11,393 matches
-
Bernadotte și cele două armate îi atacă pe francezi la Leipzig, primind curând și ajutorul austriecilor. În trei zile de lupte (16 - 19 octombrie), Napoleon, cu doar 160,000 de oameni, ține un timp piept celor peste 320,000 de Aliați. Copleșit, Napoleon este abandonat în plină luptă de aliații săi saxoni, care trec în tabăra inamicului. Francezii se retrag în dezordine spre Franța, lăsând în urmă 50,000 de morți, răniți și prizonieri, pierzându-l și pe Mareșalul Poniatowski, înecat
Războiul celei de-a Șasea Coaliții () [Corola-website/Science/315388_a_316717]
-
trece în tabăra Coaliției și, în retragere spre Franța, Napoleon învinge armata bavareză la Hanau, înainte de a trece Rinul pe la Mainz. În acest timp, viceregele Italiei, Eugène de Beauharnais, învingea o armată austriacă în nordul Italiei, la Bassano, dar toți aliații germani ai Franței trec în tabăra Coaliției. Pe 10 noiembrie, Wellington, trecut cu armata sa anglo-iberică în sud-vestul Franței, îl atacă pe Mareșalul Soult la Nivelle, obligându-l să se retragă spre Bayonne, iar o zi mai târziu Mareșalul Gouvion
Războiul celei de-a Șasea Coaliții () [Corola-website/Science/315388_a_316717]
-
alianță cu Austria, împotriva Franței. Ca urmare a acestui fapt, Napoleon îi ordonă viceregelui Italiei, Eugène de Beauharnais să evacueze nordul Italiei și să reîntărească armata de la Lyon a lui Augereau, dar viceregele nu pune în aplicare acest ordin iar Aliații intră în Dijon la 19 ianuarie. În aceste condiții, strategia lui Napoleon era aceea de a profita de liniile de comunicație interioare pentru a manevra în mod rapid și neașteptat și a învinge corpuri de armată inamice izolate, pentru a
Războiul celei de-a Șasea Coaliții () [Corola-website/Science/315388_a_316717]
-
în Dijon la 19 ianuarie. În aceste condiții, strategia lui Napoleon era aceea de a profita de liniile de comunicație interioare pentru a manevra în mod rapid și neașteptat și a învinge corpuri de armată inamice izolate, pentru a produce aliaților pierderi cât mai mari. În primă fază, Împăratul se aruncă cu toate trupele asupra lui Blücher, pe care îl bate la St-Dizier și Brienne și îl împiedică într-o primă etapă să facă joncțiunea cu austriecii lui Schwartzenberg. Totuși, la
Războiul celei de-a Șasea Coaliții () [Corola-website/Science/315388_a_316717]
-
pe poziții 3 zile mai târziu la Laon. "Armata Boemiei" se pune din nou în mișcare spre capitala franceză și Napoleon încearcă din nou să o oprească, fără a putea învinge însă la bătălia de la Arcis-sur-Aube, pe 20 martie. Înaintarea aliaților spre Paris continuă și Împăratul își schimbă strategia, încercând nu să înfrunte ci să secționeze liniile de comunicație ale armatelor aliate, dar acestea continuă marșul, înfruntând și învingând armata Mareșalilor Mortier și Marmont la Fère-Champenoise și sosesc în dreptul Parisului. În
Războiul celei de-a Șasea Coaliții () [Corola-website/Science/315388_a_316717]
-
Mareșalilor Mortier și Marmont la Fère-Champenoise și sosesc în dreptul Parisului. În tot acest timp, Wellington câștigase câteva victorii împotriva lui Soult, împingându-l pe acesta până la Toulouse iar în sud-est, Augereau era la rândul său bătut și semna armistițiul cu Aliații la sfârșitul lui martie. Napoleon își aduce resturile armatei principale la Fontainebleau, în timp ce cei doi Marmont și Mortier, împreună cu Moncey continuă să apere cu disperare capitala asediată. Cu toate acestea, Mareșalul Marmont ia inițiativa de a semna capitularea capitalei și
Războiul celei de-a Șasea Coaliții () [Corola-website/Science/315388_a_316717]
-
la 6 aprilie 1814, Napoleon semnează Convenția care îi garanta suveranitatea insulei mediteraneene Elba, iar Senatul francez îl cheamă pe tron pe Ludovic-Stanislas-Xavier de Bourbon, care debarcă la Calais pe 24 aprilie, cu o zi înainte Franța semnând armistițiul cu Aliații. Cu toate acestea, asediat la Hamburg, Davout nu evacuează orașul decât pe 27 mai, doar după un ordin formal al regelui. La 30 mai se semnează Tratatul de la Paris, între Franța și Aliați, Franța fiind readusă la granițele din 1792
Războiul celei de-a Șasea Coaliții () [Corola-website/Science/315388_a_316717]
-
o zi înainte Franța semnând armistițiul cu Aliații. Cu toate acestea, asediat la Hamburg, Davout nu evacuează orașul decât pe 27 mai, doar după un ordin formal al regelui. La 30 mai se semnează Tratatul de la Paris, între Franța și Aliați, Franța fiind readusă la granițele din 1792.
