10,287 matches
-
între -8.4 si -22.5 ° C, cu medii între -15 și -18 ° C, în perioada 1971-1981. Temperaturile medii de vară sunt sub 5 ° C. Precipitațiile sunt scăzute, de aproximativ 30 mm/lună. Mareele au amplitudinea de 1,3 metri. Fauna regiunii este neobișnuit de bogată pentru Groenlanda. Aceasta se datorează mai multor factori, cum ar fi disponibilitatea de apă care nu îngheață chiar și în timpul iernii, protecția asigurată de relieful înalt împotriva vânturilor, și terenul relativ fertil. Animalele terestre includ
Scoresby Sund () [Corola-website/Science/321425_a_322754]
-
de ciudățenii, iar scriitorul Constantin Stamati-Ciurea a înveșnicit în scrierile sale Caracușenii Vechi, Stînca lui Ciuntu si Corjeuții. Arealul complexului geologic și paleontologic din bazinul rîului Lopatnic, pe lîngă monumentele sale, adăpostește un șir de specii rare de floră si faună incluse în Cartea Roșie a Republicii Moldova. Pe malul stîng, vizavi de Stînca lui Ciuntu, în paduricea de foioase și conifere, grupul expedițional "Lopatnic-2003" al Mișcării Ecologiste din Moldova și al revistei "Natura", a văzut două perechi de cocostîrci negri, o
Râul Lopatnic () [Corola-website/Science/321449_a_322778]
-
și conifere, grupul expedițional "Lopatnic-2003" al Mișcării Ecologiste din Moldova și al revistei "Natura", a văzut două perechi de cocostîrci negri, o raritate pentru nordul Moldovei. În bazinul rîului Lopatnic se mai află, pe lîngă speciile rare de floră si faună, arbori seculari luați sub protecția statului (ocolul silvic Briceni), sectoare de pădure declarate monumente ale naturii (parcela 47 de 1,2 ha în apropiere de Caracușeni), recifii de lîngă Briceni, grupa de stînci compusă din 2 atoli (135 ha) situată
Râul Lopatnic () [Corola-website/Science/321449_a_322778]
-
apă dulce (Dunărea, Nistru, Don, Volga etc.), Marea Sarmatică, inițial parte din Oceanul Tetisian, a devenit salmastră. Astfel, majoritatea animalelor marine adaptate la viața în apele sărate au dispărut (fenomen cunoscut sub denumirea de tanatocenoză), ele fiind înlocuite cu o faună adaptată la viața în apele salmastre. Cochiliile moluștelor de apă sărată care au murit s-au depus pe fundul mării, cimentându-se și formând Dealul Repedea de astăzi. Cu timpul, Marea Sarmatică s-a fragmentat, sub influența mișcărilor tectonice, într-
Locul fosilifer Dealul Repedea () [Corola-website/Science/316316_a_317645]
-
efectuate aici numeroase studii paleontologice, lito și biostratigrafice, sedimentologice și geochimice. Cercetările efectuate au condus la cunoașterea mai aprofundată a acestei rezervații adăugând la valoarea intrinsecă geologică și paleontologică a acesteia și o deosebită importanță științifică generată de flora și fauna zonei, conferindu-i dreptul de a fi denumită rezervație complexă. Rezervația Repedea a fost declarată monument al naturii prin HCM 1625/1 august 1955 al Consiliului de Miniștri al Republicii Populare Romîne, această hotărâre fiind justificată ca urmare a bogăției
Locul fosilifer Dealul Repedea () [Corola-website/Science/316316_a_317645]
-
Agrimonia eupatoria, Betonica officinalis, Phleum phleoides). Ocupă suprafețele mici și este slab exprimată. Cel mai mare bazin acvatic din rezervație este lacul „La Fontal” s.Cobani, cu suprafața de 24,4 ha. Fitocenozele acvatice din rezervație reprezintă forme destul de variate. Fauna rezervației „Pădurea Domnească” este bogată și variată. Starea și structura arboretului de luncă cu numeroase poieni acoperite diferite specii de plante ierboase creează condiții favorabile pentru dezvoltarea multor specii de plante, animale și păsări. Flora bogată și variată creează condiții
Pădurea Domnească () [Corola-website/Science/316417_a_317746]
-
