11,537 matches
-
dintre ei, al ei, fiindcă ea este cea care-mi răspunde la telefon. Ori de câte ori nu mai pricep nimic, dar nimic, dintr-o situație sau întâmplare (petrecută de cele mai multe ori în paradoxala, niciodată plicticoasa, în fine cred că ați ghicit: în eterna și fascinanta noastră țară) iau telefonul și i-o expun, iar dna Lovinescu, după o tăcere de câteva secunde, îmi răspunde concis, la obiect, cu acea voce a ei, "obosită de România", (fiindcă are, a avut vreme de aproape șaizeci
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
firesc, de altfel, tocmai fiindcă n-o iubesc, nu se apropie de ea, iar cei ce-o iubesc, se luptă cu toate energiile pentru ea, astfel încât chiar o obțin. Așa stând lucrurile, comentatorii noștri politici îi tratează ca pe niște eterni uzurpatori. Care dacă tot au profitat de locul lăsat gol de cei merituoși, măcar atâta să știe și ei că nu suntem fraieri tot timpul și nu ne lăsăm duși de vorbele lor dulci, decât din patru în patru ani
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
se șterge din minte ca și cum nici n-ar fi existat... Și te cam trec fiorii. Un mod de viață, cel comunist, care după el cu șaptesprezece ani apărea pentru 99,99 la sută din populația care trăia în el, drept etern, de unde resemnarea, adaptarea, găsirea de soluții individuale de supraviețuire, s-a prăbușit de pe o zi pe alta, nelăsând în urmă nimic. Decât urmele, greu de șters, dar nu imposibil, la scara istoriei mari, ale dezastrului, și amintirile, și ele individuale
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
a înțelege și de aici, de neîncredere. Și așa, cu pielea curată, netedă, cu părul sănătos și strălucitor, tot e greu să pricepi și să-ți amintești ce e în capul unui om de șaisprezece-optsprezece ani.În asta și constă eternul conflict între generații. Dar într-un cap plin pe deasupra de biluțe, cârlige, desene, cum să-ți îmaginezi ce este ? Asta și vrea să spună eternul "pe vremea mea..." Putem încerca să ne amintim totuși, că nu ne este și nu
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
-ți amintești ce e în capul unui om de șaisprezece-optsprezece ani.În asta și constă eternul conflict între generații. Dar într-un cap plin pe deasupra de biluțe, cârlige, desene, cum să-ți îmaginezi ce este ? Asta și vrea să spună eternul "pe vremea mea..." Putem încerca să ne amintim totuși, că nu ne este și nu ne poate fi la îndemână, la șaisprezece ani, să înțelegem și să acceptăm că rostul nostru pe lumea asta este doar acela de a păstra
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
ne trăi zilele în plictiseala pe care lumea, de loc dispusă să ia act de unicitatea persoanei noastre irepetabile, ne-o oferă: 1. angajamentul în extremele politicii, 2. o artă care să ne exprime pe deplin individualitatea și 3. echivalentul etern a ceea ce îmbracă azi forma de... tattoo&piercing. Și de fapt, întrucât darul artistic e un lucru rar, cu care Dumnezeu nu ne binecuvântează pe toți, extremismul politic are nevoie de un climat sănătos, (sau de unul de tot bolnav
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
așa, "tentația oricărei inteligențe"). Dar ofițerii de la frontieră, dar vânzătorii de roșii globalizate, turcești, din piață, dar oamenii de pe stradă, întrebările și răspunsurile lor, grija lor de a ne da la centimă restul, mândria de a nu rămâne datori, mărturiseau eterna suferință a abandonului, amintirea vie și dureroasă a unei dragoste rănite. Acolo la Chișinău am avut răspunsul la întrebarea pusă în București mai multor basarabeni fără să am de undeva răspunsul. Dincolo de rusificare, dincolo de ademenirea cu beneficiile apartenenței la, sau
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
generale. Deprinderea de a trăi din talk-show-ri, după regula minimului efort, neputința de a ieși de sub fascinația spectacolului politic, care nu-ți cere nicio imaginație și niciun deranj, decât pe acela de a-l invita iar și iar pe același etern și fascinant Iosif Boda; convingerea, sinceră că viața de zi cu zi a românilor depinde de ce decide în ziua respectivă parlamentul, președinția sau guvernul, reducția întregii noastre vieți la componenta ei politic-mondenă; faptul că și în presa noastră scrisă, aceea
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
românesc, și cea mai recentă izbândă a lui, datorată lui Cristian Mungiu sunt, am convingerea, mai importante pentru români, decât mutarea dnei Adriana Săftoiu din stafful de consilieri ai dlui Traian Băsescu în cel al la Ludovic Orban. Decât răsplătirea etern ultragiatei Renata Weber cu demnitatea de europarlamentar din partea PNL. Și nu pentru românii cinefili, ci pentru toți românii, și cei care se duc la cules căpșune, și cei care se duc să lucreze în zidărit și cei amenințați cu expulzarea
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
