10,070 matches
-
anul 2004 începe la Constanța declinul programat al transportului electric în favoarea transportului consumator de carburanți, linia de tramvai 100 fiind desființată pentru a "decongestiona traficul" în urma lansării programului "De reabilitare a transportului public" de către primarul Radu Mazăre. Tramvaiele ce o deserveau sunt înlocuite cu autobuze noi MAZ 103 de producție belarusă. În anul 2008, au fost desființate ultimele două linii de tramvai rămase, 101 și 102, înlocuite de asemenea de autobuze MAZ 103 și 107. Pe linia 41, Gara Constanța-Mamaia au
Constanța () [Corola-website/Science/296917_a_298246]
-
Un document intern din 18 martie 1987, aproape de sfârșitul epocii comuniste, vorbea despre scăderea participării active la doar 25.000 de persoane în Letonia, dar de atunci cultul a trecut printr-o perioadă de revitalizare. Creștinii ortodocși din țară sunt deserviți de Mitropolia Rigăi și a Toată Letonia, mitropolie semiautonomă în cadrul Bisericii Ortodoxe Ruse. În 2011, în țară erau înregistrați 416 evrei și 319 musulmani. Există și peste 600 de neopăgâni letoni, "Dievturi" (Păstrătorii Zeilor), a căror religie se bazează pe
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
hârtiei, industria textilă, indstria chimică, industria mecanică, industria aeronautică. Municipiul Bacău este punctul de intersecție între: Prin municipiul Bacău trec trenurile internaționale: Bacăul este un important nod rutier. Drumurile care trec prin municipiu sunt: Aeroportul Internațional George Enescu din Bacău deservește, pe lângă locuitorii județului Bacău, și pe cei ai județelor învecinate: Neamț, Vaslui, Vrancea, Covasna, Galați. Bacăul este legat prin curse directe de: Bacăul este împărțit în 11 cartiere. Există un proiect de reactualizare a Planului Urbanistic General al municipiului Bacău
Bacău () [Corola-website/Science/296933_a_298262]
-
și mai departe de în Peloponesul de vest, într-o autostradă modernizată pe toată lungimea (proiect ce trebuia terminat în 2014); terminarea unor segmente de autostradă de pe , ce leagă Atena de Salonic; și construirea . În deosebi zona metropolitană Atena este deservită de una dintre cele mai moderne și eficiente infrastructuri de transport din Europa, cum ar fi , rețeaua de autostrăzi private și sistemul extins de . Majoritatea insulelor grecești și a orașelor principale ale țării sunt legate prin căi aeriene deservite mai
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
maritime s-au îmbunătățit cu vase moderne și rapide, inclusiv nave cu aripi portante și . Legăturile feroviare joacă un rol relativ redus în Grecia față de alte țări europene, dar și ele s-au extins, cu noi legături suburbane pentru navetiști, deservite de în jurul Atenei, către aeroporturi, Kiato și Chalkida; în jurul Salonicului, către orașele Larissa și ; și în jurul Patrasului. S-a stabilit și o legătură feroviară modernă între Atena și Salonic, în timp ce se desfășoară și o dublare a mai multor linii din
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
1837 s-a început ridicarea actualului turn cu ceas, în stilul neogotic, de pe fațada de nord, fiind terminat în 1860. Turnul a rămas și astăzi ca cel mai înalt turn de biserică din România. În perioada reformei protestante edificiul a deservit pe rând diverse comunități religioase: astfel, în perioada 1545-1558, a fost biserică luterană, între 1558 și 1566 a devenit calvinistă, iar din 1566 a devenit biserică unitariană, ramânând astfel pentru o perioadă de 150 de ani, până când a fost atribuită
Biserica Sfântul Mihail din Cluj () [Corola-website/Science/298216_a_299545]
-
Metroul parizian (franceză: "Métro de Paris", sau pe scurt "Métro") este sistemul de metrou din Paris, el deservind și suburbiile apropiate ale orașului. Rețeaua este compusă din 16 linii, în mare majoritate subterane, cu o lungime totală de aproape 220 km. Devenit unul din simbolurile Parisului, se caracterizează prin densitatea rețelei în centrul orașului și prin stilul arhitectural
Metroul din Paris () [Corola-website/Science/298360_a_299689]
-
liniilor 3, respectiv 7. Liniile 7 și 13 sunt ramificate la câte unul din capete, iar liniile 7bis și 10 au câte o mică zonă de buclă cu traseu diferit pe cele două sensuri de mers. Liniile CDGVAL, Orlyval, LISA deservesc aeroportul Roissy-Charles de Gaulles și aeroportul Orly Metroul a fost cunoscut original ca "Chemin de Fer Métropolitain" (Căile Ferate Metropolitane) și apoi "Métropolitain", după care a fost abreviat la "Métro". Prima linie a metroului din Paris a fost construită odată cu
Metroul din Paris () [Corola-website/Science/298360_a_299689]
-
ale cărei linii urmau să lege diferitele gări”. În 1871, în urma primelor alegeri locale din Paris, subiectul este readus la ordinea zilei în cursul unei sesiuni al Cosilului General din Seine: priectul evocat prevede crearea unei căi ferate care să deservească tot departamentul Seine, adică un mod de transport intermediar între omnibus și tramvaiele trase de cai ce deserveau în acea perioadă Parisul și rețeaua de căi ferate existentă, care avea vocație națională și regională. În acea perioadă, căile ferate din
