9,770 matches
-
au demarat. Leven a fost acceptat drept comandant suprem al celor trei armate aliate de la York (denumite de Parlament „Armata Ambelor Regate”). Politica lor era de a le da scoțienilor prim-planul în nord, iar scoțienii erau cel mai mare contingent din armată, în schimb Leven era și el un respectat veteran al Războiului de Treizeci de Ani. Vestea asediului a ajuns în scurt timp la Oxford, unde regele Carol își instalase capitala. Din 24 aprilie până în 5 mai, el a
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
asaltat Boltonul, ucigând 1.600 de cetățeni și apărători parlamentariști. Odihnindu-se în apropiere la Bury, Rupert s-a întâlnit cu cavaleria marchizului de Newcastle condusă de Lord George Goring, care plecase din York la începutul asediului, cu un mic contingent de la Derbyshire, și cu mai multe regimente proaspăt recrutate din Lancashire de earlul de Derby. După ce a ocolit fortăreața parlamentaristă Manchester, Prințul Rupert a abordat la 6 iunie Liverpoolul și a preluat controlul orașului după un asediu de cinci zile
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
sale de izbândă scăzând pe măsură ce timpul trecea și scoțienii și parlamentarii se întorceau din marșul lor spre sud și ocupau pozițiile. Au avut loc scurte canonade și ciocniri, dar niciuna din tabere nu a atacat. Pe la ora 4:00 pm, contingentul de la York a sosit, cu mare întârziere, însoțit fiind de generalul lui, Lord Eythin. Rupert și Eythin se cunoșteau și se displăceau. Ambii luptaseră în bătălia de la Vlotho din 1638, când Rupert fusese luat prizonier, rămânând în captivitate mai mulți
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
Revoluției ungare din 1956 și în timpul invadării Cehoslovaciei din 1968. Vânătorii de tancuri ȘU-100 au fost modernizați la începutul anilor 1960, în mod similar țancurilor Ț-34/85. Autotunurile au fost în rezervă armatei sovietice până la începutul anilor 1980. Un contingent de autotunuri ȘU-100 a fost folosit și la începutul conflictului din Afganistan, între anii 1979-1980. Autotunurile ȘU-100 au fost folosite și în Criză Suezului, Războiul de Șase Zile și Războiul de Iom Kipur. Cuba a folosit vânătorii de tancuri ȘU-100
SU-100 () [Corola-website/Science/322584_a_323913]
-
efectuau aceste atacuri, o parte din armată - în frunte cu Mstislav cel Viteaz - a reușit să-și croiască drum prin încercuirea mongolă și să scape. Mstislav al Kievului a sosit și el și a văzut resturile armatei slave fugind. Cu contingentul lui de 10.000 de oameni, s-a retras în tabăra lui fortificată, pe un deal de pe malurile Niprului. Armata mongolă a prins din urmă forțele lui Mstislav al Kievului și i-au asediat tabăra. Mstislav al Kievului și armata
Bătălia de la Râul Kalka () [Corola-website/Science/322043_a_323372]
-
în vigoare. Au jefuit Bagdadul în 1258 și au continuata avansul spre vest, capturând Aleppul și Damascul. Qutuz și Bahris au fost de acord să lase deoparte divergențele lor pentru a face față amenințărilor comune. Au întâlnit și înfrânt un contingent de mongoli în bătălia de la Ain Jalut. Sultanul Baybars I , un strateg și un lider militar iscusit , reușește în anul 1260 să oprească invazia mongolilor în Asia de Sud-Vest. Cum amenințarea mongolă a trecut temporar, însă, rivalitățile dintre mameluci au
Sultanatul Mameluc (Cairo) () [Corola-website/Science/329524_a_330853]
-
