10,806 matches
-
un acord cu privire la controlul orașului Trieste. Pe 8 martie 1945, la Belgrad s-a format o coaliție de guvernare, cu Tito premier și Ivan Šubašić ministru de externe. Regele Petru al II-lea a fost de acord să aștepte în exil rezultatul unui referendum în timpul căruia populația iugoslavă să se pronunțe asupra viitorului monarhiei. Pe 29 noiembrie, Adunarea Constituanta Iugoslavă l-a detronat pe rege în conformitate cu rezultatele referendumului. În aceeași zi a fost, în timpul primei ședințe a noului parlament a fost
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
din 1954 a calculat un total de 1.067.000 de morți. După moartea lui Tito din 1980, rezultatele recensământului din 1948 au putut fi publicate, putându-se face comparații cu recensământul din 1931. Profesorul sârb Kočović, care trăia în exil în occident, și-a publicat rezultatele cercetărilor în 1985. El a ajuns la o cifră de 1.014.000 morți. Mai târziu în același an, la una dintre conferințele Academiei Sârbe s-a ajuns la concluzia că o cifră de
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
Bulgaria, dar Rusia s-a arătat tot mai îngrijorată de politicile liberale ale suveranului și premierului de la Sofia. În august 1886, rușii au regizat o lovitură de stat, în cursul căreia Alexandru a fost forțat să abdice și să accepte exilul în Rusia. Stambolov a reacționat rapid, participanții la lovitură de stat fiind obligați să fugă din țară. Stambolov a încercat de asemenea să-l readucă pe Alexandru pe tronul țării, dar rușii s-au opus cu putere. În iulie 1887
Principatul Bulgariei () [Corola-website/Science/313344_a_314673]
-
بزرگ علوی) (n. 2 februarie 1904 — d. 18 februarie 1997) a fost un scriitor, nuvelist și un intelectual om politic. În anii '40 a fost membru fondator al partidului comunist Tudeh din Iran, dar și-a petrecut restul vieții în exil, în Germania. Cel mai bun roman al său a fost "Chashm'hă'yash" publicat în Iran în anul 1952, dar din păcate, cartea a fost interzisă. s-a născut în Teheran. A fost al treilea copil din șase. Tatăl său
Bozorg Alavi () [Corola-website/Science/313380_a_314709]
-
și și-a continuat activitățile politice, devenind un membru fondator al partidului Tudeh din Iran. Alavi era în Germania când 1953 Coup d'état a răsturnat guvernul lui Mossadegh unde a rezultat arest masiv și prizonierat. Alavi a stat în exil în Berlinul de Est predând la Universitatea Humboldt până la căderea dinastiei lui Pahlavi. În primăvara anului 1979 Alavi s-a întors în Iran după 25 de ani de stat în exil. A fost primit cu căldură de către Asociația Scriitorilor Iranieni
Bozorg Alavi () [Corola-website/Science/313380_a_314709]
-
rezultat arest masiv și prizonierat. Alavi a stat în exil în Berlinul de Est predând la Universitatea Humboldt până la căderea dinastiei lui Pahlavi. În primăvara anului 1979 Alavi s-a întors în Iran după 25 de ani de stat în exil. A fost primit cu căldură de către Asociația Scriitorilor Iranieni, incluzând scriitori și poeți ca Ahmad Shamlou, Mahmoud Dolatăbădi, Siăvash Kasră'ie etc. Totuși, el a continuat să trăiască și să muncească în Berlin visitând Iranul pentru ultima oară în 1993
Bozorg Alavi () [Corola-website/Science/313380_a_314709]
-