Metroul din Paris () [Corola-website/Science/298360_a_299689]
-
readus la ordinea zilei în cursul unei sesiuni al Cosilului General din Seine: priectul evocat prevede crearea unei căi ferate care să deservească tot departamentul Seine, adică un mod de transport intermediar între omnibus și tramvaiele trase de cai ce deserveau în acea perioadă Parisul și rețeaua de căi ferate existentă, care avea vocație națională și regională. În acea perioadă, căile ferate din Paris se limitau la cele 9 gări terminus și cele 6 gări de trecere legate de calea ferată
Metroul din Paris () [Corola-website/Science/298360_a_299689]
-
și New York, confruntate cu alegeri similare, au creat o primă rețea urbană prin prelungirea liniilor de cale ferată în oraș înainte de a crea o rețea specială (cu un gabarit diferit): Londra a pus în serviciu în 1863 o linie circulară deservită de locomotive cu abur ce asigura legătura între garile londoneze. În 1867, New York pune și el în serviciu o rețea de căi ferate cu abur, montate pe viaducte metalice (primul metrou adevărat, numit IRT și având un gabarit mai redus
Metroul din Paris () [Corola-website/Science/298360_a_299689]
-
constă dintr-o linie circulară Étoile-Nation-Étoile și 2 linii transversale, una Nord-Sud (Porte de Clignancourt-Porte d’Orléans) și una Est-Vest (Avenue Gambetta - Porte Maillot). Prima linie (Porte de Vincennes - Porte Maillot) este deschisă publicului pe 19 iulie 1900 pentru a deservi probele din cadrul jocurilor Olimpice de vară din 1900 desfășurate la bois de Vincennes. Intrările acoperite sunt concepute de arhitectul-emblemă al curentului art nouveau, Hector Guimard. Au fost folosite 3 tehnici de construcție: pentru părțile de adâncime mică s-a folosit
Metroul din Paris () [Corola-website/Science/298360_a_299689]
-
localitatea componentă (reședința), și din satele Crivina, Malu Spart și Suseni. Are o populație de locuitori. Orașul se află în nordul județului, pe malurile Argeșului și ale Sabarului. Pe la marginea de nord a orașului trece autostrada București-Pitești, pe care este deservit de o ieșire etichetată "Bolintin-Vale". Prin oraș trece și șoseaua județeană DJ601, care îl leagă spre est de Bolintin-Deal și mai departe în județul Ilfov de Ciorogârla (unde se termină în autostrada București-Pitești), și spre vest de Crevedia Mare (unde
Bolintin-Vale () [Corola-website/Science/297068_a_298397]
-
modeste de-a lungul întregii perioade medievale, asemănătoare lăcașurilor de cult din satele iobăgești hațegane, nu trebuie, așadar, să surprindă. În anul 1516, când „pop Filip ot Hațag” inciza o inscripție slavonă pe soclul altarului bisericii mitropolitane din Feleac, aceasta deservea deja obștea românească locală. Cândva în cursul secolului al XVII -lea, în locul acelui edificiu a fost ridicată, la marginea târgului, înspre actualul sat General Berthelot, o biserică de lemn, in care slujeau, în 1681, preoții Gheorghe, Mihai, Gheorghe și Găină
Hațeg () [Corola-website/Science/297064_a_298393]
-
dreptunghiulară spațioasă, compartimentată în naos și pronaos, și un turn clopotniță zvelt, cu fleșă ascuțită. Biserica a fost construită între anii 1821 și 1828, în timpul păstoririi preotului Ioan Maximilian, cu sprijinul a doi căpitani sârbi de la Regimentul grăniceresc din Hațeg, deservind până în prezent, fără întrerupere, obștea ortodoxă a orașului, conscripția din anii 1829-1831 o menționează ca atare. Lăcașul, renovat ultima oară în 1998, este acoperit integral cu tablă. Decorul iconografic inițial, executat în 1928 de Ilie Chidu din Sibiu, a fost
Hațeg () [Corola-website/Science/297064_a_298393]
-
au fost văruiți, iar cei interiori acoperiți cu un bogat decor iconografic, reînnoit, în tehnica „frescă” în 1970, de pictorul Constantin Mihăiescu. Lăcașul este menționat, ca unit, în tabelele conscripției din anii 1829-1831. Reînființată după 1989, parohia greco-catolică actuală este deservită liturgic de biserica „Sfântul Ierarh Nicolae” construită în anul 2002. Credincioșii romano-catolici au la dispoziție biserica cu hramul „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul"; a fost construită în anul 1745 și renovată în anul 1893 de către baronul Nopcsa Ferencz, care este înmormântat
Hațeg () [Corola-website/Science/297064_a_298393]
-
și DJ250 duc către Bucov, spre DN1B, unul prin parcul Constantin Stere și altul pe lângă satul Pleașa. Al treilea drum județean, DJ232, duce către Plopu prin localitatea Seciu. Pe lângă DN1A, trece și calea ferată Ploiești Sud-Măneciu, pe care orașul este deservit de gara Scăeni și halta Boldești. Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Boldești-Scăeni se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (90,99%), cu o minoritate
Boldești-Scăeni () [Corola-website/Science/297067_a_298396]
-
Pentru 3,54% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Localitatea dispune de 15 instituții de învățământ: 2 licee, 6 școli și 7 grădinițe, dar și de o casă de cultură, o bibliotecă și 4 baze sportive. Instituțiile medicale care deservesc orașul Titu sunt reprezentate de o policlinică, un dispensar TBC și 3 farmacii.
