferent ce vreme e, vă rog să vă imaginați o iarnă Încă
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Mărțișorul nostru ascunde un mesaj adânc, doar În parte inteligibil și deci reproductibil. Dacă nu-l simți, nu te atrage la a-l respecta. Ca o paranteză, mi-aș expune părerea. Elementul esențial al Mărțișorului e răsucirea a două culori: albul și roșul, adică femeia și bărbatul; mesajul, cel puțin erotic, dar și mai mult, e evident și datează poate din neolitic. Oricum, pe ceramica de Cucuteni există doar aceste culori, plus negrul, adică pământul. Am putea spune că e vorba
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
tracii. Culorile apar Însă la o altă extremă indoeuropeană tradițională, În India, la fel de evident ca și la noi, dar nu materializate ci transcendentalizate În cele două canale, nadis pe numele lor, caracteristice dublului energetic al corpului uman, percepute tot ca alb, respectiv roșu și la fel răsucite; adică, Ida, alb, tot feminin, și Pingala, roșu, tot masculin. Fără comentarii... Încheind aici paranteza, mai iau În discuție un aspect, pentru că nu i-aș spune obicei, caracteristic tot zilelor pe care le parcurgem
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
va renaște: “Și se va înălța cornul meu ca al unicornului, iar Moise binecuvintează tribul lui Iosif: frumusețea lui ca a taurului întâi născut, coarnele lui asemenea coarnelor unicornului”. Simbolul purității desăvârșite, inorogul este asemănat Fecioarei. în alchimie corespunde Mercurului Alb, hermafroditului, sublimează psihicul și elimină tot ceea ce este impur. Dușmanii lui sunt sufletele primare, neevoluate și impure, pe care, cu forța regeneratoare a cornului, le poate maturiza spiritual. în China, inorogul este numit Jilin, adică yinyang. O legendă populară despre
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
mulți ani, până când directorul intreprinderii, comunist vechi și cu relații solide la Comitetul Județean de Partid, uzând de relațiile sale, s-a dus să vadă personal în original dosarul inginerului cu pricina. A găsit în dosarul acestuia, scris negru pe alb, că în anii studenției a fost eliminat din facultate datorită unor activități naționaliste, deoarece el era evreu. Deci, a fost o victimă a activităților naționaliste întreprinse de alții, nu el a avut activități naționaliste. Iată cum în România comunistă, simpla
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Viața mea la țară (Editura Cartea Românească, București, 1988, 140 pagini). Cu excepția primelor minute, când autocarul nu era Încălzit, În celelalte n-am simțit deloc iarna, ale cărei urme au Început să se vadă Încă Înainte de intrarea În Tecuci, când albul zăpezii a Început să ne acompanieze, stratul de zăpadă trecând pe alocuri de 10-15 cm. Am găsit Bacăul sub nămeți și m-a salvat Ionuț de căratul bagajelor, venind tocmai cu mașina tocmai când Încercam să iau un taxi. Înainte de
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
iasă pe străzi, nu ne deranjează (la capitolul ăsta, mama a avut dreptate: adulții rămân în casă de Anul Nou), iar noi am devenit stăpânii absoluți ai orășelului, ai orășelului ce seamănă astăzi cu însuși paradisul, un paradis de un alb imaculat, plin de râsetele și de chiotele noastre fără griji. Observ că am prostul obicei să cam deviez de la subiect, să cam bat câmpii: e cazul să revin... Bun, prin urmare, ne dăm cu sania pornind dintr-un capăt și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
nu mai asist la scena insuportabilă a propriului meu priveghi, trântesc ușa cu toată forța, dar iarăși nimeni nu observă asta, alerg pe străzi până la marginea orașului unde, cât vezi cu ochii, se întinde câmpul acoperit cu zăpadă de un alb imaculat. Alerg pe zăpadă și descopăr înfiorat că nu las nici o urmă. Oricât mă străduiesc să apăs tare, tare cu picioarele în neaua rece, ușoară, nu rămâne nici o urmă. De acum trebuie să mă obișnuiesc, acesta sunt eu: cineva care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
dracului, Doamne iartă-mă, suntem noi niște păcătoși de trei sute de euroi? Dăm acolo câte o mie și, până la anul, putem să le rupem gâtul la chinezii din complexul Europa fără să mai facem seara rugăciuni. Primim o procură în alb de la Ăl de sus.“ „Ce-ți veni cu chinezii?“ întreabă nițel iritat Costică. „Am terminat-o cu ei de cinci ani.“ „De trei“, îl corectează Mitică. „Iar cu Li Chang sau Li Zbang, cum naiba îi zicea lu’ ăla care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
care nu s-au stabilizat în nici un chip nu se vorbește. Poate și pentru că, în vremurile noastre, cele mai multe dintre treburile care se rezolvau cândva cu prietenia, cu acel gen de întovărășire spirituală ce avea doar un contract de încredere în alb, se rezolvă cu telefonul, cu contul în bancă sau apelând la instituții specializate. Cazul celui care și-a dat viața ca s-o salveze, din rațiuni de onoare masculină, pe a unui prieten nu mai e credibil. Viața ți-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ce i se dădea. În 1986, când prim-secretarul din județ a zis: „Ce-ar fi să le dăm oamenilor câte puțin de ales? Dar nu mult, că se obrăznicesc. Să începem, tovarăși, cu căzile. Să aleagă omul muncii între alb și bleu. Sau, mă rog, între alb și vernil“, constructorii au optat pentru varianta vernil. Și a început nebunia. Femeile vroiau vernil, bărbații vroiau căzi albe. Sau invers. Știa tovarășul prim-secretar ce știa. Când dai brusc prea multă libertate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
prim-secretarul din județ a zis: „Ce-ar fi să le dăm oamenilor câte puțin de ales? Dar nu mult, că se obrăznicesc. Să începem, tovarăși, cu căzile. Să aleagă omul muncii între alb și bleu. Sau, mă rog, între alb și vernil“, constructorii au optat pentru varianta vernil. Și a început nebunia. Femeile vroiau vernil, bărbații vroiau căzi albe. Sau invers. Știa tovarășul prim-secretar ce știa. Când dai brusc prea multă libertate, poporul ți se urcă în cap. Unii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Noi 1 la prim-secretar și i se plângeau: „Tovarășu’, vă rugăm, mai ușor cu libertatea asta, că nu mai e de trai!“ Circula vorba că în cartierul Zori Noi 2 or să se dea și chiuvete la alegere, care albe, care maro. Normal, și în Zori Noi 1 s-au ivit unii cu pretenții. Nu le era de-ajuns că puteau să aibă căzi vernil, acum li se făcuse și de chiuvete maro. Atunci a început corupția, când s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
așa? De ce ai vorbit așa?” Răspundeam că „deja sunt condamnat și că n-o să-mi reluați procesul de la capăt”. După terminarea procesului mi-au arătat în scris în ce a constat agitația făcută de mine: Și am citit negru pe alb: „Inculpat Albert Petru a preconizat răsturnarea regimului socialist din țară și venirea la putere a vârfurilor catolicismului care să promoveze cultura catolică în țară”. Sunt mulțumit că începând mai ales din februarie 1990, contribui la promovarea școlii catolice. În 1978-1979
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]