12,214 matches
-
se exprima „în conștiința lumii înconjurătoare” e mai vie. Omul nu se exprimă în vid decât dacă e anormal. Natura expresiei cere în mod firesc societatea, căreia vrea să i se comunice. Sociabilitatea e în chip organic legată de expresie. Filosoful francez J. M. Guyau tocmai în această sociabilitate vede esența și rostul artei. „Arta adevărată, zice el, fără să urmărească în afară de ea un scop moral și social, își are în sine moralitatea profundă și sociabilitatea profundă care singură îi constituie
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
dintre problemele cele mai dezbătute ale esteticii și nu mai puțin una dintre cele mai greu de lămurit. Pentru cei vechi, explicația părea destul de ușoară. Uimiți de caracterul neobișnuit al acestui fenomen sufletesc, îl atribuiau zeilor. În frunte cu Platon, filosofii Eladei socoteau inspirația ca rezultat al unei intervenții supranaturale. Artiștii înșiși o considerau de obârșie transcendentă și invocarea muzei în versurile poeților e până astăzi o mărturie rămasă despre această credință. Mitologia e populată de zei ocrotitori ai artelor. Sub
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
chiar dacă ea nu e exotică, ci numai autohtonă. însuflețirea naturii, proiectând în spectacolele ei stările noastre sufletești. Nu e nevoie să insistăm asupra acestui lucru prea cunoscut. Să trecem la al patrulea izvor de inspirație mult mai interesant pentru noi. Filosoful, care a scris Ireligia viitorului și Morala fără obligație și fără sancțiuni, recomandă călduros Biblia ca izvor de inspirație. Biblia, nu pentru înțelepciunea dumnezeiască pe care o conține, căci Guyau, profund creștin prin generozitatea inimii, e anticreștin prin rațiune, ci
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
moderni. Biblia „a transformat încet încet literatura și printre multe alte calități, a introdus elemente de realitate puternică, grandioasă, pitorească. Sentimentul naturii și cel al umanității s-au lărgit astfel” sub înrâurirea ei. Recunoașterea aceasta vine, încă o dată, din partea unui filosof anticreștin. N-are nici o însemnătate faptul că el recomandă Biblia ca izvor de înnoire a artei, gândindu-se numai la forța ei literară fără asemănare. Căci în realitate, cine aprofundează Cartea Sfântă nu rămâne numai la frumusețea literară, ci e
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nu e mai puțin real că revelația lui în Scriptură e înveșmântată într-o formă estetică fără pereche în literatura lumii. Această formă, ea însăși e plăsmuită în văpaia inspirației suprafirești prin colaborarea Duhului Sfânt cu scriitorii sacri. Și dacă filosofii cu fruntea nebotezată recunosc și recomandă imensa ei putere de fecundație asupra spiritului artistic al omenirii, cu atât mai mult se impune pătrunderea și propagarea frumuseții biblice de către misionarii calificați ai Domnului Iisus Hristos. Sunt multe cauze pentru care lumea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
peisagistă. când galantă și glumeață, când senzuală; oricum însă, a unui suflet sănătos și bărbătesc. O singură dată poetul își dă în petic și devine neopăgân, ca la Paris. E în oda Către Cleobul. Toată nomenclatura de rigoare, cetăți celebre, filosofi, curtezane, autori tragici, gladiatori, se îngrămădește după procedeul exasperant de banal al liricii franceze. Poza psihologică e de asemenea luată după clișeul școlii. Poetul e foarte indignat că trăiește la București în vremea noastră, într-un timp ca cel de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
exemplele pe care le dă, arată că înțelege sublimul nu numai sub formă de teroare. Imensitatea stepei nu e sublimă prin teroare și nici basilica sfântului Petru din Roma sau a sfântului Pavel din Londra, pe care le dă exemplu filosoful german. E adevărat însă că, în definiție, nu ține seamă de celelalte grade de sublim pe care le pomenește, ci are în vedere numai sublimul îngrozitor, care îi trebuia pentru a scoate în relief exagerata idee a nimicirii voinței. Volkelt
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de păcat, de recreare a lumii în Duh și de îndumnezeire a ei. Ceea ce numim inspirație naturală e în legătură cu prezența de imensitate, idee pe care o cunoaștem în alt aspect sub numele de Logosul seminal al lucrurilor, prin care Justin Filosoful își explica similitudinile dintre cugetarea păgână și adevărul creștin, similitudini fragmentare și nedesăvârșite, dar nu mai puțin reale. Ceea ce numim inspirație supranaturală se leagă de prezența harică a lui Dumnezeu în suflet. Știm de asemenea că nu există numai aceste
