9,955 matches
-
le Îndepărta sau le orienta intervenția. În diverșii termeni care Îl desemnau, òrgia, hierougìa, dròmena și drama, actul ritual se califica drept o acțiune specific omenească ce avea scopul de a confirma și În același timp de a construi colectivitatea civică. Însă În acest mod el se epuiza În spațiul și În timpul efectuării sale, disociindu-se de mitul care, orientat spre consolidarea imutabilității unui trecut irepetabil, devenea din ce În ce mai autonom. 3. Ambiguitățile sacrificiului În Grecia, ca și În alte părți, actul ritual
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cetății. 4. Olimpian și misterictc "4. Olimpian și misteric" Propria autoconservare rămânea, În orice situație, problema dominantă pentru cetăți. Împotriva primejdiei unor eventuali germeni subversivi, ele elaboraseră, așadar, forme de direcționare ai acestora, forme care erau inserate În complexul cultelor civice și contribuiau la realizarea echilibrelor lor interne. Erau module instituționale, clasificate drept culte misterice și identificate de termenul mystèria, misterii, dar și de teletè, inițiere, care Îngăduiau o evadare temporară din sistem, Însă fără să reprezinte o instanță revoluționară pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din pricina Statului și prin ce fel de acțiuni (RD I fr. 6-10, În Augustin, De civitate Dei 4, 27; 6, 5). Teologia mitică este foarte răspândită prin intermediul artiștilor, poeților și, mai ales, al teatrului, dar, din punct de vedere filozofic, civic și moral, ea este aceea căreia trebuie să Îi fie aduse acuzele cele mai severe. Nașterea unui zeu din capul, coapsa ori picătura de sânge a altui zeu, felul În care zeii pradă, sunt adulteri, Îi slujesc pe oameni - toate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sau netăiate) spre a distila și inhala, într-un spațiu de intime cărturărești vigilii, mișcări sufletești și arome ascunse, uneori abia perceptibile, captate printr-un fel de hipertrofiere a antenelor. În Efectul de prismă (1998), culegere de articole pe teme civice, cărturarul părăsește biblioteca (dar o păstrează ca reper) spre a coborî în cotidian, surprins cu un ochi când ironic-ludic, când sceptic-melancolic. O altă culegere, Faldurile Mnemosynei (1999; Premiul Asociației Scriitorilor din Iași), reunește o suită de medalioane de memorialiști români
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
greș, pot fi deci stimat, mă pot bucura de considerație în ochii celorlalți sau, dimpotrivă, pot să îmi pierd fața în ochii lor și să mă acopăr de rușine. În joc, în acest caz, este onoarea mea profesională, morală și civică; sunt ireproșabil profesional sau, dimpotrivă, prost cotat; sunt un bun părinte, un bun fiu, un bun cetățean sau, dimpotrivă, nu-mi onorez obligațiile morale, nu-mi educ copiii, mă dezinteresez de soarta celor apropiați, îmi este indiferentă suferința celor din
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Editura Enciclopedică Română (1969-1970), șeful serviciului Biblioteci din Ministerul Învățământului (1970-1977). După evenimentele din decembrie 1989, a fost scurtă vreme ministru al Învățământului în guvernul condus de Petre Roman. Este membru fondator al Grupului de Dialog Social și al Alianței Civice. Prima carte, Du Dialogue intérieur. Fragment d’une anthropologie métaphysique, îi apare, în 1947, la Editura Gallimard din Paris. A fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Sarea pământului (1978) și pentru Firul ierbii (1998). Este căsătorit cu Mariana Șora
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
vieții culturale și politice a României, poziție pe care o va menține pînă la tragica lui moarte. NOTE ÎNCEPE LUPTA Sîntem o țară de țărani. Trebuie să ne muncim pămîntul (și gospodăriile) ca țărani. M. Eminescu ... A intra în viața civică nu trebuie să devină un mijloc de obținere a unor avantaje sau a celebrității, ci (mai curînd) de îndeplinire a unei datorii formidabile și esențiale față de țara (oricui), fără să te aștepți la vreo răsplată. N. Iorga Iorga a ezitat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
punea pe țărani pe același plan cu muncitorii. I-a avertizat pe socialiști că trebuie să fie precauți în privința propagandei, întrucît "printr-o propagandă neglijentă, atît țărănimea cît și Partidul Socialist se pot afla în primejdie". El propunea o educare civică și politică treptată a țărănimii, singura cale de evitare a unei explozii sîngeroase și inutile. Ion Nădejde a fost de acord cu analiza lui Dobrogeanu-Gherea, amintindu-și cum țăranii disperați și înfometați se apropiau de el la Iași și în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
aminteau de chemarea imperială a Vienei de altădată (deși bulevardul era parcă prea grandios pentru o simplă arteră de circulație Într-o capitală europeană de talie mijlocie), iar orașul se mândrea pe bună dreptate cu edificiile publice și spațiile sale civice. Viena Își invoca gloria de odinioară cu plăcere. Dar În privința trecutului mai recent era foarte reticentă. Iar motivul principal al reticenței erau evreii care locuiseră cândva În clădirile din centrul istoric al orașului, contribuind În mod decisiv la arta, muzica