că o lege nu poate avea efect retroactiv. Acest roman a fost prima sa carte în care atacă sistemul judiciar norvegian, și reacțiile la adresa sa au fost atât de puternice încât a fugit în străinătate. O mare parte a acestui exil l-a petrecut în Italia, unde a scris romanul "Vinter i Bellapalma" (Iarnă la Bellepalma) (1958). Când s-a întors în Norvegia câțiva ani mai târziu a fost condamnat la închisoare pentru conducere în stare de ebrietate, lucru care i-
Jens Bjørneboe () [Corola-website/Science/313412_a_314741]
-
repertoarului muzical german, care i-a adus cea mai mare faima, mai cu seamă creațiile lui Beethoven, Brahms și Mahler. A dirijat, între altele, si premierele din Los Angeles ale lucrărilor lui Arnold Schoenberg, care se află și el în exil la Los Angeles. El a vizitat în perioada antebelica mai multe țări, între care Marea Britanie și Australia. Adaptarea să la viață în California de sud a cunoscut și dificultăți, mai ales din pricina crizelor de manie-depresie, boală psihică de care a
Otto Klemperer () [Corola-website/Science/313414_a_314743]
-
din 30 aprilie, 418, din Ravenna, alungând toți pelagienii din orașele Italiei. Dacă Caelestius evadase la cele auzite din fața lui Zosim, de care era acum legat, "fugind din Roma", sau dacă a fost printre primele victime ale decretului imperial de exil, nu se poate concluziona bine din sursele avute. În privința vieții sale ulterioare, aflăm că în 421 el a bântuit din nou prin Roma sau prin preajmă, dar a fost alungat a doua oară printr-o hotărâre imperială.
Caelestius () [Corola-website/Science/313490_a_314819]
-
capturând flota acestei țări, prinsă în ghețuri la Texel. După ce i se încredințează comanda unei noi armate, a Rinului și Mosellei, cucerește Mannheim. Cu toate acestea, este contactat de un agent regalist și acceptă să trădeze în favoarea partidei regaliste din exil, fapt ce îl privează de comanda armatei sale. Cu toate acestea, este ales deputat în Consiliul celor Cinci-Sute, dar este proscris după lovitura de stat din 1797, și deportat într-o închisoare din Guyana franceză, de unde evadează, ajungând la Londra
Jean-Charles Pichegru () [Corola-website/Science/313868_a_315197]
-
ritmată, în care relatează întâlnirile pe care le-a avut - pe parcursul acestei călătorii - cu profeții aflați în cele șapte ceruri, fiecare după propria sa realizare spirituală. În 1198 asistă la funerariile lui Ibn Rușd (Averroes) la Cordoba, care murise în exil la Marrakech. Impresionat de moartea marelui gânditor scrie tratatul "Mawaqi' an-nujum" Locurile de repaus ale stelelor), în 1199, pe când se afla la Almeria. Tot în 1199, scrie o altă carte, sub impactul celei de-a doua viziuni avută la Fez
Ibn Arabi () [Corola-website/Science/313913_a_315242]
-
Jetsun Jamphel Ngawang Lobsang Yeshe (n. 6 iulie 1935, Lhamo Döndrub) este al 14-lea Dalai Lama. El este șeful spiritual al budismului tibetan și liderul guvernului tibetan aflat în exil în Dharamshăla. În anul 1987 a redactat un plan în cinci puncte, pe care l-a înaintat atât autorităților chineze, cât și celor internaționale, plan care prevede: În 1989 a fost distins cu Premiul Nobel pentru Pace. Sfinția Sa , al patrusprezecelea
Tenzin Gyatso () [Corola-website/Science/314773_a_316102]
-
cea care fusese dușmana lui de moarte, ex-regina Margareta pentru a-l readuce pe tron pe bărbatul ei, Henric al VI-lea. Planul a reușit la început și, în adevăr Eduard al IV lea a fost nevoit să plece în exil. Numai că după un timp el s-a întors, iar Warwick a căzut în bătălia de la Barnet în 1471. Regele Henric al VI-lea a fost, la rândul lui, asasinat la scurt timp după aceea în Turnul Londrei. Devenit stăpân