Războiul celei de-a Șasea Coaliții () [Corola-website/Science/315388_a_316717]
-
erau prea puțin pentru a ține și programele și datele. Z3 și Colossus au fost dezvoltate independent unul de altul și independent de ABC și de ENIAC în timpul celui de-al doilea război mondial. Z3 a fost distrus de bombardamentele aliaților asupra Berlinului în 1944. Mașinile Colossus au făcut parte din efortul de război al Regatului Unit, și au fost demontate în 1945 pentru păstrarea secretului. Existența lor a fost cunoscută abia în anii 1970, deși informații despre capabilitățile acestora dețineau
ENIAC () [Corola-website/Science/315414_a_316743]
-
fi accesate ușor pe cale terestră din Norvegia sudică. Winston Churchill a realizat că un posibil control al orașului ar împiedica majoritatea importurilor de minereu de fier să ajungă la destinație în iarna lui 1940. Ar fi constituit un avantaj pentru aliați, și ar fi putut contribui la scurtarea celui de-al Doilea Război Mondial. Churchill a propus plasarea de mine navale în apele teritoriale norvegiene din jurul Narvikului sau ocuparea orașului cu trupe aliate. Aliații sperau că vor putea folosi un Narvik
Narvik () [Corola-website/Science/315441_a_316770]
-
1940. Ar fi constituit un avantaj pentru aliați, și ar fi putut contribui la scurtarea celui de-al Doilea Război Mondial. Churchill a propus plasarea de mine navale în apele teritoriale norvegiene din jurul Narvikului sau ocuparea orașului cu trupe aliate. Aliații sperau că vor putea folosi un Narvik ocupat pentru a securiza câmpurile miniere suedeze și/sau să trimită provizii și întăriri Finlandei, pe atunci luptând împotriva Uniunii Sovietice în Războiul de Iarnă Finlandez. Ambele propuneri au întâlnit împotrivirea guvernului britanic
Narvik () [Corola-website/Science/315441_a_316770]
-
orașul. Coordonate de generalul norvegian Carl Gustav Flescher, forțele norvegiene, britanice, franceze și poloneze au recapturat Narvikul pe 28 mai 1940. Aceasta este de asemenea considerată prima victorie a infanteriei aliate în Al Doilea Război Mondial. Însă, pe atunci deja aliații pierdeau Bătălia pentru Franța și evacuarea din Dunkerque era în curs de desfășurare. Deoarece prin invazia nazistă a Franței Scandinavia a devenit nesemnificativă, și deoarece trupele aliate amplasate în Narvik erau extrem de necesare în altă parte, aliații s-au retras
Narvik () [Corola-website/Science/315441_a_316770]
-
pe atunci deja aliații pierdeau Bătălia pentru Franța și evacuarea din Dunkerque era în curs de desfășurare. Deoarece prin invazia nazistă a Franței Scandinavia a devenit nesemnificativă, și deoarece trupele aliate amplasate în Narvik erau extrem de necesare în altă parte, aliații s-au retras din Narvik la 8 iunie 1940 prin Operațiunea Alphabet. Fără sprijinul forțelor navale aliate, norvegienii au fost întrecuți în număr și au fost nevoiți să renunțe la arme pe 10 iunie 1940. Aceasta nu a fost o
Narvik () [Corola-website/Science/315441_a_316770]
-
și raziile de o parte și de cealaltă. Dar pacea era imediat restabilită și era semnat un tratat îndreptat împotriva Serbiei. La 28 iulie 1330, la Velbujd (Küstendil), Serbia și Bulgaria intrau în conflict, împăratul repliindu-se la vestea înfrângerii aliatului său. Armata bulgară era nimicită, țarul Mihail Șișman fiind omorât în luptă. Regele sârbilor restabilea pe tronul de la Târnovo pe sora sa Anna și pe fiul acesteia, Ioan Ștefan (în timp ce sora lui Andronic, Theodora, fugea). Bătălia de la Velbujd reprezintă începutul