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a li se oferi șansa unei ameliorări, mai devreme sau mai târziu ei aveau să recadă În plasa nazismului - sau a comunismului. De aceea, În regiunile ocupate de britanici și americani, accentul s-a deplasat de timpuriu pe reconstrucția instituțiilor civice și politice, pentru a le reda germanilor responsabilitatea În problemele interne. Acest lucru le-a conferit tinerilor politicieni germani mult mai multă influență decât puteau spera să aibă la sfârșitul războiului, iar ei au folosit-o fără ezitare, sugerând că
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
La aceasta s-a adăugat un nou cult al morților - „martirii” taberei victorioase În recentul război civil. În miile de spații publice dedicate victimelor republicanismului anticlerical, Biserica spaniolă a organizat nenumărate ceremonii și pomeniri. Un amestec abil de pietate, autoritate civică și comemorare a victoriei consacra monopolul spiritual și mnemonic al instituției bisericești. Franco avea nevoie de catolicism chiar mai mult decât avea nevoie Biserica de el (cum altfel puteau fi menținute legăturile destul de Încordate ale Spaniei postbelice cu comunitatea internațională
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
le-au urmat exemplul cu un succes considerabil. Corupția, În politică, e În mare măsură rodul oportunităților. Guvernarea În stil italian nu era deosebit de performantă, dar a funcționat. În timp, familiile politice au structurat domenii Întregi de activitate publică și civică. Industriile au fost „colonizate” de creștin-democrați. Controlul și direcția personalului În presă, radio - mai târziu și televiziune - erau Împărțite Între creștin-democrați, socialiști și comuniști; ocazional, aveau un cuvânt de spus și liberalii anticlericali de modă veche, un grup a cărui
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și socialiste - fiecare Împărțite la rândul lor după comunitatea pe care o deserveau (flamandă sau valonă). Mai firave, curentele liberale din ambele țări nu Își permiteau o Împărțire demonstrativă pe criterii comunitare. Experiența războiului și a ocupației, precum și amintirea disensiunilor civice din deceniile anterioare au Încurajat Însă o tendință accentuată de cooperare dincolo de granițele comunitare. Mișcările extremiste, În special naționalismul flamand, au fost discreditate de colaborarea oportunistă cu naziștii. În urma războiului, oamenii se identificau mai puțin cu un anumit partid politic
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Cetățenii ei trecuseră cu o ușurință șocantă de la Hitler la societatea de consum; ei se vindecaseră de amintirile vinovate devenind prosperi. Grass și alții ca el au văzut În trecerea nemților de la politică la acumularea privată o dezicere de responsabilitățile civice trecute și prezente. Față de aforismul lui Bertold Brecht Erst kommt das Fressen, dann kommt die Moral („Mâncarea vine prima, apoi moralitatea”) ei au susținut cu tărie dezacordul exprimat de primarul Berlinului de Vest În martie 1947:„Nu există afirmație mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Nilului Superior. A vorbi despre Imperiu În Franța Însemna a-ți aminti și victoria, și Înfrângerea. Pe de altă parte, școlarilor francezi li se prezenta cu insistență imaginea Franței ca un tot transoceanic, un loc În care atributele culturale și civice specific franceze le erau accesibile tuturor, unde toate școlile primare de la Saigon la Dakar predau despre nos ancêtres les Gallois („strămoșii noștri galii”) și proclamau, fie și numai În principiu, importanța unei asimilări culturale uniforme care ar fi fost de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
occidentală, explica el, nu se mai bazează pe exploatarea strict economică a unei clase de proletari lipsiți de mijloace de producție. Ea deturnează energia umană necesară satisfacției (Îndeosebi satisfacției sexuale) spre consumul de bunuri și iluzii. Nevoile reale - sexuale, sociale, civice - sunt Înlocuite de false nevoi, iar satisfacerea acestora devine scopul unei societăți axate pe consum. Era mai mult decât a intenționat vreodată să spună tânărul Marx, dar a atras un public larg: nu numai pe cei câțiva cititori ai eseurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