Ludovic al XI-lea al Franței () [Corola-website/Science/314774_a_316103]
-
pentru realizarea unei compilații a tuturor cunoștințelor acumulate până atunci, intitulată Enciclopedia Galactică. Comisia renunță la proces și stabilește o întâlnire secretă cu Hari Seldon. Acestuia i se dă de ales între executare sub acuzația de trădare sau acceptarea unui exil a grupului său de Enciclopediști pe o planetă îndepărtată numită Terminus. Acolo enciclopediștii vor duce la îndeplinire acest Plan, protejați de un decret imperial, în timp ce Seldon va rămâne, fiindu-i interzis să părăsească Trantor. (anul 50 E.F.) (publicat inițial sub
Fundația () [Corola-website/Science/314851_a_316180]
-
din Olanda pentru armata revoluționară franceză, dar nu a putut să încheie afacerea. În timpul cât a fost în afara țării, Beaumarchais a fost declarat un "émigré" (loial al vechiului regim) de către dușmanii lui. Și-a petrecut doi ani și jumătate în exil, în mare parte în Germania, până când numele lui a fost șters de pe lista proscrișilor "émigrés". S-a întors la Paris în 1796, unde și-a trăit restul vieții în pace. A fost înmormântat în cimitirul Père-Lachaise din Paris. Beaumarchais a
Pierre Beaumarchais () [Corola-website/Science/314924_a_316253]
-
putea pretinde domnia. Este eliberat după ce a renunțat la orice pretenție de domnie și la titlul de fost voievod. În scurt timp s-a împăcat cu Radu Șerban căruia i-a rămas credincios și pe care l-a însoțit în exil. Moare la Viena, sărac și bolnav de podagră, în a doua parte a anului 1627. A fost înmormântat de doamna Anca, soția sa, în Biserica sârbească ortodoxă din Györ, iar în februarie 1641, rămășițele sale au fost strămutate la mănăstirea
Nicolae Pătrașcu () [Corola-website/Science/314945_a_316274]
-
guvernului condus de Aleksandar Tzankov. După eșuarea revoltei, a fugit în Iugoslavia și apoi în Austria, unde a organizat o agenție a PCB. La sfârșitul anului 1923, s-a întors în Uniunea Sovietică și s-a stabilit la Moscova. În timpul exilului său, a îndeplinit diverse posturi academice și politice în Uniunea Sovietică și în Comintern. După moartea lui Dimitar Blagoev în 1924, a devenit conducătorul extern al Biroului Comitetului Central al Partidului Comunist Bulgar. După incendierea Reichstagului (1933), a fost înlocuit
Vasil Kolarov () [Corola-website/Science/318426_a_319755]
-
al Țarului Nicolae al II-lea al Rusiei. A urmat o carieră militară și a fost general maior în armata rusă. A participat la războiul ruso-japonez și la Primul Război Mondial. A scăpat din Rusia revoluționară și a trăit în exil la Paris alături de amanta sa. Mrele Duce Boris Vladimirovici s-a născut la 24 noiembrie 1877 la palatul părinților săi din Sankt Petersburg. A fost al treilea copil dintre cei cinci ai Marelui Duce Vladimir Alexandrovici al Rusiei și ai
Marele Duce Boris Vladimirovici al Rusiei () [Corola-website/Science/318422_a_319751]
-
ar prevala și fiul ei Kiril ar fi instalat ca Țar. În martie 1919 Boris a decis să părăsească Rusia împreună cu iubita lui. Împotriva dorințelor mamei sale, a plecat la Anapa cu barca prin Marea Neagră. Odată aflat în siguranță în exil, la Constantinopol, Boris a încercat să obțină permisiunea de a merge în Marea Britanie dar i-a fost refuzată trecerea pe o navă de război britanică. Anglofobia lui s-a întors împotriva sa, el fiind în dizgrația familiei regale britanice. Boris
