12,003 matches
-
a lui "David" face o legătură între manieră gotica, inca liberă, cu realismul renascentismului, care pune accent pe constituția corporală. "Evanghelistul Ioan" va servi ca model pentru "Moise" al lui Michelangelo. Donatello lucrează în colaborare cu breslele din Florența, care comandă la diferiți sculptori statuile patronilor lor pentru biserică " Or Sân Michele". Donatello dobândește un mare prestigiu prin realizarea statuilor în marmură ale "Sfanțului Petru", "Sfanțului Marcu" și "Sfanțului Gheorghe" (1411-1416). Fidelitatea față de realitate și naturalețea figurilor, armonia proporțiilor și raportarea
Donatello () [Corola-website/Science/299246_a_300575]
-
jurămintele de sărăcie pe care le făcuseră. Picturile din afara bisericii erau supuse și ele acelorași standarde. Deși au supraviețuit puține picturi laice, din anumite surse literare exacte se știe că existau castele ai căror pereți erau bogat împodobiți cu picturile comandate de nobili. Pictura a fost considerată o cale eficientă în învățarea principiilor religioase de către populație, ilustrând Biblia sau Cărțile de Rugăciuni și dedicând interiorul bisericilor gloriei lui Dumnezeu. În acea vreme existau foarte puține persoane care știau să citească; din
Romanic () [Corola-website/Science/299802_a_301131]
-
majusculele împodobite sunt des utilizate în lucrările cu teme religioase. Biblia și incunabulele erau foarte bogat ilustrate, ca act de adâncă devoțiune din partea călugărului ce le executa, și ele reflectau adesea vanitatea patronului care era dispus să-și etaleze bogăția, comandând lucrări atât de elaborate. Cel mai renumit manuscris englez din secolul al 12-lea a fost executat în Winchester și se găsește astăzi la Cathedral Library. Originalul acestei superbe Biblii avea doar două volume, însă conținutul lucrării a fost redistribuit
Romanic () [Corola-website/Science/299802_a_301131]
-
a primit din nou ordine să plece. Alaric a trecut apoi în golful Corint și a mărșăluit cu prada din Grecia spre nord în Epir. Aici a continuat până când guvernul răsăritean l-a numit "magister militum per Illyricum", oferindu-i comanda mult dorită, precum și autoritatea de a-și aproviziona oamenii din rezervele imperiale. În 401, Alaric a început prima sa invazie a Italiei. După pustiirea nordului Italiei și teroarea înfricoșătoare dintre cetățenii Romei, Alaric a fost învins de către Stilicho la Pollentia
Alaric I () [Corola-website/Science/299796_a_301125]
-
județ. În caz de primejdie, acestea se adunau în reședința județului, urmând ca mai apoi să pornească spre tabăra de luptă. Cavaleria era organizată la rându-i din cete boierești care difereau ca dimensiune după posibilitățile fiecăruia. Aceste cete erau comandate de boierul respectiv, iar în cazul cetelor domnești de un slujbaș. În ceea ce privește echipamentul militar și armele folosite de români, știrile sunt mai bogate. Miniaturile din Cronica pictată îi arată pe români îmbrăcați țărănește, mânuind arcuri. În 1331, împăratul bizantin Andronic
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
militară, de la sublocotenent la până la general de corp de armată, cel mai înalt grad militar din Armata Regală Română. În anul 1930 i s-a acordat demnitatea onorifică de „Mareșal al României”, ca recunoaștere a meritelor sale pe timpul cât a comandat Armata de Nord și Marele Cartier General. În afară de participarea la Primul Război Mondial, a mai luat parte la al Doilea Război Balcanic și la operațiile militare pentru apărarea Marii Uniri, din perioada 1918-1920. În anul 1920, la sfârșitul războiului, a
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
mult, în anul următor, la 15 aprilie 1904, Constantin Prezan era numit pentru prima dată în carieră, pe o funcție prevăzută cu gradul de general, aceea de comandant al Brigăzii 13 Infanterie, cu comandamentul la Bârlad, unitate pe care a comandat-o timp de 6 ani, până la 1 noiembrie 1910. La comanda acestei mari unități avea să fie avansat, ca urmare a propunerii ministrului de război de la acea vreme, generalul Alexandru Averescu, la gradul de general de brigadă, de ziua națională
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
adică 6% din populația țării. Primele unități traversau Dunărea pe 2/15 iulie 1913, cu 4 zile mai devreme decât așteptările bulgarilor, fapt care s-a dovedit hotărâtor în obținerea unei victorii rapide și fără pierderi majore. Divizia 7 Infanterie, comandată de generalul de brigadă Constantin Prezan, intra, împreună cu Divizia 8 Infanterie în compunerea Corpului 4 Armată, comandat de generalul de divizie Alexandru Lambrino. Compunerea de luptă a Diviziei 7 Infanterie, pe timpul campaniei din războiul balcanic, era următoarea: Corpul 4 Armată
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