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]
-
o schimbare în destinele țărilor balcanice.Ea aduce decizia în război pentru Macedonia și pune fundamentele hegemoniei sârbești, sub semnul căreia se va derula în deceniile următoare evoluția Sud Estului european. Andronic al III-lea încerca să profite de înfrângerea aliatului său bulgar. Sub pretextul răzbunării surorii sale Theodora, el cucerea mai multe teritorii la frontiera bizantino bulgară și porturile Mesembria și Anchialos. Un nou reviriment se producea astfel în Bulgaria și, apoi, în Serbia. Bulgarii alungau pe țarina Anna și
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]
-
fost recunoscută oficial, Taejo și-a pus problema care dintre fii să fie succesorul. Deși al cincilea fiu al regelui cu Regina Sineui, Yi Bang-won a contribuit cel mai mult la creșterea puterii tatălui său, el nutre ura față de doi aliați cheie ai tatălui său la curte, Primul Ministru Jeong Do-jeon și Nam Eun. Toți au fost pe deplin conștienți de animozitatea dintre ei și s-au simțit amenințați reciproc. Cand a devenise clar că Yi Bang-won era succesorul cel mai
Dinastia Joseon () [Corola-website/Science/317233_a_318562]
-
decizie luată repede de comandantul uneia dintre părțile implicate, Ishida Mitsunari, căutând cea mai bună poziție a sa elemente. În mod ironic, același tip de locul unde s-ar juca împotriva lui în momentul în care unele dintre lațurile sale aliații schimbare . Hideyoshi a fost primul om care a reușit unificarea în Japonia de fapt, îndeplinirea sarcinii inițiată de Oda Nobunaga, care a fost trădat de unul dintre generalii săi de frunte, Akechi Mitsuhide, în timpul "incident Honnoji. Cu toate acestea, Hideyoshi
Bătălia de la Sekigahara () [Corola-website/Science/317351_a_318680]
-
1944. Un mare număr dintre batalioanele acestea au fost încorporați în diferite divizii de pe frontul de vest. Numeroși dintre acești soldați au fost destinați pazei Zidului Atlanticului. Pe Ziua Z, soldații estici, lipsiți de o motivație serioasă să lupte împotriva Aliaților, s-au predat în număr mare. Au fost și câteva cazuri în care acești soldați au luptat cu îndârjire, în special datorită propagandei greșite a Aliațior, care a promis o repatriere rapidă în Uniunea Sovietică a celor care s-ar
Armata Rusă de Eliberare () [Corola-website/Science/317344_a_318673]
-
consemna scopul luptei împotriva lui Stalin și anunța cele 14 obiective democratice pentru care lupta ROA. Pretențiile germanilor ca documentul să conțină și referiri antisemite a fost evitată în mod elegant de comitetul vlasovist. Totuși, documentul a conținut critici la adresa Aliaților occidentali, etichetați drept „plutocrații” care s-au aliat cu Stalin în tentativa de cucerire a Europei. În februarie 1945 doar Divizia I ROA Divizia a 600-a de infanterie germană era complet formată sub comanda generalului Serghei Kuzmici Buniacenko. Divizia
Armata Rusă de Eliberare () [Corola-website/Science/317344_a_318673]
-
puteau fi stabilite cu ușurință. Vlasov a ordonat primei divizii ROA să mărșaluiască spre sud, în speranță că va reuși să concentreze toate forțele anticomuniste loiale lui. El a considerat că în fruntea trupelor sale ar putea să se predea Aliaților occidentali în termeni „favorabili”, ceea ce ar fi presupus evitarea repatrierii. De altfel, Vlasov a trimis o serie de emisari care să înceapă negocieri secrete cu occidentali pentru capitulare. Se pare că el spera că Aliații occidentali să privească cu simpatie