bizantinii au întâlnit o armată turcă de 5.000 de cavaleriști ușori sub Osman însuși, compusă din trupele proprii, precum și aliați din triburile turce din Paflagonia și în zona râului Maeander. Cavaleria turcă i-a atacat pe bizantini, al cărui contingent alan special nu a participat la luptă. Turcii au spart linia bizantină, forțându-l pe Mouzalon să se retragă la Nicomedia sub acoperirea forței alane. Bapheus a fost prima victorie majoră otomană, și o mare importanță pentru expansiunea viitoare: bizantinii
Bătălia de la Bapheus () [Corola-website/Science/329608_a_330937]
-
orașului Kolomyja,unde își îcepuse studiile. La un moment dat, Genik l-a întâlnit pe Iosif Oleskiw, un om care încuraja imigrația de ucraineni în Canada. Oleskiw l-a întrebat pe Genik dacă ar putea însoți și conduce al doilea contingent de ucraineni în călătoria lor spre Canada, ajutându-i să se stabilească. Genik și familia sa, soția și patru copii s-au alăturat unui grup de 64 de ucraineni, debarcând în orașul Quebec la data de 22 iunie 1896. Genik
Cyril Genik () [Corola-website/Science/329937_a_331266]
-
în călătoria lor spre Canada, ajutându-i să se stabilească. Genik și familia sa, soția și patru copii s-au alăturat unui grup de 64 de ucraineni, debarcând în orașul Quebec la data de 22 iunie 1896. Genik a condus contingentul său mai întai la Winnipeg, și apoi au înfiintat comunitatea Stuartburn, Manitoba, care acum este considerată ca fiind prima comunitate canadiano-ucraineană în vestul Canadei. În luna august, Genik a depus o cerere pentru o parcelă de pământ în Stuartburn, dar
Cyril Genik () [Corola-website/Science/329937_a_331266]
-
din 1933; în 1931 a avut loc jamboreea cercetașilor slavi, drept pregătire pentru evenimentul mondial. În final campul a fost organizat în Ungaria. Cercetașii cehi au participat la toate jamboreele mondiale în perioada 1920-1937. În 1937, la jamboreea din Olanda, contingentul ceh avea 314 membri. Antonín Benjamin Svojsík a murit pe 17 septembrie 1938. Ghidele și cercetașii cehi s-au unit în 22 ianuarie 1939 și au fondat noua organizație Junák; mișcarea a fost interzisă în toamna anului 1940 de către secretarul
Junák () [Corola-website/Science/329928_a_331257]
-
la bordul unui vehicul cilindric și trimiși înapoi spre Pământ. La bordul lui Rama se construiește un habitat care poate adăposti până la 2.000 de ființe umane, iar Nicole și companionii primesc misiunea de a convinge omenirea să trimită un contingent reprezentativ care să locuiască în Noul Eden, cum este denumită localitatea. Reprezentantul ramanilor, un robot pe care călătorii îl numesc Vulturul, le explică faptul că se încearcă crearea unei baze de date care să însumeze cunoștințe despre toate obiectele și
Grădina din Rama () [Corola-website/Science/329982_a_331311]
-
ajutat să își întărească autoritatea. A participat alături de Ștefan Báthory la potolirea rebeliunii Danzig-ului din anii 1576-1577. În 1578 a primit postul de mare cancelar al Coroanei. A contribuit la pregătirea războiului dus împotriva Rusiei din anii 1579-1581 cu propriul contingent de 400 de mercenari. S-a arătat interesat de arta tacticii și a strategiilor militare, pe care le studia asiduu. Având sprijinul lui Ștefan Báthory, a început să exercite câteva dintre atribuțiile marelui hatman Mikołaj Mielecki, mai ales când acesta
Jan Zamoyski () [Corola-website/Science/328076_a_329405]
-
Richard s-a autointitulat conte de Aversa. În 1053, Richard a fost prezent la bătălia de la Civitate, unde s-a aflat la comanda aripii drepte împotriva longobarzilor din armata papală. El s-a angajat primul în luptă și a distrus contingentul longobard, urmărindu-i pe adversari pe o lungă distanță, înainte de a se întoarce pentru a sprijini pe Umfredo și pe Robert Guiscard din dinastia Hauteville, întorcând soarta bătăliei în favoarea normanzilor. Richard s-a aflat în mod constant în căutarea lărgirii