mai devreme decât așteptările bulgarilor, fapt care s-a dovedit hotărâtor în obținerea unei victorii rapide și fără pierderi majore. Divizia 7 Infanterie, comandată de generalul de brigadă Constantin Prezan, intra, împreună cu Divizia 8 Infanterie în compunerea Corpului 4 Armată, comandat de generalul de divizie Alexandru Lambrino. Compunerea de luptă a Diviziei 7 Infanterie, pe timpul campaniei din războiul balcanic, era următoarea: Corpul 4 Armată a fost destinat să facă parte din gruparea principală de lovire, care urma să ducă acțiuni militare
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
19 morți de holeră, cifre mici în comparație cu pierderile înregistrate de alte mari unități similare. Locotenentul Constantin Pantazi din Regimentul 11 Roșiori, viitor ministru de război în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, consemna următoarele despre războiul balcanic: „"generalul Prezan a comandat pe tot timpul campaniei din Bulgaria Divizia 7 Infanterie, această mare unitate s-a remarcat prin disciplină și executare precisă și metodică a tuturor misiunilor primite"”. Constantin Prezan s-a bucurat și de aprecierile regelui Carol I, care, într-o
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
comanda asupra forțelor subordonate și controlul operațiilor aflate în curs de desfășurare simultan cu propria lor constituire. Generalul Prezan, comandant al Corpului 4 Armată, fiind numit comandant al Armatei de Nord, a fost singurul care a avut șansa de a comanda trupele pe care le avea deja în subordine, lucru care nu s-a întâmplat în cazul celorlalte trei armate. Acesta este și unul din factorii majori care au contribuit la modul organizat și disciplinat în care au fost conduse și
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
a eșecului propriu și de minimalizare a meritelor lui Prezan, Averescu avea să susțină, fără a aduce vreo dovadă în sprijinul celor afirmate, că generalul Prezan a ajuns la Marele Cartier General pentru că inamicul ar fi menajat Armata de Nord, comandată de acesta. În fața înfrângerilor în serie suferite de Armata României în Oltenia și Muntenia, factorii de decizie politică au hotărât să îl numească pe generalul Constantin Prezan la comanda Armatei 1, având ca obiectiv imediat organizarea apărării Bucureștilor. În ciuda situației
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
Mărășești și Oituz, desfășurate sub coordonarea Marelui Cartier General român, au stopat marșul ofensivei Puterilor Centrale la flancul stâng al Frontului de Est, fiind singurele succese certe ale aliaților în această regiune a Europei. Aflat în ipostaza neobișnuită de a comanda și coordona trei armate aliate, în cea mai importantă fază a acțiunilor militare din anul 1917, generalul Prezan și-a demonstrat priceperea organizatorică și de conducere. El a reușit să formeze o echipă de stat major capabilă, promovând ofițeri tineri
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
postum, meritele lui Constantin Prezan la făurirea României Mari s-au bucurat de recunoașterea concetățenilor săi. Astfel, în 1920 a fost numit pe viață în demnitatea onorifică de "Cap al Regimentului 25 Infanterie „Racova”", unitatea din Vaslui pe care o comandase între 1901-1907. A fost senator de drept pe toată perioada vieții și membru al Consiliului de Coroană, după instituționalizarea acestuia în anul 1938. La 7 iunie 1923, generalul Constantin Prezan, alături de generalul Alexandru Averescu, a fost primit ca membru de
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
denumire a fost aleasă deoarece dispozitivul are forma și mărimea unui șoarece, iar cablul de legătură cu calculatorul, inițial orientat în partea opusă (spre utilizator), accentua această asemănare. Până acum s-au inventat multe tipuri de dispozitive periferice de indicat/comandat, pentru diverse domenii de aplicație, care pot avea cu totul alte forme și principii de funcționare decât mausul tradițional, ca de exemplu: "trackball", "touch pad", "touch screen", "joy stick", "graphics tablet", "Nintendo Wii Remote" și mai recent (în toamna 2009
Maus () [Corola-website/Science/299841_a_301170]
-
fugit în toiul nopții de pe câmpul de bătaie, vrând să treacă în Transilvania, dar a fost decapitat de hatmanul Șeptilici și de Goia. Ultima luptă a polonilor cu armatele adversare s-a dat în retragere, la Movilău. Costea Bucioc a comandat oastea Moldovei în timpul războiului, dar este prins de tătari și tras în țeapă de către comandantul oștirii turcești Schinder pașa în septembrie 1620. După prima versiune, comuna Vărvăreuca a fost atestată pentru prima dată la 12 aprilie 1620 cu denumirea de
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
germane care ajunseseră pe Nistru. Trupele sovietice luptau cu mare îndârjire, unele puncet, mai ales cota 210, trecând de câteva ori de la unii la alții. Însuși comandantul Corpului 30 armată germană, generalul Eugen von Schobert, recunoscu: Regimentul 39 infanterie română, comandat de colonelul Constantin Simionescu, a luptat cu înverșunare pentru cucerirea localității Florești. La 18 iulie 1941, localitățile din jurul târgului Florești au rămas definitiv în stăpânirea trupelor aliate, dar cu pierderi foarte mari din efectivul Diviziei 14 infanterie română: 105 ofițeri
