10,048 matches
-
Sâni dulci și albi ca neaua cea curată, Rotunzi ca mere dintr-un pom de rai; Abia se ține haina cea bogată Prinsă ușor cu un colan de pai, Astfel adesea mă găsea veghind - Nori străbătea o umbră de argint. Crinul luminei strălucea în mână Reflectând dulce mândrul ei obraz, Razele dulci loveau fața-i senină, Rotunzii umeri și-albul ei grumaz; Părul lucea ca auru-n lumină, Straiul cădea de pe-umeri de atlaz, Ochi mari albaștri-n gene lungi de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
iubire i-nnundă ochii săi, Iar eu pe mâni, pe gură, pe ochi, pe albu-i gât, Încet, beat de iubire, o mângâi, o sărut. Și sărutări o mie trezesc în ea mii vise Și fruntea-i turburată s-apleacă ca un crin; În ochii ei cei limpezi, sub genele-i închise, O lume e de visuri, o lume de senin; Ea fără șir vorbește, și dulcile-i surâse Cu lacrimi se amestec, și buzele-i suspin - Ea doarme astfel trează, din somn
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
dispărut Din mintea secolilor lungi, greoi - Ca și când n-ar fi fost. Câte ființe Ar trebui să treacă pe-a ta cale Unele mândre, țanțose, regale, Cu-ncoronată frunte - îmbrăcate În purpură -; altele dulci, cu ochii Moi, mari, albaștri,... albe ca și crinul Mișcând a lor corp voluptos, ce-nvită Mai aruncând priviri de muritoare, Mai căutând iubire, ca Sirene; Unele-nchipuite, alte tâmpe, Unele aspre, altele duioase, Toate cerând brevet la nemurire Și toate strecurîndu-se cu toate astea Pe calea care duce la
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pe creții feții sale Fluvii de lacrimi. De-aceea-i ca mort; Uscat... stors de dureri este adîncu-i Și de dureri a devenit granit. A lui gândiri încremeniră reci În fruntea sa de stânci și deveniră: Rozele dulci, rubine; foile: Smaralde, iară crinii {EminescuOpIV 91} Diamante. Sângele său Se prefăcu în aur, iară mușchii Se prefăcură în argint și fier. Din carnea-i putrezită, din noroi S-au născut viermii negrului cadavru; Oamenii. Spre a-l batjocori până și-n moarte Ne-am
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cât o țară e grădina Castelului Miradoniz. Iar în castel de treci prin colonade Dai de înalte hale cu plafondul Lor negru strălucit și cu păduri De flori. Păduri cărora florile Ca arborii-s de mari. Roze ca sorii, Și crini, ca urnele antice de argint, Se leagănă pe lugerii cei nalți Iar aerul văratic, dulce, moale. Ca stelele sunt musculițele prin frunze Și împlu aerul cel cald cu o lumină Verzuie, clară, aromată. Fluturi - {EminescuOpIV 93} Cu părul de-aur
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
luna. Ea-i o regină tânără și blondă În mantia-i albastră constelată, Cu mînile unite pe-al ei piept De neauă... Trece luminând cu ochii Albaștri, mari, prin straturi înflorite De nori, ce înfoiate îi oferă Roze de purpur, crinii de argint; Din când în când cu mîna-i argintoasă Ea rupe cîte-o floare și-o aruncă Jos pe pământ ca pe-o gândire de-aur; Colo un nor se-nnalță, sfânt și sur, Se-ncheagă, se formează - -ncremenește Devine-un templu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
podul străveziu și clar străbate A lunei rază și-nverzește râul Cu miile lui unde, ca-ntr-o mândră Nemaivăzută feerie. - Iară peste pod Trece albă, dulce, mlădioasă, jună, Albă, ca neaua noaptea, păru-i de aur Lin împletind în crinii mînilor, Ivind prin haina albă membri-angelici, Abia călcând podul cel lung cu-a ei Picioare de omăt zâna Miradoniz. Ea-ajunge în grădina ei de codri Și rătăcește, -o umbră argintie Și luminoasă-n umbra lor cea neagră; Ici se pleacă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Ce împlu lumea raiurilor mele Cu o lumină dulce, albă, caldă. Stâlpii sclipesc, bolțile-s strălucite, Cărările-s de pulbere mai albă. Ca-argintul cel de viu. - Un aer Blând argintiu îți va îmfla tot părul, Vei răsufla miroase dulci de crin, Talarul tău va lumina în noapte - Prin hale vei zări blîndele-mi zâne, Și-atunci să cânți. Vei ști, ce e frumos". O vorbă zice - murii cei albaștri Ai mării, desfăcuți în două-mi lasă Privirea într-un labirint de neauă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mării, desfăcuți în două-mi lasă Privirea într-un labirint de neauă Coloane nalte, bolți arcate splendid, Pe ele lune lin ardeau... și-n umbra Cea clar obscură-a stâlpilor de nea Văzut-am o copilă dulce-înaltă, Subțire ca-ntruparea unui crin. Frumosu-i păr de aur desfăcut Cădea pân-la călcâie, haina-i albă Udă părea de moale - strălucită Cuprindea membrii ei dulci și svelți, Mînile-i mici, ca doi crini albi, încearcă În van a împleti părul de aur, Gura-i o roză