dezvoltarea multor specii de plante, animale și păsări. Flora bogată și variată creează condiții pentru dezvoltarea și înmulțirea mamiferelor, în special a copitatelor. Cei mai tipici reprezentanți ai copitatelor sunt Cerbul nobil ("Cervus elaphus"),cel mai mare mamifer sălbatic în fauna Moldovei; căpriorul ("Capreolus capreolus"), care se întâlnește în toate parcelele rezervației; mistrețul ("Sus scrofa"), cel mai numeros paracopitat de pe teritoriul rezervației. În limitele teritoriului dat se întâlnesc și specii rare de animale, introduse în Cartea Roșie: pisica sălbatică ("Felissylvestris Schred
Pădurea Domnească () [Corola-website/Science/316417_a_317746]
-
care o radiografiază cu severitatea celui deprins să cumpănească totul în lumina marilor modele biblice și mitologice. El antepune efemerul duratei și mizeria esenței dăinuitoare. Lumea lui Iancuț pare a fi una a neputinței suverane: bătrâni, milogi, orbi, sluti, o fauna despuiata de spirit, vermicida, extrasa din ramele lui Bosch și Bruegel, hălăduind în afara oricărei cardinalități. Din când în când, o undă de candoare iluminează acest orizont închis, suficient sieși: copilăria și maternitatea. Două simbouri cu adâncă reverberație morală și creștină
Ion Iancuț () [Corola-website/Science/316478_a_317807]
-
următoarele activități: În zona B sunt permise toate activitățile specifice zonei A, precum și următoarele activități: În rezervație se găsesc aproape toate tipurile de habitate marine prezente la litoralul românesc și, de asemenea, mai mult de 250 specii de floră și fauna marină. Pentru o bună protecție a acestora, INCDM împreună cu USAMV București au desfășurat un proiect POȘ Mediu, care s-a finalizat cu întocmirea și aprobarea, prin Ordin de Ministru, a noului Plan de Management al ROSCI 0269 Vama Veche - 2
Vama Veche - 2 Mai (Acvatoriul litoral marin) () [Corola-website/Science/322449_a_323778]
-
temperată umedă și rece, mai ales în vestul insulei, unde se și găsește o porțiune acoperită de pădure temperată valdiviană. Pe coasta de est vremea este ceva mai caldă și uscată. Fiind o insulă, pe Chiloé s-a dezvoltat o faună bogată, specifică, care a evoluat într-o relativă izolare. Astfel, cele 443 de specii de plante întâlnite pe insula Chiloé aparțin de 205 genuri și respectiv 96 familii diferite. Cu alte cuvinte, deși există o diversitate ridicată, sunt relativ puține
Insula Chiloé () [Corola-website/Science/316875_a_318204]
-
30% dintre speciile de păsări sunt endemice. Un exemplu în acest sens este '"monito del monte" ("dromiciops gliroides"), o specie endemică de mamifer marsupial, singurul reprezentant actual al ordinului Microbiotheria. Zona marină din nord-vestul insulei Chiloé se caracterizează printr-o faună marină variată, ce include balene albastre, balene nordice, balene cu cocoașă, delfini de Chile și delfini Peale ("Lagenorhynchus australis", o specie găsită doar în apele din sudul Chile), lei de mare, vidre de mare, pinguini Magellan și pinguini Humboldt. În
Insula Chiloé () [Corola-website/Science/316875_a_318204]
-
Art. 33. - (1) că Vânătoarea se practică (între altele) cu: ... d) capcane autorizate, definite de prezenta lege. În Dispoziții generale, Art. 1 d) se definește ce este o "capcană autorizată": orice dispozitiv folosit în scopul capturării exemplarelor din speciile de faună de interes cinegetic, a cărui utilizare a fost avizată de autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură și aprobată de autoritatea publică centrală care răspunde de protecția mediului. Legea mai specifică faptul că folosirea de capcane neautorizate este considerată braconaj
Capcană () [Corola-website/Science/316948_a_318277]
-
12 aprilie 2000 (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și se întinde pe o suprafață de 8 ha.. Aria naturală reprezintă o zonă deluroasă ("Dealul Bulgăresc", "Dealul Bujoarele") ce adăpostește resturi de faună fosilă (crustacee, corali, moluște) atribuite perioadei geologice a devonianului, depozitate în stratele de șisturi argiloase, gresii și cuarțite .
