12,301 matches
-
navigheze pe nava de papirus Ra și apoi, în urma eșuării primei expediții, pe nava de papirus Ra II (1970), cu care a călătorit din Maroc și până în Barbados, traversând Oceanul Atlantic. De asemenea, Carlo Mauri a navigat alături de Heyerdahl și în expediția Tigris (1977-1978), în apele Oceanului Indian. Rolul său a fost cel de fotoreporter al expediției și expert în facerea nodurilor. În afară de aventura cu Expedițiile Ra, el a efectuat expediții de explorare pe întreaga planetă începând din stepa Asiei și până în Patagonia
Carlo Mauri () [Corola-website/Science/308487_a_309816]
-
de papirus Ra II (1970), cu care a călătorit din Maroc și până în Barbados, traversând Oceanul Atlantic. De asemenea, Carlo Mauri a navigat alături de Heyerdahl și în expediția Tigris (1977-1978), în apele Oceanului Indian. Rolul său a fost cel de fotoreporter al expediției și expert în facerea nodurilor. În afară de aventura cu Expedițiile Ra, el a efectuat expediții de explorare pe întreaga planetă începând din stepa Asiei și până în Patagonia, pe fluviul Amazon, realizând numeroase documentare și reportaje jurnalistice în special pentru televiziunea italiană
Carlo Mauri () [Corola-website/Science/308487_a_309816]
-
din Maroc și până în Barbados, traversând Oceanul Atlantic. De asemenea, Carlo Mauri a navigat alături de Heyerdahl și în expediția Tigris (1977-1978), în apele Oceanului Indian. Rolul său a fost cel de fotoreporter al expediției și expert în facerea nodurilor. În afară de aventura cu Expedițiile Ra, el a efectuat expediții de explorare pe întreaga planetă începând din stepa Asiei și până în Patagonia, pe fluviul Amazon, realizând numeroase documentare și reportaje jurnalistice în special pentru televiziunea italiană Rai. În anul 1975 a călătorit în Africa și
Carlo Mauri () [Corola-website/Science/308487_a_309816]
-
traversând Oceanul Atlantic. De asemenea, Carlo Mauri a navigat alături de Heyerdahl și în expediția Tigris (1977-1978), în apele Oceanului Indian. Rolul său a fost cel de fotoreporter al expediției și expert în facerea nodurilor. În afară de aventura cu Expedițiile Ra, el a efectuat expediții de explorare pe întreaga planetă începând din stepa Asiei și până în Patagonia, pe fluviul Amazon, realizând numeroase documentare și reportaje jurnalistice în special pentru televiziunea italiană Rai. În anul 1975 a călătorit în Africa și America pentru a realiza un
Carlo Mauri () [Corola-website/Science/308487_a_309816]
-
fiul conducătorului vandal. În secolul al VII-lea d.Hr. armatele arabo-islamice au cucerit Tunisia răspândind cultura arabă în acest spațiu creștinizat. Orașul este denumit Susa și renaște în timpul dinastiei Aghlabizilor. În anul 827 din portul orașului Sousse va pleca expediția arabo-berberă condusă de Quadi Asad b.Al Furat care invadează Sicilia. Sousse este un oraș port la Marea Mediterană situat în estul Tunisiei. Populația lui este în jur de 230.000 de locuitori, dar datorită turiștilor ce vizitează acest oraș numărul
Sousse () [Corola-website/Science/308561_a_309890]
-
tribut de 4000 de ducați", pe care Bogdan s-a angajat să-l plătească turcilor. Emil Boldan, în prefața la "Letopiseț" spune că ""epoca descrisă de acesta este plină de groază pentru Țările Românești, jugul otoman fiind din ce în ce mai apăsător, costisitoarele expediții războincie ale statului turc făcându-se pe cheltuiala popoarelor subjugate, [...] turcii nemulțumindu-se numai să stoarcă Țările Românești de bani și de mărfuri." În monografia sa Țările Române și Înalta Poartă, istoricul Mihai Maxim amintește faptul că rapoartele pregătite pentru
Jizia () [Corola-website/Science/308554_a_309883]
-