Titu () [Corola-website/Science/297073_a_298402]
-
localitate este "Drumul Național 1B" [[București]] - [[Ploiești]] - [[Buzău]], din [[Albești-Paleologu, Prahova|Albești Paleologu]] la distanța de 4 km, pe Drumul Județean 102 C. De asemenea, orașul este situat la o distanță de 6 km de "Gara Cricov". Inițial, orașul era deservit de gara ce purta numele de "Urlați". În trecut, conductorii trenurilor indicau călătorilor, cu voce tare, următoarea gară și numărul de minute rămas până la aceasta. Conform unei legende spuse de bătrâni, ce pare mai degrabă o anecdotă, numele gării s-
Urlați () [Corola-website/Science/297058_a_298387]
-
Pantelimon (unde se intersectează cu DNCB și se termină în DN3). Din DJ301, la Budești se mai ramifică și șoseaua județeană DJ401C, care duce spre nord la Sohatu și Plătărești. Prin oraș trece și calea ferată București-Oltenița, pe care este deservit de stația Budești. În perioada dinaintea războaielor mondiale găsim ca proprietar în zonă pe boierul Constantin Manu, care se trage din spiță domnească, cel care a ctitorit castelul din localitate. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Budești avea statut de
Budești () [Corola-website/Science/297084_a_298413]
-
unde se termină în DN1A). Din acest drum, lângă Plopeni se ramifică spre nord-vest șoseaua județeană DJ100D, care duce la Cocorăștii Mislii, Scorțeni și Bănești (unde se termină în DN1). Prin oraș trece și calea ferată Buda-Slănic, pe care este deservit de stația Plopeni. Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Plopeni se ridică la locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (95,05%), cu o minoritate de romi (1,04%). Pentru
Plopeni () [Corola-website/Science/297081_a_298410]
-
40 paturi, cabinete private, cabinete ale medicilor de familie, precum și Spitalul privat „Sf. Gheorghe" cu un număr de 85 de paturi, având dotări excepționale inclusiv bloc de operații ultramodern. Există, de asemenea, laboratoare de diagnostic și cabinete dentare private, care deservesc nu numai populația din oraș ci și cea din zonă. Descoperirile arheologice au scos la lumină urme de locuire aparținătoare unor perioade istorice datate cu mult înaintea atestării documentare a orașului care aparține anilor 1202-1203 când așezarea a fost menționată
Chișineu-Criș () [Corola-website/Science/297091_a_298420]
-
Moldovei, în timpul domniei principelui Sas Vodă. În 1358 este finalizată construcția Bisericii Sfântă Treime care a servit că biserică a curții princiare. Această biserică s-a păstrat în forma ei inițială până în zilele noastre și este și în prezent funcțională, deservind o parohie ortodoxă din Siret. Din 1370 a fost probabil biserică episcopala ortodoxă, atât timp cât capitala Moldovei a fost în orașul Siret. Biserică Sfântă Treime a servit ca model arhitectural pentru lăcașurile de cult ortodoxe construite în principatul Moldova în următorii
Siret () [Corola-website/Science/297082_a_298411]
-
biserică episcopala romano-catolică din 1371. Biserică nu s-a păstrat în forma inițială, suferind o serie de modificări arhitectuare astfel încât astăzi păstrează cu mici modificări aspectul căpătat în urmă lucrărilor din anul 1673. Biserică este funcțională și în prezent și deservește o parohie ortodoxă locală. În 1371 este înființată Episcopia Romano-Catolică de Siret, prima episcopie ecumenica romano-catolică din Moldova. Episcop este numit Andrei de Cracovia, confesor al reginei Elisabeta de Ungaria, sora regelui Cazimir al Poloniei. În același an apare pe
Siret () [Corola-website/Science/297082_a_298411]
-
de un preot local. La 1684 localitatea Siret avea statutul de oraș. În 1730 este construită Biserică Sfanțul Dumitru din cartierul Ruși de o familie locală numită Sbiera. Biserică a fost extinsă în 1909 și este funcțională și în prezent, deservind cimitirul ortodox. Din perioada 1600-1750 datează probabil cimitirul evreiesc vechi, unul dintre cele mai vechi cimitire evreiești din Europa. Vechimea acestuia nu este stabilită cu exactitate. În 1763 este menționată activitatea unor învățători care își desfășurau activitatea într-o școală
Siret () [Corola-website/Science/297082_a_298411]