13,008 matches
-
descoperit vestigii aparținând culturii musteriene (vârfuri triunghiulare, piese foliacee bifaciale, răzuitoare etc., confecționate în special din așchii de cremene și cuarțit) aparținând omului de Neanderthal ("Homo primigenius").. Datarea corespunde paleoliticului mijlociu (120.000 - 30.000 î.Hr.). În cursul unor săpături arheologice din anul 1997, într-un tumul la Ripiceni s-a descoperit un complex cu schelete de cai din epoca bronzului (2.000 - 1.200 î.Hr.) . Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Ripiceni se ridică la locuitori, în scădere față de
Comuna Ripiceni, Botoșani () [Corola-website/Science/300921_a_302250]
-
sunt caracteristice silvostepei. Istoria satului Corni începe din vremuri îndepărtate, încă din paleolitic. Condițiile naturale prielnice din zonă au determinat locuirea din vremuri străvechi, fapt atestat de numeroase urme de cultură materială și spirituală descoperite în multe puncte și așezări arheologice începând din epoca pietrei și până astăzi. În ultimii treizeci de ani, aceste mărturii ale existenței populației pe teritoriul satului Corni din cele mai vechi timpuri, au fost adunate în colecții muzeistice școlare, - parte din ele fiind preluate de Muzeul
Comuna Corni, Botoșani () [Corola-website/Science/300905_a_302234]
-
astăzi. În ultimii treizeci de ani, aceste mărturii ale existenței populației pe teritoriul satului Corni din cele mai vechi timpuri, au fost adunate în colecții muzeistice școlare, - parte din ele fiind preluate de Muzeul Județean Botoșani. Aceste colecții cuprind urme arheologice corespunzătoare paleoliticului, neoliticului și epoci bronzului, epocii fierului și perioadei medievale. Colecția Școlii nr. 1 Corni cuprinde, în cadrul secției de arheologie, următoarele obiecte : resturi de faună fosilă pleistocenă (corn, defensă, omoplat), găsite în aluviunile Siretului; un corn fosilizat de bovid
Comuna Corni, Botoșani () [Corola-website/Science/300905_a_302234]
-
pe harta nr. 10 (Romanitatea la nord de Dunare) a Atlasului istorico-geografic al României, Editura Academiei Române,1996, la tezaure monetare bizantine. Cercetările și studiile efectuate până în prezent ne conduc la cartarea pe teritoriul satului Corni a următoarelor așezări și puncte arheologice (fig. 31): 1. Dealul Nițescu; 2. Dealul Viei; 3-4. Văiugi - punctul Văiugi I și punctul Văiugi II; 5. Lipoveni sau După Grădini; 6. La Siliște; 7. Corneț; 8. La Hîrtop; 9. La Cetățuie; 10. La Hrubă Situat în marginea de
Comuna Corni, Botoșani () [Corola-website/Science/300905_a_302234]
-
neprecizată). Se găsește în colecția Muzeului Județean Botoșani, cu numărul de inventar P. 57. La circa 0,8 km nord, nord-vest de sat, în partea de nord a Iazului Morii, sau la sud de acesta s-au identificat două puncte arheologice despărțite între ele printr-o viroagă: punctul Văiugi I pe partea nord, nord-vestică a iazului, unde s-a descoperit o singură piesă de silex (un gratoar pe așchie), atribuită paleoliticului superior (fază neprecizată) și punctul Văiugi II-pe partea nord, nord-estică
Comuna Corni, Botoșani () [Corola-website/Science/300905_a_302234]
-
panta lină a Dealului Dubas. Această limbă este tăiată de un șanț. Pe locul unde se află valul din spatele șanțului, pământul prezintă urme de arsură de la un incendiu (bucăți de lut ars) și lespezi de gresie silicioasă nisipoasă. Alte resturi arheologice nu s-au găsit în afară de două fragmente ceramice atribuite perioadei feudalismului dezvoltat (sec. XV-XVI). Acest obiectiv arheologic se află înregistrat în colecția Muzeului Județean Botoșani cu numărul de inventar P. 53. În răspunsul la chestionarul Odobescu, ms., f. 213, învățătorul
Comuna Corni, Botoșani () [Corola-website/Science/300905_a_302234]
-