exercițiu colectiv de redobândire a stimei de sine. Nimic mai mult, dar nici mai puțin. Importanța pe care i-o vom descoperi cândva, la o nouă evaluare, va îngloba cu siguranță și această valență. Inedit (?), 4 iunie 2006. Vladimir Bukovskli, etern inoportun În 1991, după puciul prin care foștii comuniști amenințau cu restaurația, Elțîn, comunistul reformator, a avut în disperare de cauză ideea de a-l chema pe Vladimir Bukovski, fost disident, acum cetățean britanic locuind la Cambridge, să-l ajute
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
despre noi înșine, de a nu ne interesa marea familie europeană, problemele lumii, decât atunci când suntem strict, specialiști în politică internațională și nici atunci. Aveam de gând să închei cu un mare, nedumerit, dramatic: Why? Sau, mai pe românește, un etern, imprescriptibil, " De ce, nene Anghelache, de ce?" Asta în avion. Fiindcă pe urmă am ajuns, inevitabil, pe Otopeni. Am să spun într-o paranteză o nouă banalitate: contrastul teribil între România și Europa, am zis bine, contrast, nu simplu decalaj, se vede
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
e și salvatorul umor. Mai frică decât de toate simbolurile religioase îmi este de ateismul fanatic. Mai încrâncenat decât al celor mai fanatici credincioși.Cel mai frică mi-e, mai exact, de oamenii care nu râd. E motivul pentru care eterna problemă a eternului cetățean turmentat nu știu, pur și simplu, cu cine să votez. Mă gândesc acum și la acei oameni cuminți, care nu s-au repezit în arenă, deși au în mod sigur o opinie, dar fripți cândva cu
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
umor. Mai frică decât de toate simbolurile religioase îmi este de ateismul fanatic. Mai încrâncenat decât al celor mai fanatici credincioși.Cel mai frică mi-e, mai exact, de oamenii care nu râd. E motivul pentru care eterna problemă a eternului cetățean turmentat nu știu, pur și simplu, cu cine să votez. Mă gândesc acum și la acei oameni cuminți, care nu s-au repezit în arenă, deși au în mod sigur o opinie, dar fripți cândva cu ciorba militantismului, simt
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
că a fost un regim criminal, ci pe Realitatea TV, unde se face de un timp o pedagogie socială susținută, redacțiile postului devenind adevărați vectori de civism. Nimeni dintre cei care au dezbătut pe toate posturile discursul dlui Băsescu, nici eternul domn Boda, ce l-o fi calificând să analizeze atât de detașat comunismul pe toate antenele?, nici dl. Bogdan Chiriac, nici dl Cioroianu, nimeni în afară de noi, telespectatorii buimăciți, nu s-a întrebat dacă nu exista nicio prevedere în regulamentul de
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
teoretiza pe tema "pseudomorfozelor", un fel de a mima sincronizarea care transformă înseși cadrele împrumutate în niște simulacre. Treptat discursul despre identitatea românească s-a împotmolit într-un narcisism furios fără ieșire, enunțând pe toate tonurile și în toate registrele eterna întrebare cioraniană "Comment peut-on être roumain?". El a creat și alimentat o tendință cu adevărat greu de găsit pe alte meridiane și extrem de vizibilă pentru outsiderii care iau contact cu spiritualitatea românească: rar popor, ți se spune imediat ce intri în
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
expansivi și prietenoși. Când m-am Întors În România, zâmbeam și priveam cu Îngăduință infinită bagajul meu proaspăt distrus În timpul tranzitului, Gara de Nord, controlorul mitocan. Am plâns când mi-am revăzut copilul. Dar starea de bine, de purificare, de progres erau eterne. Mă simțeam după acest curs precum calul răpciugos din poveste care s-a scuturat și a devenit armăsar falnic. Am Început anul școlar eu energie de TGV, scriind pe toate tablele: 1. Citiți acasă, măcar 20 de pagini zilnic. 2
Caleidoscop by Anca Aparaschivei () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93364]
-
diversitatea) și diferențele din realitate, creând o rețea rațională cu față personalistă peste experiențele individuale. Scopul acestei sinteze este cel de a explica și a progresa parcursul destinal și nu cel de a statua definitiv și convergent niște repere conceptuale eterne și rigide. Ea este o sinteză reflexivă pragmatică (implicată ca atare în conținutul intensional al noțiunii de "conștiință"), îndepărtată de monopolul țintei pur teoretice, dar utilizând din plin tehnici și metode ale cogniției. Strict metodologic vorbind, ea este tot o
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
un relativ contrast cu o viziune fenomenologică ce are tendința de a încetățeni ideea unei autodezvăluiri (a unei auto-revelări a ceva constitutiv, deci în fond deja dat, preexistent intrării sale în actualitate). Dacă adepții existențialismului înțelegeau destinalul de la înălțimea unei eterne fatalități de tip descriptiv (ca drum al esenței imuabile în variate chipuri de manifestare), personalismul și filosofia reflexivității îngăduie libertatea fundamentală a procesului de auto-determinare și concep edificarea de sine în termenii unicității și ai originalității absolute. Aici comerțul cu