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
obscură-a stâlpilor de nea Văzut-am o copilă dulce-înaltă, Subțire ca-ntruparea unui crin. Frumosu-i păr de aur desfăcut Cădea pân-la călcâie, haina-i albă Udă părea de moale - strălucită Cuprindea membrii ei dulci și svelți, Mînile-i mici, ca doi crini albi, încearcă În van a împleti părul de aur, Gura-i o roză surâzând deschisă, Ochii-i albaștri luminau ca stele, Iar pe-a ei umeri albi abia se ține {EminescuOpIV 108} Haina cea lungă și bogată. - "Vino, Odin îi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Sunt păduri de flori, căci mari-s florile ca sălci pletoase, Tufele cele de roze sunt dumbrave-ntunecoase, Presărate ca cu lune înfoiete ce s-aprind; Viorelele-s ca stele vinete de dimineață, Ale rozelor lumine împle stânca cu roșeață, Ale crinilor potire sunt ca urne de argint. Printre luncile de roze și de flori mândre dumbrave Sbor gândaci ca pietre scumpe, sboară fluturi ca și nave, Zidite din nălucire, din colori și din miros, Curcubău sunt a lor aripi și oglindă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
un aer de briliant. {EminescuOpIV 132} Și nici umbra nu se prinde d-atmosfera radioasă. Ca prin apă cristalină trec cu frunțile frumoase, Trec a soarelui copile printre aerul cel cald; A lor păr e ca și ambra, ca și crinul a lor față, Abia-atinse-s a lor umbre de o tainică roșață - Auroră trandafirie prin ferestre de smarald. Într-o lume fără umbră e a soarelui cetate, Totul e lumină clară, radioasă voluptate, Florile stau ca topite, râurile limpezi sunt; Numai
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fără umbră e a soarelui cetate, Totul e lumină clară, radioasă voluptate, Florile stau ca topite, râurile limpezi sunt; Numai colo în departe și-n albastră depărtare Ale zorilor grădine clar se văd strălucitoare, Cu boschetele de roze și cu crinii de argint. Acolo sunt lacuri limpezi, rumene în a lor fire, De-a grădinilor de roze tăinuită oglindire, Și din curtea argintie zorile rîzînde ies; Haine verzi și transparente coprind membrele rozalbe Și în lac ele aruncă roze cu mânuțe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
soarelui se cade. Într-un saraiu cu cupola rotundă, Pe scări de marmură îmi urc piciorul, Pe stâlpi înnalți las umbra să pătrundă, Sub bolta porții calc de flori covorul - Cărare-i el prin de-aur nalte glastre: În ele crinii mari întrec ivorul. {EminescuOpIV 211} Cine-ar vedea făr în genunchi să cadă? Am genunchiat. - "Eu am știut, străine" "Că ai să vii - a dorurilor pradă - Ca să m-asculți, și să duci de la mine, "A-nțelepciunii ș-a frumseții floare
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de ce nu mi-o spuneți? Spuneți că-i ca omătul din proaspăt abia nins, Colanu-i nici o mână, ca noi, i l-a descins, 45Că gura i-i fecioară, că ochiu-i e virgin Și mâna asta dulce, ca floarea cea de crin, Că nu a strîns-o nimeni, că n-a răspuns cu strâns - Că setea de iubire pe ea n-o au atins. Dar vai! E prea frumoasă. Putut-a sta-mpotrivă 50 - Plăcerea-ademenește, dorința-i guralivă - Acelor vorbe calde, șoptite cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
sa se descompune ca de-o fericire suprapământească - și asupra frunții sale, în toată ființa sa, plană seninul inspirațiunei. In momentul acela apare din ruina de marmură: ) LUMINA (Albă și surâzândă. In păru-i blond ard stele - într-o mână crinul luminei - în cealaltă o coroană de lauri de argint). Tu care treci prin lume străin și efemer Cu sufletu-n lumină, cu gîndurile-n cer, Poet gonit de lume și înghețat de vânt, Ce cânți ca o stafie ruină și mormânt
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pentru palmele mele răzuite. Mi-am vînturat cenușa de pe cămașă, apoi am Împins poarta și-am pornit printre morminte. În tot cimitirul era un singur vizitator. Un bărbat subțiratic Într-un costum cenușiu stătea cu spatele la mine, ținînd un buchet de crini și ferigi ce se Încăpățîna să alunece de pe piatra funerară. CÎnd am trecut prin apropierea mormîntului, omul s-a Întors spre mine și a tresărit aproape ferindu-se, de parcă l-aș fi surprins cufundat În gînduri vinovate. L-am recunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