în doar câțiva ani puterea sa atinsese un nivel fără precedent în istoria regalității norvegiene. Anihilase toți "regișorii" din sud, zdrobise aristocrația, obligase poporul să accepte creștinismul peste tot în regat, și-a întins suzeranitatea asupra Insulelor Orkney, condusese o expediție de pradă încununată de succes în Danemarca, și reușise să încheie pace cu regele Olof Skötkonung al Suediei prin Țorgnýr Legiuitorul, și pentru câtva timp chiar a fost chiar logodit cu fiica acestuia , Prințesa Suediei, Ingegerd Olofsdotter fără consimțământul patern
Olaf al II-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/308608_a_309937]
-
și Tanakhului. În limba ebraică se numește שְׁמוֹת ("Șemoth", "Numele" (pl.)), de la primele ei cuvinte — ואלה שמות ("We-eleh hașemoth", " Iar acestea sunt numele ..."). În LXX e denumită Ἔξοδος, adică ieșire (cuvântul mai poate însemna și marș, expediție militară; procesiune solemnă), de la evenimentul principal al cărții — ieșirea evreilor din sclavia în Egipt. Tradiția iudaică și cea creștină îi atribuie lui Moise scrierea cărții. Conform ipotezei documentare, cartea Exodului a fost pusă laolaltă de redactori folosind trei surse primare
Cartea Exodului () [Corola-website/Science/308630_a_309959]
-
4500 de m este cel mai înalt perete (din granit și gneis) din lume. Din punct de vedere climatic regiunea are o climă cu caracter dublu, uneori muntele apărând de culoare albastră. În 1895 Albert F. Mummery a condus o expediție și a reușit să ajungă până la 7.000 de metri, escaladând versantul vestic al muntelui, Diamir. Ulterior, într-o expediție pe Ra Kot, Mummerey și doi șerpași au dispărut. Șase expediții germane au eșuat în tentativele de escaladare a muntelui
Nanga Parbat () [Corola-website/Science/308656_a_309985]
-
are o climă cu caracter dublu, uneori muntele apărând de culoare albastră. În 1895 Albert F. Mummery a condus o expediție și a reușit să ajungă până la 7.000 de metri, escaladând versantul vestic al muntelui, Diamir. Ulterior, într-o expediție pe Ra Kot, Mummerey și doi șerpași au dispărut. Șase expediții germane au eșuat în tentativele de escaladare a muntelui în anii 1930 și doisprezece alpiniști au murit surprinși de furtuni și avalanșe. Totuși altitudinea de 7.700 m a
Nanga Parbat () [Corola-website/Science/308656_a_309985]
-
albastră. În 1895 Albert F. Mummery a condus o expediție și a reușit să ajungă până la 7.000 de metri, escaladând versantul vestic al muntelui, Diamir. Ulterior, într-o expediție pe Ra Kot, Mummerey și doi șerpași au dispărut. Șase expediții germane au eșuat în tentativele de escaladare a muntelui în anii 1930 și doisprezece alpiniști au murit surprinși de furtuni și avalanșe. Totuși altitudinea de 7.700 m a fost atinsă pe versantul Ra Kot. Nanga Parbat a fost cucerit
Nanga Parbat () [Corola-website/Science/308656_a_309985]
-
S. Löw și A. Mannhardt. În prezent, această rută este "ruta standard" pentru escaladarea muntelui. În 1970, italienii Reinhold și Günther Messner au atins vârful alegând un traseu deosebit de dificil, prin versantul Rupal; aceasta a fost cea de-a treia expediție reușită pe Nanga Parbat. Din păcate, la coborârea pe ruta Diamir, Günther Messner a murit surprins de o avalanșă, în timp ce fratele său, Reinhold, a pierdut mai multe degete de la mâini (trei) și de la picioare (șapte) din cauza degerăturilor. În august 2005
Nanga Parbat () [Corola-website/Science/308656_a_309985]
-
ascensiune rapidă pe o rută nouă, directă. În iulie 2006, José Antonio Delgado Sucre, un alpinst din Venezuela a murit la câteva zile după ascensiune, după ce a rămas blocat timp de șase zile. În anul 1997, ca parte dintr-o expediție internațională, regretatul Mihai Cioroianu a reusit ascensiunea în premieră românească a vârfului Nanga Parbat, de 8125 metri. Victoria a fost dedicată celor căzuți în anul 1996 pe acest munte - Răzvan Petcu și Gabi Stana, membrii ai primei expediții în întregime