Richard I de Capua () [Corola-website/Science/328119_a_329448]
-
fac parte reprezentanții fiecărei cetăți membre, fiecare având - inclusiv Atena - câte un vot. Principalul obiectiv este constituirea unei flote permanente, gata oricând să intervină în favoarea oricăreia dintre cetățile aliate; în acest scop, fiecare cetate trebuie să participe cu câte un contingent de corăbii, cu echipajele mobilizate permanent, adică cel puțin 8 luni din an, pe cheltuială proprie, sau, dacă nu poate, plătește o contribuție anuală, phoros, la tezaurul comun, păstrat în sanctuarul de la Delos. Cu aceste fonduri, atenienii să angajează să
Liga de la Delos () [Corola-website/Science/328148_a_329477]
-
care plătea tributul. Aceste cote au fost stabilite cu mare grijă de către Aristeides și au fost acceptate de toate cetățile participante. Dintre cetățile aliate, doar cele mai importante și mai bogate - Samos, Chios, Thasos și alte câteva - preferă să dea contingente de corăbii; cele mai multe consideră că e mai puțin împovărător să plătească phoros-ul anual decât să mobilizeze și resurse umane și resurse materiale importante pentru flota comună. Primii ani după organizarea ligii antrenează această flotă mai importantă și mai bine exersată
Liga de la Delos () [Corola-website/Science/328148_a_329477]
-
Neapole, pregătindu-se de asediu. În 1136, împăratul Lothar al II-lea și ducele de Bavaria, Henric "cel Mândru", au coborât în peninsulă pentru a acorda sprijin celor trei rebeli. Rainulf, împreună cu Robert și cu Henric, a preluat comanda unui contingent de trupe pentru a asedia capitala peninsulară a Regatului Siciliei, Salerno. Orașul s-a predat și puternica armată de germani și normanzi a pornit în marș către sud, spre Apulia. Reușind astfel să plaseze cea mai mare parte din Italia
Rainulf al II-lea de Alife () [Corola-website/Science/328131_a_329460]
-
de Capua și cu ducele Sergiu al VII-lea de Neapole, era nu mai mult decât un simplu rebel, care se opunea regelui Siciliei. În 30 octombrie 1137, Rainulf tocmai fusese numit duce de Apulia, și beneficia de sprijinul unui contingent de 800 de trupe germane împrumutate de la împăratul Lothar al III-lea, iar adversar al său era, alături de regele Roger, fostul său aliat Sergiu de Neapole. În 1134, Roger îl numise pe cel mai mare fiu legitim al său, Roger
Bătălia de la Rignano () [Corola-website/Science/328193_a_329522]
-
de Jumièges în a sa "Gesta Normannorum Ducum" îl numesc pe Osmund. Raul Glaber îl amintește pe Rudolf. Leon din Ostia, Amato de Montecassino și Ademar de Chabannes se referă la Gilbert. Potrivit celor mai multe surse din Italia de sud, comanda contingentului normand în bătălia de la Cannae din 1018 era Gilbert. Dacă Rudolf este identificat cu acel Rudolf din istoria lui Amato ca unul dintre frații Drengot, atunci este posibil ca Rudolf să fi fost comandantul de la Cannae. O altă ipoteză asupra
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
constituit o victorie bizantină decisivă. Boioannes și-a consolidat victoria prin construirea imediată a unei mari fortărețe în unul din pasurile Apeninilor, care să supravegheze intrarea în câmpia Apuliei. În 1019, Troia, așa cum se numea, a fost întărită cu propriul contingent normand al catepanului, faptul indicând dorința normanzilor de a lupta în orice tabără. Înspăimântat de evoluția evenimentelor din sud, papa Benedict, care, după cum s-a menționat anterior, ar fi stat la baza implicării normande în conflict, a plecat spre Germania