valul din spatele șanțului, pământul prezintă urme de arsură de la un incendiu (bucăți de lut ars) și lespezi de gresie silicioasă nisipoasă. Alte resturi arheologice nu s-au găsit în afară de două fragmente ceramice atribuite perioadei feudalismului dezvoltat (sec. XV-XVI). Acest obiectiv arheologic se află înregistrat în colecția Muzeului Județean Botoșani cu numărul de inventar P. 53. În răspunsul la chestionarul Odobescu, ms., f. 213, învățătorul I. Băncilă, tatăl ilustrului pictor, menționează, la 1871, în răspunsul sau : Se spune că în partea dinspre
Comuna Corni, Botoșani () [Corola-website/Science/300905_a_302234]
-
răspânditu toate acele semne...". După părerea noastră această „Cetățuie“ este o horodiște prefeudală care a servit ca loc de refugiu și de apărare împotriva popoarelor migratoare a populației din zonă. Această horodiște a fost distrusă prin incendiere. Organizarea unor săpături arheologice de către personal de specialitate ar întregi cele câteva considerații ale noastre. În marginea râpoasă a terasei de 100 m din stânga Siretului, la circa 3-4 km sud, sud-vest, la aproximativ 0,3 km vest de punctul geodezic, pe versantul vestic al
Comuna Corni, Botoșani () [Corola-website/Science/300905_a_302234]
-
un fragment de omoplat. Aceste piese se găsesc în colecția Școlii nr. 1 Corni. Toate descoperirile făcute confirmă o intensă vatră de locuire pe teritoriul satului Corni, caracteristică de altfel întregului teritoriu locuit de români și de înaintașii lor. Urmele arheologice și numismatice enumerate mai sus dovedesc și argumentează continuitatea populației locale în perioada stăpânirii romane din Dacia, menținerea legăturilor cu lumea romană și bizantină, precum și continuitatea populației autohtone în perioada migrației popoarelor. Contactul vremelnic cu triburile migratoare ale sarmaților, goților
Comuna Corni, Botoșani () [Corola-website/Science/300905_a_302234]
-
Botoșani, Moldova, România, formată din satele Baisa, Cătămărești, Cătămărești-Deal, Cervicești, Cervicești-Deal, Cucorăni, Ipotești (reședința), Manolești și Stâncești. Comuna este așezată în partea de vest a județului și s-a constituit, în actuala întindere teritorială și componență, în anul 1968. Descoperirile arheologice au scos la iveală urme de așezări omenești încă din perioada neolitică (6000-2500 î.e.n.) în zona numită Medelean din vecinătatea satului Cucorăni. Locuirea geto-dacică pe teritoriul comunei este substanțial reprezentată, fapt dovedit prin complexul fortificat de cetăți traco-getice de la Stâncești
Comuna Mihai Eminescu, Botoșani () [Corola-website/Science/300917_a_302246]
-
Ungureni este o comună în județul Botoșani, Moldova, România, formată din satele Borzești, Călugărenii Noi, Călugărenii Vechi, Durnești, Mândrești, Mihai Viteazu, Plopenii Mari, Plopenii Mici, Tăutești, Ungureni (reședința) și Vicoleni. Săpăturile arheologice efectuate pe raza comunei au dat la iveală așezări neolitice în apropierea satului Mândrești, în locul numit ”Podul lui Anton”, dar mai ales în partea de sud-vest a satului Mihai Viteazu. Din cercetările prof. dr. Eugen D. Nicolau s-a stabilit
Comuna Ungureni, Botoșani () [Corola-website/Science/300929_a_302258]
-
Kucstulata", iar în 1648 "Kociulata". Cuciulata este situată pe malul sudic al Oltului, la poalele munților Perșani, fiind traversată de pârâul Lupșa. Drumul Județean 104 trece prin centrul satului iar Drumul Comunal 20 face legatura între Cuciulata și Lupșa. Descoperirile arheologice indică existența unei așezari umane încă din epoca bronzului. De asemenea s-au descoperit ruinele unei cetăți dacice din Secolul I î.Hr. în locul numit "Stogul lui Coțofan", în partea de SE a satului. Prima atestare documentară în limba română a
Cuciulata, Brașov () [Corola-website/Science/300939_a_302268]
-