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
fotorezistențe, celule fotovoltaice) montate pe o pereche de ochelari astfel încât unul să capteze lumină din partea stingă a subiectului unul din față și al treilea din partea dreapta. Aceste trei semnale sunt aplicate unui circuit comparator care detectează maximul intensității luminoase și comandă un circuit generator de semnal acustic. Pacientul va purta o pereche de căști audio conectate la dispozitiv. Dacă maximul intensității se găsește în partea dreaptă se va genera semnal acustic doar în difizorul din dreapta iar dacă maximul se află în
DISPOZITIVE DE ASISTARE A PERSOANELOR CU DEFICIENTE by Bianca Jilavu, Cristina Balan () [Corola-other/Science/84389_a_85714]
-
în apropiere de drumul roman Porchester-Southampton-Poole, armata invadatoare anglo-saxonă a suferit o mare înfrângere din partea britanilor. Deși a fost un eveniment politic și militar foarte important al secolelor 5 și 6 din Britania, nu se știe cu certitudine cine a comandat forțele care au opus rezistență. Această victorie a armatei britanice a făcut posibilă oprirea invaziei saxone și a asigurat o lungă perioadă de pace pentru Britania celtică. În bătălia decisivă de la Deorham, din 577, saxonii care avansau au împărțit poporul
Istoria Angliei () [Corola-website/Science/299895_a_301224]
-
care își neglija nevasta, i-a oferit fiului său, de-a lungul copilăriei o educație spartană, fiind foarte sever. Se spune că l-a aruncat în mijlocul unui grup de lei. Zilnic, Alexandru se antrena din greu să lupte și să comande soldați, îndeplinind îndatoriri militare stricte. Datorită acestui mod de viață, a deprins tradițiile militare, dezvoltându-și o constituție robustă. Mama lui Alexandru, Olimpia, nu era de origine macedoneană, ci era grecoaică din Epir. După istorici, ea a fost o femeie
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
dragoste pentru filozofie, și a fost un cititor pasionat. Acest lucru a fost, fără îndoială, datorită tutelei lui Aristotel. Alexandru a fost inteligent și avea un ritm alert de învățare. Datorită inteligenței sale, și-ar fi dezvoltat capacitatea de-a comanda. El a avut o mare auto-reținere în „plăceri ale corpului”, în contrast cu lipsa lui de control de sine, și cu consumul de alcool. Alexandru a fost erudit și pasionat atât de arte și științe. Cu toate acestea, el a avut un
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
acum noua speranță a poporului. În anul 338 î.Hr. Alexandru ia parte la Bătălia de la Cheroneea, în care regele Filip al II-lea a învins alianța dintre Atena și Teba, instaurând astfel hegemonia regatului macedonean asupra întregii Grecii. Alexandru a comandat aripa stângă a armatei macedonene, având un rol hotărâtor în victoria finală. În 337 î.Hr., Filip s-a căsătorit cu o femeie nobilă, Cleopatra, nepoata generalului Attalus și care și-a schimbat numele în Eurydice. Căsătoria a cauzat tensiuni mari
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
La Hellespont, în Dardanele, se jură că va cuceri toată Asia cu o singură suliță. Nu se va mai întoarce niciodată acasă. Armata persană condusă de Memnon din Rhodos(un general grec exilat care s-a alăturat Persiei și care comanda o armată de mercenari greci), mult superioară numeric, încearcă să oprească trupele macedonene pe malul râului Granicos, în mai 334 î.Hr. Deși au fost obligați să traverseze râul și să escaladeze un mal abrupt, macedonenii i-au pus pe fugă
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
se aflau alături de regele persan. În jurul lui se aflau cavaleria din Caria, mercenari greci și garda de călăreți persană. Chiar în centru a plasat pedestrași perși (nemuritorii), cavaleria indiană și arcașii din Mardian. Pe ambele flancuri era așezată cavaleria. Bessus comanda flancul stâng, pe care se aflau cavaleria din Bactria, Dahae, Arachosia, cavaleria din Persia, din Susia, Cadusia și călăreții sciți. Carele de luptă au fost plasate în față, împreună cu un grup mic de soldați din Bactria. Pe partea dreaptă comanda
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
comanda flancul stâng, pe care se aflau cavaleria din Bactria, Dahae, Arachosia, cavaleria din Persia, din Susia, Cadusia și călăreții sciți. Carele de luptă au fost plasate în față, împreună cu un grup mic de soldați din Bactria. Pe partea dreaptă comanda o avea Mazaeus, aici aflându-se cavaleria din Syria, Media, Mesopotamia, Parthia, Sacia, Tapuria, Hyrcania, Albania Caucaziană, Sacesinia, Cappadocia, și Armenia. Cavaleria din Cappadocia și Armenia era așezată în fața altor unități de cavalerie și au condus atacul. Cavaleria din Albania
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]