Marele Duce Boris Vladimirovici al Rusiei () [Corola-website/Science/318422_a_319751]
-
Boris și soția sa s-au stabilit provizoriu la Nice, Franța. În 1922, el s-a mutat într-o reședință mai mare, în apropiere de Champs-Élysées, împreună cu soția, soacra și secretarul particular. Boris și frații săi s-au reunit în exil în septembrie 1920, la Contrexéville în sudul Franței, la decesul mamei lor Marea Ducesă Maria Pavlovna. Boris a moștenit smaraldele mamei, cele mai valoroase piese din colecția Marii Ducese. Pe cele mai multe el le-a vândut. Smaraldele au inclus faimosul colier
Marele Duce Boris Vladimirovici al Rusiei () [Corola-website/Science/318422_a_319751]
-
de Paris, trăind confortabil cu soția sa. Cuplul nu a avut copii, dar ei au crescut-o pe nepoata Zinaidei, Natașa. Fratele său, Marele Duce Kiril, a vrut să restabilească monarhia rusă și în 1924 s-a proclamat Țar în exil, dar Boris fost în mare măsură neinteresat de politică. În timpul lungilor ani de exil, fostul playboy, Marele Duce a rămas îndrăgostit de soția sa, mai mică decât el cu 20 de ani. Era profund atașat de ea și s-a
Marele Duce Boris Vladimirovici al Rusiei () [Corola-website/Science/318422_a_319751]
-
au crescut-o pe nepoata Zinaidei, Natașa. Fratele său, Marele Duce Kiril, a vrut să restabilească monarhia rusă și în 1924 s-a proclamat Țar în exil, dar Boris fost în mare măsură neinteresat de politică. În timpul lungilor ani de exil, fostul playboy, Marele Duce a rămas îndrăgostit de soția sa, mai mică decât el cu 20 de ani. Era profund atașat de ea și s-a implicat în familia și cercul ei de prieteni. Dintre Romanovi, cuplul era apropiat de
Marele Duce Boris Vladimirovici al Rusiei () [Corola-website/Science/318422_a_319751]
-
de ea și s-a implicat în familia și cercul ei de prieteni. Dintre Romanovi, cuplul era apropiat de Marele Duce Andrei Vladimirovici și de soția sa morganatică, Mathilde Kschessinska. Zinaida era privită de sus de rudele lui Boris. În exil, Boris l-a vizitat des pe fiul său nelegitim, Boris Lacroix, care a fost crescut în Franța de familia mamei sale. Mama lui Lacroix, Jeanne, decedase și era înmormântată în cimitirul Père Lachaise. Fiul Marelui Duce a devenit un faimos
Marele Duce Boris Vladimirovici al Rusiei () [Corola-website/Science/318422_a_319751]
-
ca Germania să o anexeze. În acest scop, el s-a opus planurilor de a instala în Norvegia o brigadă SS germană loială doar lui Hitler. El și-a întărit și poziția împotriva țării care îl adăpostea pe regele în exil, Regatul Unit, pe care nu o mai vedea ca aliat nordic. În cele din urmă, Quisling a aliniat politica norvegiană privind evreii cu cea a Germaniei, ținând la Frankfurt un discurs la 26 martie 1941, în care a susținut exilul
Vidkun Quisling () [Corola-website/Science/318399_a_319728]
-
exil, Regatul Unit, pe care nu o mai vedea ca aliat nordic. În cele din urmă, Quisling a aliniat politica norvegiană privind evreii cu cea a Germaniei, ținând la Frankfurt un discurs la 26 martie 1941, în care a susținut exilul definitiv, dar a avertizat împotriva exterminării. În mai, Quisling a fost sfâșiat de moartea mamei sale, Anna, cei doi fiind deosebit de apropiați. În același timp, criza politică pe tema independenței Norvegiei s-a accentuat, Quisling amenințându-l pe Terboven cu
Vidkun Quisling () [Corola-website/Science/318399_a_319728]