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
a căzut în cele fin urmă cu ajutorul trupelor lui Robert Guiscard. Nobilimea longobarda locală, până la Pescara, i-a prestat omagiu. Robert abea sub comanda sa 500 de cavaleri. În schimbul ajutorului dat de către unchiul său, el i-a trimis acestuia un contingent format din propriii săi oameni pentru a-l sprijini pe duce în a-l înfrânge pe vărul sau, Abelard la Sant'Agata di Puglia. În iunie 1080, Grigore al VII-lea a recunoscut cuceririle normande ale lui Robert și Iordan
Robert I de Loritello () [Corola-website/Science/328228_a_329557]
-
a prelua personal controlul asupra principatului. Din acel moment, Principatul de Antiohia a devenit vasal față de Bizanț, situația care a continuat până la moartea lui Manuel din 1180. Deși această înțelegere presupunea ca principatul să pună la dispoziția armatei bizantine un contingent militar (trupele din Antiohia au luat parte la un atac împotriva turcilor selgiucizi în 1176), ea asigura în același timp protejarea orașului împotriva lui Nur ad-Din într-un moment în care se afla într-un mare pericol de a fi
Principatul de Antiohia () [Corola-website/Science/328302_a_329631]
-
a fost înaintat în funcție până la aceea de „Akolythos” - comandant al gărzii varege. Avea să moară în 1066 în bătălia de la Stamford Bridge împotriva regelui Harold Godwinson. În timpul cuceririi normande a Angliei, flamanzii (locuitori originari din Flandra) au format un contingent important al armatei lui William Cuceritorul. După terminarea campaniei de cuceriri, o parte a acestor mercenari nu a mai părăsit țara, contribuind la colonizarea teritoriilor nou cucerite. Contingentele de mercenari flamanzi aveau să formeze părți importante ale armatelor britanice de-
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
cuceririi normande a Angliei, flamanzii (locuitori originari din Flandra) au format un contingent important al armatei lui William Cuceritorul. După terminarea campaniei de cuceriri, o parte a acestor mercenari nu a mai părăsit țara, contribuind la colonizarea teritoriilor nou cucerite. Contingentele de mercenari flamanzi aveau să formeze părți importante ale armatelor britanice de-a lungul întregii perioade de domnie a dinastiilor normande și Plantagenet (secolele al XI-lea - al XII-lea). În perioada de războaie civile cunoscute ca „Anarhia”, sau „Iarna
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
Diviziei a IV-a a Armatei Române, erou al Războiului de Independență care, la 30 august 1877, a capturat drapelul turcesc în timpul asaltului redutei Grivița 1. a fost chemat sub arme în primăvara anului 1877, fiind mobilizat ca soldat, împreună cu contingentele 1875 și 1876, în Batalionul 2 de Vânători aflat în garnizoană la Ploiești. Într-o prima etapă, batalionul a participat la operațiuni de acoperirea și apărare a Dunării în zonele Oltenița și Corabia. După trecerea Dunării, batalionul s-a deplasat
Grigore Ion () [Corola-website/Science/327641_a_328970]
-
unei limbi din ramură Anatoliană a limbilor indo-europene. Limba lor ar părea, din mărturia lui Strabon, să fi fost o ramură distinsa a aceleiași limbi. "Paflagonia" a fost menționată de către Herodot între popoarele cucerite de Cresus, si au trimis un contingent important de armată lui Xerxes în 480 î.Hr.. Xenofon vorbește despre ele ca fiind guvernată de un prinț al lor, fără nici o referire la satrapiile vecine. O libertate pe care o aveau probabil din cauza naturii țării lor, cu game sale
Paflagonia () [Corola-website/Science/327662_a_328991]