Nanga Parbat () [Corola-website/Science/308656_a_309985]
-
dintr-o expediție internațională, regretatul Mihai Cioroianu a reusit ascensiunea în premieră românească a vârfului Nanga Parbat, de 8125 metri. Victoria a fost dedicată celor căzuți în anul 1996 pe acest munte - Răzvan Petcu și Gabi Stana, membrii ai primei expediții în întregime românească care a atacat vârful Nanga Parbat. În data de 19 Iulie 2013, echipa integral romaneasca formata din Zsolt Torok, Marius Gane, Aurel Salașan, Teo Vlad și Bruno Adamcsek , a reusit în PREMIERĂ ROMÂNEASCĂ ascensiunea lui Nanga Parbat
Nanga Parbat () [Corola-website/Science/308656_a_309985]
-
serviciul militar obligatoriu. Revine apoi în satul natal, unde i s-a oferit postul de profesor de matematică la clasele V-VII, dar refuză, fiind hotărât să devină preot. În perioada august 1967 - noiembrie 1968 a făcut parte dintr-o expediție topogeodezică ce executa lucrări cartografice pe teritoriul Moldovei și al regiunii Odessa. Împlinind vârsta de 18 ani, este încorporat în cadrul Armatei Sovietice, efectuându-și între anii 1968-1970 serviciul militar obligatoriu ca topogeodezist-operator. În anul 1971 a fost admis la Seminarul
Anatolie Botnari () [Corola-website/Science/308683_a_310012]
-
anii următori a luptat în războiul Comunităților și a fost rănit; a participat de asemenea în asediul orașului său natal (1522); la sfârșitul lui 1522 a pornit alături de Juan Boscán și Pedro de Toledo, viitor vicerege al Napoli, într-o expediție de ajutorare care avea drept scop (neatins) evitarea căderii insulei Rodos în mâna turcilor; a fost grav rănit. Întors în Spania, a fost numit cavaler al Ordinului Santiago, iar în 1524 s-a luptat cu francezii cu ocazia asediului de la
Garcilaso de la Vega () [Corola-website/Science/308002_a_309331]
-
Transportul rutier de mărfuri este cea mai animată ramură a acestei piețe, cu 12.000 de operatori care aveau în total 105.500 de angajați. Într-o continuă dezvoltare este segmentul serviciilor conexe transportului de mărfuri - manipulări, depozitări, case de expediții etc. În acest sector lucrau în jur de 32.500 de oameni, în anul 2006, angajați de cele 1.500 de companii active. Printre cele mai mari firme de manipulare și depozitare sunt Oil Terminal, Socep Constanța, Globe Groud Romania
TranSporturile în România () [Corola-website/Science/308006_a_309335]
-
de sub comanda regelui Ioan III Sobieski (1674-1696) au ocupat Suceava în mai multe rânduri. După cum relatează Schmidt în "Memoriile istorice ale Sucevei" (Cernăuți, 1876), p. 186-187, Sobieski ar fi rămas 14 zile la Suceava, în octombrie 1686, întorcându-se din expediția sa prin Moldova, așteptând aici sosirea trupelor auxiliare. Cu acea ocazie, ar fi înconjurat Zamca cu un val de pământ, afirmație contrazisă de cronici. În timpul campaniei antiturcești din anii 1690-1691, Sobieski a invadat pentru a treia oară Moldova, jefuind multe
Mănăstirea Zamca () [Corola-website/Science/308053_a_309382]
-
să ghideze interesele politice și economice în China. După victoria în primul război mondial, Japonia a cucerit sfera de influență germană din Shandong. China a rămas fragmentată în timpul guvernului Beiyang și nu a fost capabilă să reziste incursiunilor străine până la Expediția nordică din 1926-1928, lansată de Kuomintang (KMT, Partidul Naționalist Chinez), guvernul rival cu sediul în Guangzhou. Expediția nordică a străbătut întreaga Chină până a fost oprită în Shandong, unde seniorul războiului din Beiyang Zhang Zongchang, sprijinit de japonezi, a împiedicat
