9,720 matches
-
dintre subiect și predicat se caracterizează prin interdependență sintactică și poate fi chiar numită interdependență. Sub acest aspect, ea se deosebește de relația predicatului cu complementul direct, unde apare o relație de subordonare, pentru că și Seara (eu) citesc, este un enunț reperat în limba română (deci, în această relație, unul dintre termenicel subordonat, determinantul este omisibil). Astfel prezentată, relația subiect-predicat nu se diferențiază însă de relația predicatului cu complementul direct și nici de relația verbului cu numele predicativ (în structura predicatului
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
se caracterizează prin restricții formale reciproce (manifestate prin acord, recțiune și selecția anumitor tipuri de termeni), pe când interdependența dintre diversele tipuri de complemente (completive) și predicat (regentă) se caracterizează prin lipsa restricțiilor formale cu direcția complement (completivă) → predicat (regentă). În ceea ce privește enunțurile (21-26) construite cu verb copulativ + nume predicativ ( = predicat nominal) sau verb copulativ în regentă + propoziție predicativă, constatăm că, pe de o parte, subiectul poate fi exprimat prin verb la infinitiv, dar și prin substantiv, și, pe de altă parte, propoziția
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
completivă se caracterizează prin nonomisibilitatea celor doi termeni și prin restricții formale unilaterale, numai cu direcția predicat (regentă) → complement (completivă). Relația de interdependență predicativă se caracterizează prin nonomisibilitatea celor doi termeni și prin faptul că ea apare numai dacă în enunț mai există o relație de interdependență, și anume relația subiect-predicat; restricțiile formale caracteristice acestei relații sunt unilaterale, ele se manifestă numai cu direcția verb copulativ → nume predicativ (predicativă). Schematic, cele spuse mai sus s-ar putea prezenta astfel: | ↓ (1) Relația
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
situațiile), iar criteriul restricțiilor formale, într-o formă îmbunătățită, trebuie aplicat abia după aceea, pentru delimitări mai nuanțate. I. 6 Relația de incidență „Relația de incidență este expresia sintactică a intersectării a două sau mai multor planuri în interiorul unui același enunț care devine astfel un enunț complex”: „Cine ești tu?” fu cea dintâi cugetare care-i veni în minte. Termenii implicați în relația de incidență sunt enunțuri, cu grade diferite de autonomie, care se articulează în limitele unității enunțării. Primul termen
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
într-o formă îmbunătățită, trebuie aplicat abia după aceea, pentru delimitări mai nuanțate. I. 6 Relația de incidență „Relația de incidență este expresia sintactică a intersectării a două sau mai multor planuri în interiorul unui același enunț care devine astfel un enunț complex”: „Cine ești tu?” fu cea dintâi cugetare care-i veni în minte. Termenii implicați în relația de incidență sunt enunțuri, cu grade diferite de autonomie, care se articulează în limitele unității enunțării. Primul termen, expresie a unui plan primar
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
este expresia sintactică a intersectării a două sau mai multor planuri în interiorul unui același enunț care devine astfel un enunț complex”: „Cine ești tu?” fu cea dintâi cugetare care-i veni în minte. Termenii implicați în relația de incidență sunt enunțuri, cu grade diferite de autonomie, care se articulează în limitele unității enunțării. Primul termen, expresie a unui plan primar al comunicării, element pasiv, constituie baza enunțării și este indispensabil ca atare autonomiei și integrării enunțului complex. Cel de-al doilea
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
în relația de incidență sunt enunțuri, cu grade diferite de autonomie, care se articulează în limitele unității enunțării. Primul termen, expresie a unui plan primar al comunicării, element pasiv, constituie baza enunțării și este indispensabil ca atare autonomiei și integrării enunțului complex. Cel de-al doilea termen, factor activ în dezvoltarea relației de incidență, expresie a unui plan secund al comunicării, poate lipsi, fără consecințe asupra enunțului primar. Absența lui determină doar transformarea enunțului complex în enunț simplu, reduce, adică, enunțul
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
comunicării, element pasiv, constituie baza enunțării și este indispensabil ca atare autonomiei și integrării enunțului complex. Cel de-al doilea termen, factor activ în dezvoltarea relației de incidență, expresie a unui plan secund al comunicării, poate lipsi, fără consecințe asupra enunțului primar. Absența lui determină doar transformarea enunțului complex în enunț simplu, reduce, adică, enunțul complex la enunțul primar: Cine ești tu? Absența termenului primar poate rămâne fără consecințe asupra autonomiei enunțului secund sau o poate submina, până la anulare: („Cine ești
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