păstreze aparențele legalității, dar ponderea lor electorală era, ca și În cazul partidelor similare din Belgia, Franța sau Marea Britanie, neglijabilă. Pe scurt, comunismul sau fascismul, În avatarurile lor clasice, nu aveau nici un viitor În Europa Occidentală. Amenințarea reală la adresa păcii civice venea din cu totul altă parte. În decursul anilor ’70, societatea vest-europeană s-a confruntat cu două focare de violență. Primul era patologic - În sensul că izvora dintr-un disconfort străvechi, care lua Însă o Înfățișare foarte modernă. În regiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Încredere intercomunitară care să-i permită provinciei să se administreze singură s-a izbit de suspiciune și intransigență de ambele părți. Catolicii, chiar dacă nu se dădeau În vânt după propriii extremiști armați, aveau motive istorice să suspecteze promisiunile de egalitate civică și diviziune a puterii lansate de conducerea protestantă a Ulsterului. Aceasta din urmă, dintotdeauna reticentă când venea vorba de concesii reale pentru minoritatea catolică, se temea acum cu adevărat de „provizoriii” Înarmați. Fără prezența militară britanică, provincia s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
anii ’50 de Mi³osz, care remarcase faptul că, „Într-o ipotetică antologie a poeziei poloneze postbelice, un capitol Întreg ar trebui dedicat ironiei și chiar deriziunii la adresa intelectualilor occidentali și În special francezi”. Pentru Kundera, care era sceptic față de inițiative civice precum Carta 77, starea cehilor sub comunism era doar un apendice al problemei mai vechi a identității naționale și destinului lor În inima Europei, unde națiunile și popoarele mici au fost supuse dintotdeauna riscului dispariției. Rostul opoziției intelectuale din țară
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu numai din slujbe, ci și din vizorul public. Înainte de 1989, criticii cei mai sonori ai comunismului, În frunte cu Václav Havel, erau mai cunoscuți În străinătate decât În propria țară. Așa cum am văzut În capitolul precedent, Carta 77, organizația civică a lui Havel, strânsese doar două mii de semnături la o populație de 15 milioane. Bineînțeles că oamenilor le era frică să critice deschis regimul, Însă trebuie spus că majoritatea cehilor și slovacilor nu se simțeau neapărat bătuți de soartă. Ca
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de speranță al evoluțiilor din țările vecine. După „Clubul Păcii John Lennon”, Înființat În decembrie 1988, În mai 1989 a avut loc protestul „Mamelor din Praga”, apoi demonstrațiile ecologiste de la Bratislava În luna următoare. Nici una dintre aceste mișcări de inițiativă civică, mărunte și ușor de izolat, nu constituia o amenințare pentru poliție sau regim. Dar În luna august, În timp ce la Varșovia Mazowiecki Își finaliza planurile de guvernare și cu puțin Înainte ca granițele Ungariei să fie deschise, demonstranții au umplut din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Alegându-și ca sediu un teatru praghez, Havel și prietenii săi din Carta 77 au format Občanské Fórum (Forumul Cetățenesc), o rețea neoficială și fluidă care, dintr-o societate de dezbateri, În câteva zile s-a metamorfozat Într-o inițiativă civică și, de aici, Într-un guvern din umbră. Discuțiile din Forumul Cetățenesc reflectau obiective mai vechi ale principalilor membri, dar mai ales cursul accelerat și spectaculos al evenimentelor din stradă. Înainte de toate, Forumul a cerut demisia celor responsabili pentru invazia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
comunism - așa-numita „revoluție de catifea” - s-a datorat unui complex de circumstanțe. Ca și În Polonia, opoziția intelectuală era unită mai ales de amintirea Înfrângerilor din trecut și de hotărârea de a evita confruntarea directă - nu Întâmplător principala organizație civică din Slovacia s-a autointitulat Opinia Publică Împotriva Violenței. Ca și În RDG, falimentul partidului conducător a fost sesizat atât de rapid, Încât opțiunea unei reacții organizate din partea ariergărzii partidului a fost aproape din start exclusă. Rolul lui Havel a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a căpătat o dimensiune nouă pentru europenii din Est, pe măsură ce În Vest se contura ceva nou: o entitate instituțională (o Comunitate Europeană, o Uniune Europeană) clădită pe valori declarat „europene” cu care esticii se identificau fără probleme: drepturi individuale, obligații civice, libertatea de mișcare și exprimare. „Europa” a devenit mai puțin abstractă și, ca atare, mai interesantă pentru tineri. În loc să fie doar o lamentație după cultura pierdută a Pragăi sau Budapestei de altădată, ea reprezenta acum o serie de obiective politice
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din 1989 au Început prin a clădi o economie de piață (la formarea primului său cabinet În septembrie 1989, Tadeusz Mazowiecki a rostit memorabila frază „caut un Ludwig Erhard!”), alții (Havel mai ales) au preferat să se concentreze asupra fundamentelor civice ale democrației. Semnificația acestor nuanțe va fi vizibilă abia mai târziu. Poate se cuvine totuși să facem aici o observație despre rolul Statelor Unite În această poveste. Est-europenii, În special cei din Berlinul de Est, erau perfect conștienți de rolul SUA
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]