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
fi lămurit ceva din însăși esența chestiunii, sperăm totuși că elementele puse la contribuție ne ajută să înțelegem deosebirea pe care o simțim dintre sublimul artistic și sublimul religios. În ordinea logică, ea corespunde deosebirii dintre metafizică și teologia revelației. Filosoful însă cugetă universalitatea lucrurilor. Artistul se adâncește în ea prin contactul afectiv al intuiției estetice. Și precum metafizica e schița logică naturală a adevărului revelat, tot așa plăsmuirile artei schițează sublima experiență a contemplației mistice, și preînchipuie în aparențe fermecătoare
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ale vieții realizate. Sensurile supreme ale acestei lumi stau în genialitate și sfințenie. Dar sunt aceste două mărimi de aceeași esență ca să ne îngăduie să le confundăm împreună? întrebarea noastră își are rostul mai cu seamă dacă amintim că sunt filosofi care, în numele ideii creștine chiar, confundă genialitatea cu sfințenia și pledează pentru o egalitate a lor. S-o spunem de la început: strădania aceasta ni se pare fără temei și arbitrară, iar pe deasupra capabilă de rătăcire prin confuzia pe care o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
venirii Mântuitorului pe pământ. Dacă sfântul stă pe picior de egalitate cu geniul, atunci Homer e totuna cu Ioan Damaschin, iar Grigore de Nazianz totuna cu Calidassa, dramaturgul hindus, ideea de har supranatural dispărând cu totul în această imensă confuzie. Filosoful care în numele ideii creștine comite o asemenea confuzie e Nikolai Berdiaev. Și aceasta e una din numeroasele erori ale doctrinei lui, cu atât mai primejdioase cu cât sunt debitate în numele gândirii creștine cu o remarcabilă putere de convingere și de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
genială se va mântui omul modern. Această concluzie a lui Berdiaev se întemeiază pe un punct de plecare, pe care îl găsește comun ascezei creștine și creației geniale. Și anume: tăgăduirea „lumii” actuale, care e lumea imperfecțiunii și a păcatului. Filosoful rus dă într-adevăr o interpretare creștină a noțiunii de „lume” ca efect al păcatului, în opoziție cu cosmosul divin. Cosmosul nu e totuna cu „lumea” devastată de spiritul rău și tragedia omului stă în conștiința acestei diferențe. Voința eroic
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cea canonică? Berdiaev n-are nici o îndoială asupra acestui lucru. Extazul creator e, pentru el, tot așa de religios ca și extazul mistic și „cultul genialității” trebuie să stea pe picior de egalitate cu cel al sfințeniei. Dar în cugetarea filosofului, sfințenia e ceva care aparține trecutului, pe când genialitatea reprezintă tranziția către „epoca de creație”. Din acest punct de vedere, geniul e mai mare chiar decât sfântul. „Eu cred că darul gnostic al lui Jakob Boehme era mai puternic decât al
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cu renunțarea creștină. Geniul, în concluzie, nu e nici mai mult, nici mai puțin decât un alt monah. Precum monahismul e o viață retrasă din lume, „viața genială e o viață monahală în lume”(Nikolai Berdiaev: Op. cit., p. 186), decretează filosoful rus. Aprecierile sale sunt cu o octavă mai sus decât glasul cu care geniul e cântat de obicei. Cu mult înaintea lui Berdiaev și incomparabil mai frumos decât el, Schopenhauer a preamărit genialitatea în pagini care au rămas clasice. Dar
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sfințenie, precum n-a făcut din geniu un monah. Pe când Berdiaev vede în genialitate voința pasionată spre o altă existență, Schopenhauer vede, dimpotrivă, o covârșitoare preponderență a intelectului asupra voinței, care, aceasta din urmă, e caracteristica omului comun. Voința, după filosoful german, e sâmburele egoismului individual, e puterea ce ține pe om în lume. Lipsa voinței în personalitatea genială e totuna cu dezinteresarea față de lucrurile lumii, sau lipsa de egoism. Aceasta face din geniu un inadaptabil și un nefericit. Dar inadaptabilitatea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
susțin cu tărie lucrul acesta. Cea mai frumoasă dintre toate e, fără îndoială, aceea a domnului Lucian Blaga. Despre acest superior scriitor și profund gânditor, care a îmbogățit cultura românească cu prodigioasele sale daruri de poet, de dramaturg și de filosof, nu se poate vorbi, credem, decât cu dragoste și recunoștință. Un Lucian Blaga nu se găsește la toate răspântiile, atât de puține ale tinerei noastre culturi autohtone. Spirit pur, înalt și aristocratic aproape în tot ceea ce a scris cu excepția a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