este indispensabil ca atare autonomiei și integrării enunțului complex. Cel de-al doilea termen, factor activ în dezvoltarea relației de incidență, expresie a unui plan secund al comunicării, poate lipsi, fără consecințe asupra enunțului primar. Absența lui determină doar transformarea enunțului complex în enunț simplu, reduce, adică, enunțul complex la enunțul primar: Cine ești tu? Absența termenului primar poate rămâne fără consecințe asupra autonomiei enunțului secund sau o poate submina, până la anulare: („Cine ești tu?”) fu cea dintâi cugetare care-i
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
atare autonomiei și integrării enunțului complex. Cel de-al doilea termen, factor activ în dezvoltarea relației de incidență, expresie a unui plan secund al comunicării, poate lipsi, fără consecințe asupra enunțului primar. Absența lui determină doar transformarea enunțului complex în enunț simplu, reduce, adică, enunțul complex la enunțul primar: Cine ești tu? Absența termenului primar poate rămâne fără consecințe asupra autonomiei enunțului secund sau o poate submina, până la anulare: („Cine ești tu?”) fu cea dintâi cugetare care-i veni în minte
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
enunțului complex. Cel de-al doilea termen, factor activ în dezvoltarea relației de incidență, expresie a unui plan secund al comunicării, poate lipsi, fără consecințe asupra enunțului primar. Absența lui determină doar transformarea enunțului complex în enunț simplu, reduce, adică, enunțul complex la enunțul primar: Cine ești tu? Absența termenului primar poate rămâne fără consecințe asupra autonomiei enunțului secund sau o poate submina, până la anulare: („Cine ești tu?”) fu cea dintâi cugetare care-i veni în minte. Sub aspect structural, enunțul
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
de-al doilea termen, factor activ în dezvoltarea relației de incidență, expresie a unui plan secund al comunicării, poate lipsi, fără consecințe asupra enunțului primar. Absența lui determină doar transformarea enunțului complex în enunț simplu, reduce, adică, enunțul complex la enunțul primar: Cine ești tu? Absența termenului primar poate rămâne fără consecințe asupra autonomiei enunțului secund sau o poate submina, până la anulare: („Cine ești tu?”) fu cea dintâi cugetare care-i veni în minte. Sub aspect structural, enunțul de bază poate
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
plan secund al comunicării, poate lipsi, fără consecințe asupra enunțului primar. Absența lui determină doar transformarea enunțului complex în enunț simplu, reduce, adică, enunțul complex la enunțul primar: Cine ești tu? Absența termenului primar poate rămâne fără consecințe asupra autonomiei enunțului secund sau o poate submina, până la anulare: („Cine ești tu?”) fu cea dintâi cugetare care-i veni în minte. Sub aspect structural, enunțul de bază poate fi un enunț sintactic, o frază sau o propoziție. Enunțul incident poate avea orice
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
enunțul complex la enunțul primar: Cine ești tu? Absența termenului primar poate rămâne fără consecințe asupra autonomiei enunțului secund sau o poate submina, până la anulare: („Cine ești tu?”) fu cea dintâi cugetare care-i veni în minte. Sub aspect structural, enunțul de bază poate fi un enunț sintactic, o frază sau o propoziție. Enunțul incident poate avea orice natură și orice dezvoltare: unități lexicale (substantive sau adjective substantivizate, pronume, în vocativ, adjective, în nominativ, adverbe sau locuțiuni adverbiale, interjecții) - Știi, Mario
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
ești tu? Absența termenului primar poate rămâne fără consecințe asupra autonomiei enunțului secund sau o poate submina, până la anulare: („Cine ești tu?”) fu cea dintâi cugetare care-i veni în minte. Sub aspect structural, enunțul de bază poate fi un enunț sintactic, o frază sau o propoziție. Enunțul incident poate avea orice natură și orice dezvoltare: unități lexicale (substantive sau adjective substantivizate, pronume, în vocativ, adjective, în nominativ, adverbe sau locuțiuni adverbiale, interjecții) - Știi, Mario, de ce te-am adus? Ascult, Măria
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
fără consecințe asupra autonomiei enunțului secund sau o poate submina, până la anulare: („Cine ești tu?”) fu cea dintâi cugetare care-i veni în minte. Sub aspect structural, enunțul de bază poate fi un enunț sintactic, o frază sau o propoziție. Enunțul incident poate avea orice natură și orice dezvoltare: unități lexicale (substantive sau adjective substantivizate, pronume, în vocativ, adjective, în nominativ, adverbe sau locuțiuni adverbiale, interjecții) - Știi, Mario, de ce te-am adus? Ascult, Măria-ta. Ne ducem, dar gândește-te, stimabile
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