li se împarte pământ din moșia grofului Bereski, acesta fiind despăgubit. O a doua împroprietărire are loc în 1945, de această dată din pământurile statului. În 1968 este desființată comuna Cuciulata și satul trece sub administrația comunei Hoghiz. În urma cercetărilor arheologice din zona Cuciulății s-au descoperit importante artefacte. Una din cele mai importante surse de venit a cuciulățenilor este Combinatul Lafarge-Romcim care produce ciment, folosind piatră de calcar din cariera locală de pe dealul Măgura. De asemenea agricultura și creșterea animalelor
Cuciulata, Brașov () [Corola-website/Science/300939_a_302268]
-
numele de "Castrum Sancte Maria". Evolutia asezării, atestată de documente, este următoarea: 1370 "Castrum Mariee", apoi "Villa" (1378), "oppidum nostrum" (regis) 1392, "civitas nostra" (regis) 1413 civitas, din nou "oppidum" 1427, 1808 "Cetatea de pământ" și, din 1854, "Feldioara". Săpăturile arheologice făcute de-a lungul timpului au scos la iveală un inventar bogat din epoca neolitică, cu preponderență ceramică pictată de tip Ariușd. Pe teritoriul comunei au fost găsite 109 morminte, datând din secolul XII, așadar dinainte de așezarea sașilor pe aceste
Feldioara, Brașov () [Corola-website/Science/300942_a_302271]
-
de alimentare cu apă, cu existența unor resurse (lemn, piatră, loc de cultivat și de pășunat), a unor microclimate de adăpostire, a terenurilor prielnice pentru extinderea vetrelor, etc. Dovezile identificate pe teritoriul comunei Todireni atestă vechimea acestei așezări. În urma săpăturilor arheologice efectuate pe teritoriul comunei s-au descoperit urme ale culturii materiale din cele mai vechi timpuri, adică din perioada preistorică: de pildă, în punctul "LA POD" - situat în apropierea podului de pe Sitna, lângă mira de nivel au fost scoase la
Comuna Todireni, Botoșani () [Corola-website/Science/300927_a_302256]
-
a fierului și fragmente ce aparțin începutului migrațiunii popoarelor - secolul III-IV e.n. În punctul "MALUL NEGRU" la 0,7 km față de satul Todireni, în albia majoră a râului Jijia s-a descoperit o necropolă din secolul IV e.n. În urma săpăturilor arheologice efectuate de I. Ioniță în anii 1967 și 1968 s-au scos la iveală cinci morminte (4 de inhumație și 1 de incinerație) și s-au găsit obiecte de ceramică, pahare de sticlă și un pieptene de os. În anii
Comuna Todireni, Botoșani () [Corola-website/Science/300927_a_302256]
-
schelet uman flancat de resturile a două schelete de cal. Din alt mormânt distrus au fost recuperate fragmente din bronz care după V. Spinei datează din secolul X-XI și aparțin unui grup turanic (pecenegilor sau uzilor). În concluzie, principalele vestigii arheologice datează din: Paleoliticul superior, Cultura Cucuteni, sfârșitul epocii bronzului (Cultura Noua), Epoca fierului (Hallstatt târziu - La Tene timpuriu), Epoca migrațiilor (sec. IV și IX-X). Sunt dovezi și din perioada de trecere la feudalism. În punctul Lutăria de la școală, pe terasa
Comuna Todireni, Botoșani () [Corola-website/Science/300927_a_302256]
-
la doi, precum junica. De aceea, în prezent în sat nu mai există drigane. În Felmer, în anul 1867 a fost descoperită o necropolă tumulară formată din două movile, care datează din Epoca Bronzului. Cele două movile conțin: În "Repertoriul Arheologic Național" sunt înregistrate 5 obiective din Felmer: Istoria amintește de moartea în Felmer a episcopului de Mediaș și voievodului Emeric Țibac (Emerich Cibák / Emerik Cibák), asasinat în 1533 de Johann Doczy la cererea lui Ludovico Gritti (ortografiat și Alvise Gritti
Felmer, Brașov () [Corola-website/Science/300943_a_302272]
-
militar lega, în vremea ocupației romane, localitățile Cumidava (Râșnov) de Jidava (Poenari de Muscel), iar în evul mediu era principalul drum de legătură dintre Transilvania și orașele muntene de la Dunărea de Jos. Pe teritoriul comunei Moieciu, în satul Peștera, săpăturile arheologice au scos la iveală urme de locuire din perioada paleolitică, mai precis din paleoliticul superior. Tot în raza comunei Moieciu, în satul Drumul Carului, săpăturile arheologice efectuate cu câțiva ani în urmă de către profesorul Stelian Coșuleț, au scos la iveală