Locul fosilifer Dealul Bujoarele () [Corola-website/Science/328921_a_330250]
-
și este inclusă în Parcul National Domogled - Valea Cernei. Aria naturală este suprapusa sitului "Natură 2000 „Domogled - Valea Cernei”" și reprezintă o zonă muntoasă (1.000 m. altitudine medie) aflată în bazinul râului (afluent al Cernei) ce adăpostește floră și fauna specifică Carpaților Meridionali. Rezervatia a fost creată cu scopul de a proteja mai multe specii de arbori și arbuști prezente în arealul ariei, astfel: fag ("Fagus sylvatica"), ulm de munte ("Ulmus gablra"), frasin ("Fraxinus excelsior"), gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus
Belareca () [Corola-website/Science/328978_a_330307]
-
de fluturi exotici, în mare parte proveniți din Surinam. În iulie 1699, la vârsta de 52 de ani, Maria Sibylla s-a decis să plece împreună cu fiica sa Dorothea Maria Graff în acea țară îndepărtată, pentru a studia flora și fauna tropicală sud-americană. Pentru această călătorie ea a fost sponsorizată de primăria orașului Amsterdam. De asemenea, și-a vândut colecțiile sale de insecte și picturi și a lansat o listă de subscripție pentru cartea pe care voia să o publice la
Maria Sibylla Merian () [Corola-website/Science/328968_a_330297]
-
să-și întrerupă călătoria și să se întoarcă în Olanda (1701). A adus o bogată colecție de insecte tropicale și numeroasele desene și schițe realizate acolo; acestea au constituit baza pentru o lucrare de mare amploare referitoare la flora și fauna din Surinam. După trei ani de muncă intensă, Maria Sibylla Merian a publicat cea mai importantă carte a ei: "Metamorphosis insectorum Surinamensium", apărută la Amsterdam în 1705. Cartea nu i-a adus niciun câștig financiar, datorită probabil și prețului ridicat
Maria Sibylla Merian () [Corola-website/Science/328968_a_330297]
-
cupa-vacii ("Linnaea borealis"), mălaiul cucului ("Luzula pallescens"), mierluță ("Minuartia verna"), poroinic (Orchis ustulata) sau darie ("Pedicularis exaltata"); specii protejate la nivel european prin "Directiva CE" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică). În vecinătatea rezervației naturale se află mai multe obiective de interes turistic (lăcașuri de cult, monumente istorice, arii protejate, zone naturale), astfel:
Stâncile Tătarului, Munții Călimani () [Corola-website/Science/325376_a_326705]
-
cu arboret predominant de molid ("Picea abies") și adăpostește o gamă diversă de floră protejată la nivel european prin "Directiva CE" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (bulbuc de munte, lalea pestriță, crețușcă, cupa-vacii, darie, poroinic, roua cerului) și faună cu specii aflate pe lista roșie a IUCN (jder, nevăstuică, pisică sălbatică, ivorașul-cu-burta-galbenă, tritonul cu creastă, salamandra carpatică, brotacul-verde-de-copac, broasca-roșie-de-munte, broasca-roșie-de-pădure). Reportaje
Tăul Zânelor () [Corola-website/Science/325374_a_326703]
-
m.) și "„Piatra lui Orban”" (1.435 m.), areal cu un relief (din punct de vedere geomorfologic extrem de variat) alcătuit din văii, doline, abrupturi stâncoase; poiene, păduri, pășuni și pajiști; ce adăpostește o gamă diversă de floră specifică Orientalilor și faună constituită din specii protejate la nivel european prin "Directiva CE" 92/43/ CE din 21 mai 1992 sau aflate pe lista roșie a IUCN; printre care: urs brun ("Ursus arctos"), cerb ("Cervus elaphus"), căprioară ("Capreolus capreolus"), mistreț ("Sus scrofa"), hermină