face. Cum te cheamă, măi fetiță? Nu mă tem de nimeni, venerabile domnule președinte...Subiectul baladei este conceput, fără îndoială, după o altă operă. sintagme nominale - Nu avem nimic de făcut și - lucru caracteristic - ne pune mereu să facem câte ceva. enunțuri nominale - Sora lui - de treabă femeie - l-a îngrijit de atâtea ori... propoziții - Mă gândii să-i zic - că mai bine nu i-aș zice - să pună legume în loc de nimic. fraze - Eu sper - și ți-o spun asta ca să mă
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
de atâtea ori... propoziții - Mă gândii să-i zic - că mai bine nu i-aș zice - să pună legume în loc de nimic. fraze - Eu sper - și ți-o spun asta ca să mă ții minte - că m-ai înțeles! „Articularea” celor două enunțuri implicate în relația de incidență se realizează prin două modalități: 1. prin pauză: „Era o voce depărtată, obosită și, i se părea, amară.” 2. prin elemente de relație: „Aci vrând - nevrând trebuie să mă urmezi și aceasta îți va fi
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
părea, amară.” 2. prin elemente de relație: „Aci vrând - nevrând trebuie să mă urmezi și aceasta îți va fi pedeapsa - într-o lungă controversă.” Pauza este principalul mijloc prozodic prin care se manifestă relația de incidență în planul expresiei. În enunțurile în care termenul incident este precedat de conjuncții, pauza anulează caracterul coordonator al conjuncției și: „Am auzit de la unii și aș dori să aflu dacă aceia nu se înșală - că păsăruica astfel numită este chiar acel vrăbete grăsun...”, sau caracterul
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
înșală - că păsăruica astfel numită este chiar acel vrăbete grăsun...”, sau caracterul subordonator al conjuncțiilor căci, că, fiindcă: „Ferice de părinții care l-au născut, că bun suflet de om este, n-am ce zice.” Topica fixează caracter de incident enunțului sintactic - expresie a planului enunțării - într-un text lingvistic, organizat în stil direct. „ - Nu mai vrei să taci din gură, cauți ceartă! Zise el.” I. 7 Relația explicativă „Raportul sintactic explicativ a apărut pe terenul limbii române dintr-o structură
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
atributivă a subiectului sau obiectului în sine, ci una privitoare la predicat. Adjectivul se referă la un substantiv, dar nu ca o determinare atributivă, ci predicativă. O astfel de determinare, fără ca să fie, după formă, predicat, conține totuși de regulă enunțul propriu-zis al propoziției”. În manualele de gramatică uzuală a limbii latine, acest fenomen este considerat ca o determinare adverbială exprimată printr-un adjectiv ca atare(nu prin schimbarea categoriei gramaticale). În limba română, atributul predicativ stă fie în nominativ, fie
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
cit., p. 229) ca a rămâne, a se arăta, a sta, a părea etc. În comunicări de tipul rămânea smerit, s-a arătat binevoitor, a stătut zeu (din versul eminescian El singur zeu stătut-a...)etc., verbele respective singure realizează „enunțuri incomplete” (art. cit., p. 229), predicatele din propozițiile de mai sus cuprinzând în mod necesar adjectivele smerit și binevoitor sau substantivul zeu. Fiind indispensabile predicatului, cuvintele smerit, binevoitor, zeu și toate cele aflate în situația avută aici în vedere nu
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
propoziție numită predicativul suplimentar spune Valeria Guțu Romalo că ,,poate fi definită ca fiind realizabilă printr-un nominativ subordonat ocurent într-o structură derivată”. Structurile derivate conținând predicatul suplimentar provin din structuri primare cu organizare internă diferită, și anume, din enunțuri cu raport de coordonare [ luna strălucește pe cer și (luna) este blândă și clară => luna strălucește pe cer blândă și clară] sau din enunțuri cu raporturi de subordonare [Ion crede că eu sunt inginer => Ion mă crede inginer]. La clasa
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
Structurile derivate conținând predicatul suplimentar provin din structuri primare cu organizare internă diferită, și anume, din enunțuri cu raport de coordonare [ luna strălucește pe cer și (luna) este blândă și clară => luna strălucește pe cer blândă și clară] sau din enunțuri cu raporturi de subordonare [Ion crede că eu sunt inginer => Ion mă crede inginer]. La clasa de substituție a predicatului suplimentar Valeria Guțu Romalo notează substantive și pronume nu numai „fără prepoziție (în nominativ)” ca în s-a întors doctorița
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
la un verb impersonal se manifestă în structura de suprafață, ca rezultat al amalgamării celor două propoziții din structura de adâncime (de bază). „Procesul de derivare a dublului subordonat simultan din acest tipar este complex, cunoscând câteva etape. Spre exemplu, enunțul Vinovățiile lor trebuie demonstrate are la bază construcția impersonală cu subordonată activă Trebuie / ca cineva să demonstreze vinovățiile lor (constituită dintr-un verb impersonal + subordonată subiectivă). Primul pas în derivarea dublului subordonat simultan constă în transformarea de „pasivizare”: Trebuie / vinovățiile
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]