Comuna Moieciu, Brașov () [Corola-website/Science/300955_a_302284]
-
orașele muntene de la Dunărea de Jos. Pe teritoriul comunei Moieciu, în satul Peștera, săpăturile arheologice au scos la iveală urme de locuire din perioada paleolitică, mai precis din paleoliticul superior. Tot în raza comunei Moieciu, în satul Drumul Carului, săpăturile arheologice efectuate cu câțiva ani în urmă de către profesorul Stelian Coșuleț, au scos la iveală urmele unui castru roman care se pare că întregea sistemul de fortificații romane din Dacia, cunoscute sub numele de limesul transalutan. Tocmai datorită importanței sale deosebite
Comuna Moieciu, Brașov () [Corola-website/Science/300955_a_302284]
-
1908 în biserică a fost instalată o orgă din Pecs și un orologiu în turn, din Leipzig. Pe teritoriul satului, arheologii au scos la iveală fragmente din vase de lut datând din epoca bronzului. Unul dintre cele mai importante situri arheologice se află la marginea satului, în punctul “La Pârâuț”. În anul 1492, este pomenit în Rotbav primul învățător sas ("schulmaister"). În cronicile bisericii luterane din sat sunt indicate numele celor care au învățat copiii sașilor; astfel, din 1741 și până în
Rotbav, Brașov () [Corola-website/Science/300965_a_302294]
-
de război s-au îndreptat din Uniunea Sovietică direct către Germania. Astăzi, din totalul de circa 1.650 de oameni, doar 5 sunt sași. Pe langă cetatea și biserica în sine, turiștii mai pot vizita un muzeu sătesc cu profil arheologic și baltă Tânărogul, unde se găsesc câteva pâlcuri de plante formate din relictul terțiar, foarfecă băltii ("Stratiotes aloides") și alte specii de plante rare. Pe luciul apei pot fi văzute o sumedenie de păsări, în funcție de anotimp, precum lișițe, rate mari
Rotbav, Brașov () [Corola-website/Science/300965_a_302294]
-
nu există nicio dovadă verificată care să demonstreze acest lucru. Bătrânii din zona Crizbavului au afirmat, de asemenea, că ar exista un tunel de legătură între Cetatea Eroilor (Heldenburg) și Cetatea Feldioarei, care se află la aproximativ 12 km. Cercetările arheologice nu au confirmat, totuși, prezența reală a tunelului. Această afirmație vine însă în sprijinul mitului din Rotbav, sat care se află în atât în apropierea Cetății Eroilor, cât și a Cetății Feldioarei. Astfel, presupusele tuneluri de sub biserică evanghelica ar putea
Rotbav, Brașov () [Corola-website/Science/300965_a_302294]
-
km. de orașul Brașov și la 4 km. de Predeal. Din punct de vedere geografic, localitatea se află la o altitudine de 800-850 m. între Masivul Postăvarul la nord, Masivul Piatra Craiului la est și Platforma Predealului la sud-vest. Săpăturile arheologice aduc dovezi ale unei locuiri încă din cele mai vechi timpuri, astfel în anul 2007, la 200 m. de DN1, în pădure la o altitudine de 800 m, s-a descoperit o cetate cu șanț, bermă, zid și bastion datată
Timișu de Sus, Brașov () [Corola-website/Science/300973_a_302302]
-
în subordinea raionului Făurei din regiunea Galați, revenind în 1968 la județul Brăila, reînființat. Două obiective din comuna Mircea Vodă sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Brăila ca monumente istorice de interes local. Unul este clasificat ca sit arheologic, este vorba despre așezarea de la „Popină”, aflată la nord-est de satul Dedulești, pe malul drept al Buzăului (la de terasă), așezare datând din Epoca Bronzului și fiind încadrată în cultura Coslogeni. Celălalt monument este clasificat ca monument memorial și se
Comuna Mircea Vodă, Brăila () [Corola-website/Science/300980_a_302309]