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
răsfrântă asupra unei fragilități interioare copleșite. Prin urmare, conștiința de sine are menirea de a opera în prealabil schimbările necesare în spirit, pentru a deschide posibilitate de reușită celor din suflet. Dacă, pentru a face loc influenței culturale a unor eterne structuri inconștiente colective, Lucian Blaga afirma că "socotim spiritul ca o zonă mai largă decât conștiința"37, filosofia personalistă a reflexivității trebuie să vizeze, alături de teritoriul abordabil al unor determinări conceptuale supraordonate, și regiunile învăluite de mister ale unei lungi
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
care îmbracă această contradicție și astfel o atenuează (îi schimbă înfățișarea). Reflexivitatea realizează, previne și vindecă. Adică inițiază, desfășoară și corectează. Ea pregătește terenul instaurării valorilor în universul omenesc, făcând legătura dintre suprastructura individuală și cea universal-spirituală (concentrată în filosofia eternă a unei comunități). Capitolul 4 Conștiință de sine și adaptare. Norma morală ca parte a unui sistem de exigențe situaționale Conștiința reflexivă, cu formele sale elaborate și cu distanțarea specifică intervalelor sale de dedublare, este expresia răgazului și în etică
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
nu este de gândit înțelepciunea fără un lung șir de reușite pragmatice care să valideze prin forța lor de conjugare experiențială gradul de competență generală pe care l-a accesat individul. Aceste reușite sfârșesc prin a converti aptitudinea în sâmbure etern roditor al sistemului spiritual concluziv și mântuie perspectiva oricărei inadecvări generate de posibila eroare de aplicare a preceptului de înțelepciune. Aici conștiința de sine se regăsește cel mai mult în elementul său, întrucât angajează toate mecanismele cogniției la emergența nucleului
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
în teritoriul său subordonat, coborârea din generalitatea subsumativă în particularul pregătit pentru intervenție rostuitoare. În a doua situație, ecuația cazului singular își caută în tărâmul ideilor prototipuri și paradigme exemplificative care răspund configurației situaționale și pot suplini la nivel logistic eternul efort de adecvare a subiectului la sarcina sa. De aceea, în ambele cazuri, prin puterea de adaptare a fiecărei dimensiuni ontologice, se restituie comprehensiunii ceea ce în existențialele fenomenologiei era destinat explicației și se remite consubstanțialității simpatetice ceea ce dincolo era hărăzit
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
de sine este deschisă permanent către o rețea a posibilului, către un viitor mai mult sau mai puțin previzibil, care reprezintă pe scara structurantă a temporalității sectorul investițiilor libere ale imaginației experiențiale creatoare. Această deschidere prin cogniție definește condiția umană etern inovatoare și acoperă un vast teritoriu al misterului existențial hotărnicit de invariantul unei egale determinări a realității concrete. Uneori radical opusă domeniului potențial, aceasta din urmă închide perspective și rezolvă ultimativ ecuații existențiale. Prin contrast, rețeaua posibilului este sectorul predestinat
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
obstacolul. Firea omenească este înclinată către armonie, iar scopul acaparant al performanței poate corupe exact în numele unei desăvârșiri prost percepute. Idealul clasic al unei dezvoltări echilibrate este reflectarea culturală a unei tendințe naturale omenești, o consecință elaborată a unei realități eterne. Iar sensul autentic al împlinirii de sine vizează întregul, adică unitatea subiectivă care face diferența dintre tipul conștiinței de sine propriu-zise și tipul conștiinței propriilor trăiri luate separat. Aceste trăiri sunt niște precipitate atitudinale care nu capătă sens dacât în
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
condiționale fatale). Sub-structurile existențiale oferă și ele un tip de coeziune, cea a permanenței imuabile de tip întemeietor. Unitatea subiectului nu este garantată, însă, și în chip nemijlocit la îndemână. Ea nu poate aștepta revelarea eliberatoare a unor realități condiționale eterne pentru a se putea institui. Ea presupune efort și inițiativă personale, experiență proprie și împărtășită, parcurs bine țintit. Condiționalitatea unității conștiinței demonstrată de Kant rămâne la nivelul cel mai general, cel epistemologic, străin sinuozităților faptului de trăire. Astfel, dacă sinteza
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]