Valea Repedea () [Corola-website/Science/325378_a_326707]
-
rarități din flora spontană a estului Depresiunii colinare a Transilvaniei. La nivelul ierburilor vegetează câteva specii floristice protejate prin "Directiva Consiliului European" 92/43/CE (anexa I-a) din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică); printre care: darie ("Pedicularis sceptrum-carolinum"), coada șoricelului (din specia "Achillea impatiens"), rotoțele albe ("Achillea ptarmica"), joldeală ("Serratula wolffii"), ghințură ("Gentiana pneumonanthe"), săbiuță ("Gladiolus imbricatus"), garofiță ("Dianthus superbus"), orhidee ("Dactylorhiza majalis"), stânjenel sălbatic ("Iris sibirica"), bulbuc de munte
Piemontul Nyíres de la Borzont () [Corola-website/Science/325400_a_326729]
-
de aluviuni și humus). La nivelul ierburilor (în arealul ce împrejmuiește lacul) sunt întâlnite câteva rarități floristice protejate prin "Directiva Consiliului European" 92/43/CE (anexa I-a) din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică); printre care: gălbășoara de turbărie ("Lysimachia thyrsiflora"), otrățelul de baltă ("Utricularia vulgaris") sau trifoiul de baltă ("Menyanthes trifoliata").
Lacul Rat () [Corola-website/Science/325407_a_326736]
-
șoarece ("Myotis blythii"); și doi amfibieni: ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata") și tritonul cu creastă ("Triturus cristatus"); specii protejate la nivel european prin "Directiva 92/43/CE" (anexa I-a) din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică). Printre speciile floristice semnalate în arealul rezervației naturale se află: ruginare ("Andromeda polifolia"), curechi de munte ("Ligularia sibirica"), o specie rară de viorea ("Viola epipsila"), bozățel ("Veratrum album"), cinci-degete ("Potentilla reptans"), vorniceriu pitic ("Euonymus nana"), bumbăcăriță ("Eriophorum
Mlaștina După Luncă () [Corola-website/Science/325415_a_326744]
-
aciuiesc unele animale ca rozătoare de tipul porcilor spinoși Hystrix și al șobolanilor Nesokia cu coada scurtă, șacali, manguste etc. Caracteristice regiunii Arava, asemănător cu peisajul de savană sunt crângurile de acacia, însoțite de planta semiparazită Loranthus acaciae, și de fauna lor specifică, care include variate specii de la molia acaciilor și până la antilopa de Neghev. Acacia colonizează până și wadi-urile cele mai mici.. După Vechiul Testament Biblia ebraică), în epoca Judecătorilor au stăpânit în aceste meleaguri edomiții până ce ele au fost cucerite
Arava () [Corola-website/Science/325424_a_326753]
-
reprezintă o zonă cu emanații puternice de gaze mofetice, degajate la suprafață ca urmare a unor activități vulcanice; acoperită cu vegetație lemnoasă, alcătuită în mare parte de specii de conifere (brad, molid, pin) și poieni cu vegetație floristică și o faună specifică locului.
Rezervația geologică de la Sâncrăieni () [Corola-website/Science/325464_a_326793]
-
mai încet decât terenul deșertic din jur. Lacul are trei afluenți: Omo, Turkwel și Kerio. Turkana nu are nici un defluent, pierzând apă doar prin evaporare, dar în ciuda acestui fapt, nivelul apei a scazut 10 m, între 1975 și 1993. În fauna lacului se remarcă bibanul de Nil și pești din genul Tilapia. Lacul a avut cea mai mare populație de crocodili de Nil , aproximativ 14.000 în 1968. Locația sa într-o zonă extrem de aridă face lacul Turkana, punctul de trecere
Lacul Turkana () [Corola-website/Science/325485_a_326814]