degetele sale fine literele tăiate În marmura șlefuită. Era și În piatră aceeași nuanță gri-argintie ca și În părul și În costumul lui, iar ochii Îi erau Încă și mai melancolici decît mi-i aminteam. Reuși În sfîrșit să plaseze crinii pe piatra de mormînt și, făcînd un pas Înapoi, mă luă ușor de cot. — Ei... cum arată? — E o placă frumoasă, l-am asigurat. Mă bucur c-a venit toată lumea. — Eu am comandat-o. Așa era corect. (Îmi oferi batista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Îngrijorat de starea mea de surescitare, făcîndu-mă să mă Întorc de la ușa grădinii, al cărei mîner tocmai Încercam să-l răsucesc. Îmi ridică bărbia cu mîinile sale sensibile; am simțit În nări, dinspre vîrfurile degetelor sale, o urmă din parfumul crinilor de la cimitir. Îmi atinse vînătăile de pe gît, apoi se așeză pe fotoliul de piele, cu fața spre mine, parcă pregătit să mă examineze minuțios. — Paula Hamilton mi-a povestit despre atacul din apartamentul fratelui dumneavoastră. Din ce spunea ea, intrusul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
carpetele vorbeau singure, despre lucruri nenăscute în natură: trandafiri îmbăiați în cașmir și ghirlande de mure, scuturate pe lotuși albi. Faguri cu nectar închegat și struguri de gheață, printre care tremurau pâcle. Bondari cât o nucă, prinși în goarnele unor crini de cleștar și crenguțe de mirt, de pe care se zbicea ploaia. Limbi de foc, în rotiri de mandală și cârcei cu sclipiri de rouă. Chenare și romburi, urzeală de catran și de aur fărâmițat. Doar femeile și destinul pot să
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Veterinara apăruse pe cal, Maradona sosi în dric. Era o mașină neagră, americană, la mâna a doua. Omar se trudi două săptămâni să i-o facă din nou ca nouă. Când o desfăcu, înțelese că moartea era un decoct de crin, de tabac și haină purtată. Nu părea de nesuportat: izul ăsta ieșea din tapiserii și din bord, din grătarele de nuc veritabil, pe care puneai defunctul cu grijă, din nișa pentru coroane și lumânări. — Moartea nu e chiar cine știe ce, bâiguia
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
primul moment, amândurora, ca și pielea ei foarte albă și ochii în nuanța prunei necoapte. Și ce mai văzuseră și îi încânta era că pășea precum o egretă pe picioarele lungi și își mlădia șoldurile. — Fata asta e ca un crin răsărit în balegă, am s-o iau sub aripa mea, zisese Nasser către frate-său de îndată ce rămăseseră singuri. Celălalt doar oftă și își plecă ochii. Nu se războia niciodată cu celebritatea câștigătoare a înaintașului naționalei, care ridicase în ovații stadioane
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
al căror spirit crește. Se lansează eclatant În viața mondenă a Londrei, dar și la Paris, unde e văzut din ce În ce mai des. Își dobândește notorietatea nu numai datorită Înfățișării sale excentrice (cravata verde, vestele de catifea, pantalonii prea scurți, ciorapii colorați, crinul ofilit ținut ostentativ În mână), nu doar cu stilul provocator de a face conversație, ci și prin operă. Poemele, nuvelele, romanul Portretul lui Dorian Gray, piesele de teatru, eseurile Îi aduc un succes copleșitor În Întreaga Europă, ba chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
putea scrie (dacă nu, măcar câteva paragrafe Într-o istorie a accesoriilor dandy) despre florile (adevărate!) pe care mulți dintre acești bărbați ce abhoră natura le poartă cu ostentativă distincție la butoniera redingotei sau de-a dreptul În mână: garoafa, crinul, trandafirul, camelia și orhideea. E de neuitat Latour-Mézeray, cu ale sale camelii purtate superstițios, ca porte-bonheur pe rever, schimbate zilnic, al căror cost s-a ridicat, timp de 20 de ani, Între 1830 și 1850, la nu mai puțin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
care cuprindeau aur japonez și verde de Atena, culoarea aripei de cantaridă; aur și verde care se transformau Într-un purpuriu Închis Îndată ce erau umezite; lângă vase pline de pastă de alună turcească, de Serkis de harem, de emulsiuni de crin de cașmir, de loțiuni de apă de fragi și de soc pentru ten și lângă niște mici butelii umplute cu soluții de tuș și cu apă de trandafiri pentru ochi, instrumente de ivoriu, nacru, oțel și argint erau Împrăștiate, risipite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]