Armata Rusă de Eliberare () [Corola-website/Science/317344_a_318673]
-
ar putea să se predea Aliaților occidentali în termeni „favorabili”, ceea ce ar fi presupus evitarea repatrierii. De altfel, Vlasov a trimis o serie de emisari care să înceapă negocieri secrete cu occidentali pentru capitulare. Se pare că el spera că Aliații occidentali să privească cu simpatie la obiectivele RAO și poate să folosească voluntarii anticomuniști într-un posibil război viitor cu Uniunea Sovietică. În timpul marșului spre sud, Divizia I a RAO s-a aflat în situația de a-i ajuta pe
Armata Rusă de Eliberare () [Corola-website/Science/317344_a_318673]
-
că un asemenea gest ar deteriora relațiile occidentalilor cu Uniunea Sovietică. La scurtă vreme după tentativa nereușită de capitulare în fața americanilor, Vlasov și oamenii săi au fost capturați de sovietici. Unii dintre soldații care au fost inițial luați prizonieri de aliații occidentali au fost mai apoi predat sovieticilor. Totuși, unii dintre ofițerii aliați care simpatizau cauza soldaților ROA le-a permis acestora să evadeze în gurpuri mici și să se refugieze în zonele controlate de americani. Ar mai trebui notată și
Armata Rusă de Eliberare () [Corola-website/Science/317344_a_318673]
-
hotărâtă în timpul Conferinței de la Ialta. Cei mai mulți dintre repatriați erau cetățeni sovietici, dar erau și cetățeni ai altor țări, care părăsiseră Rusia mai înainte de încheierea războiului civil, sau care se născuseră în exil. Acești cazaci și ruși, care au luptat împotriva Aliaților în rândul forțelor Axei, au fost etichetați drept „fasciști”, dar odată cu ei au fost repatriați și membrii familiilor lor, (femei, copii sau, bătrâni). Cazacii care au luptat împotriva Aliaților nu au considerat că serviciul militar în rândurile armatei germane este
Trădarea cazacilor () [Corola-website/Science/317416_a_318745]
-
născuseră în exil. Acești cazaci și ruși, care au luptat împotriva Aliaților în rândul forțelor Axei, au fost etichetați drept „fasciști”, dar odată cu ei au fost repatriați și membrii familiilor lor, (femei, copii sau, bătrâni). Cazacii care au luptat împotriva Aliaților nu au considerat că serviciul militar în rândurile armatei germane este o trădare a „patriei-mamă” Rusia, ci o continuare a luptei lor împotriva guvernului comunist, în special împotriva bolșevismului în general. Nikolai Tolstoy a descris aceste evenimente care au rezultat
Trădarea cazacilor () [Corola-website/Science/317416_a_318745]
-
și Teheran de către președintele SUA Roosevelt, presedintele sovietic Stalin și primul ministru britanic Churchill au determinat soarta cazacilor care nu au luptat pentru URSS, chiar și a celor care au fost prizonieri de război ai germanilor. Stalin a obținut acceptul aliaților occidentali pentru repatrierea a tuturor cetățenilor sovietici ținuți prizonieri. Se pare că Roosevelt și Churchill s-au temut ca sovieticii să întârzie sau chiar să refuze eliberarea prizonierii aliați din lagărele germane eliberate de Armata Roșie. După semnarea înțelegerilor de la
Trădarea cazacilor () [Corola-website/Science/317416_a_318745]