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
sfera de influență germană din Shandong. China a rămas fragmentată în timpul guvernului Beiyang și nu a fost capabilă să reziste incursiunilor străine până la Expediția nordică din 1926-1928, lansată de Kuomintang (KMT, Partidul Naționalist Chinez), guvernul rival cu sediul în Guangzhou. Expediția nordică a străbătut întreaga Chină până a fost oprită în Shandong, unde seniorul războiului din Beiyang Zhang Zongchang, sprijinit de japonezi, a împiedicat Armata Kuomintangului să unifice China prin forța armelor. Această situație a culminat cu Incidentul Jinan din 1928
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
lui Chiang Kai-shek a reușit în sfârșit să unifice China 1928. Cu toate aceste, conflictele dintre China și Japonia au continuat, de vreme ce principalul obiectiv al naționaliștilor chinezi era, conform cu cele trei principii al poporului, alungarea tuturor imperialiștilor străini din China. Expediția nordică a unificat China numai din punct de vedere oficial, în țară izbucnind războaie civile între facțiunile foștilor seniori ai războiului și Kuomintang. În plus, comuniștii chinezi s-au răsculat împotriva guvernului central, după ce reprezentanții lor au fost epurați din
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
Manchukuo și regiunile controlate de guvernul naționalist chinez cu sediul la Nanjing. Japonezii foloseau conflictele interne dintre diversele facțiuni chineze pentru a slăbi forța potențialilor lor adversari, unul câte unul. Această politică a fost favorizată de faptul că și după Expediția nordică, puterea politică a guvernului naționalist se extindea doar în zona deltei râului Yanhtze, în timp ce în alte regiuni puterea se afla în mod practic în mâinile liderilor locali. De aceea, japonezii întrețineau sau creau legături speciale cu acești lideri locali
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
rendus” ale Academiei de Științe din Paris, ca după întoarcerea în țară să nu mai publice nimic original în nici un periodic matematic național sau mondial. În 1893, pe când studia la Paris, a participat sub conducerea lui Henri Deslandres la o expediție în Senegal, pentru a face observații în localitatea Foundiougne în perioada producerii unei eclipse de Soare - 4/16 aprilie. a format totuși astronomi și a realizat Observatorul Astronomic din București. Gheorghe Demetrescu, Constantin C. Popovici și C. Pârvulescu datorează o
Nicolae Coculescu () [Corola-website/Science/307610_a_308939]
-
de oameni pe insulă, Grenville plecase în Anglia la sfârșitul lui august promițând că se va întoarce pâna la sărbătorile de Paști din 1586. Coloniștii, aflați sub conducerea guvernatorului Ralph Lane și numărându-l printre ei pe artistul și cartograful expediției, John White, au explorat împrejurimile în căutare de resurse minerale. În scurt timp însă au avut de înfruntat triburile locale de indieni, iar hrana s-a împuținat. Îngrijorați de întârzierea lui Grenville, coloniștii au profitat de ocazie pentru a se
Colonia Roanoke () [Corola-website/Science/307704_a_309033]
-
1587, White a părăsit Anglia din Portsmouth, împreună cu alți 117 coloniști, de data aceasta incluzând și femei și copii, îmbarcați pe trei vase. Unul dintre pasageri era fiica guvernatorului, Elinor, însărcinată și măritată cu colonistul Ananias Dare. La 22 iulie expediția a ajuns pe Roanoke, de unde White intenționa să-i îmbarce pe cei 15 oameni părăsiți cu un an înainte, pentru a continua apoi drumul spre nord, spre golful Chesapeake, și a întemeia colonia.
Colonia Roanoke () [Corola-website/Science/307704_a_309033]