filosofice. Lucian Blaga aduce în cugetarea românească un sistem magnific închegat, în care îndrăznețe idei metafizice ale timpului fuzionează, ca la nici un alt gânditor anterior, cu duhul nostru autohton și i dau dreptul, alături de d. I. Petrovici, la titlul de filosof român. În multe laturi ale cuprinzătoarei lui cugetări, noi teologii îl simțim aproape. De multe ori e în același gând și în același ritm cu noi, cu deosebirea terminologică și anume că același lucru pe care noi îl numim teologic
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sens liminar „inconștiente”. Dimpotrivă, categoriile spontaneității aparțin inconștientului abisal: de acolo ele determină stilul plăsmuirilor spirituale. Aspectul stilistic al plăsmuirilor poate foarte ușor să scape neștiut tocmai creatorilor”(Lucian Blaga: Geneza metaforei și sensul culturii, p. 123. ). Această afirmație a filosofului român nu e ceva izolat și aruncat la întâmplare, ci se razimă pe o amplă construcție metafizică a inconștientului. Chiar din citatul adus, se poate vedea că Lucian Blaga concepe sufletul ca fiind constituit din două etaje principale: unul, cel
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
neam la neam. E modul spiritual de a fi al oricărei personalități etnice, care l-a determinat pe Lucian Blaga să-i caute originile în inconștientul cosmotic, atât de splendid organizat, ca o minune dm basme, de fantezia poetică a filosofului. Să trecem acum la stilul bizantin, pe care l-am numit instituțional, stil care are prin excelență atributul perenității, fiindcă durează pe deasupra veacurilor și va dura cât Biserica lui Hristos. Se poate lămuri oare uimitoarea unitate a acestui stil prin
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în istoria artelor? Lucian Blaga, obligat să mențină linia consecventă a sistemului său, introduce aici un nou element explicativ și anume: ideea sofianică a „transcendentului care coboară”. Să observăm că fenomenul bizantinului fiind specific ortodox, noul element explicativ, introdus de filosoful nostru, e de asemenea specific ortodox și prin urmare, potrivit să răspundă nevoii noastre de lămurire. Numai că Lucian Blaga, de dragul ipotezei sale, face o distincție forțată și inadmisibilă. El desparte cu totul elementul dogmatic de elementul sofianic; el nu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în realitate, e tot un concept dogmatic. Dogma constituie elementul cel mai conștient al Bisericii și introducerea ei în explicația stilului ar fi însemnat o impietate asupra inconștientului și o mare spărtură, dacă nu chiar o distrugere, a mătcii stilistice. Filosoful a trebuit deci să recurgă la un artificiu, dacă sofianicul e puterea constitutivă a stilului și dacă stilul nu e altceva decât expresia abisului cosmotic, ce ne împiedică să declarăm sofianicul o categorie abisală a inconștientului? Trebuie să declarăm cu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
trăim n-o simțim astfel, ci numai după ce a trecut și a devenit ideal pierdut, nălucă strălucitoare, ce se arată când în urma, când înaintea noastră, când deasupra, păstrându-se totdeauna la o distanță încât să n-o putem atinge niciodată. Filosofii pesimiști o numesc iluzie deșartă, fiindcă își imaginează măduva lumii ca un rău imens și fără leac. Și totuși fericirea trebuie să fie, de vreme ce ea e setea cea mai adâncă și mai neistovită a vieții omenești; de vreme ce ea e tot
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
un sens mai înalt, de un sens metafizic al vieții. În leagănul unde doarme sau gângurește un nou venit, se dezghioacă sub ochii noștri, din adâncimi pe care nu le stăpânim, un miracol de puritate și candoare din altă lume. Filosoful american Emerson, în minunata-i corespondență cu Carlyle, vestindu-i acestuia nașterea unui copil, îl numește cu o bucurie aproape extatică „mugur de Dumnezeu”. Și dacă e în această lume ceva ce oglindește în chip firesc dragostea de oameni a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ninge în octombrie, toamna va fi scurtă și capricioasă. - Dacă în luna noiembrie este secetă, iarna va fi lungă și grea. Ce prezice, pe baza tunetelor, un “Gromovnic” medieval franțuzesc? În Franța, înaintea lui Nostradamus, a trăit un “astronom și filosof’ venit din Neapole: Thomas - Joseph Moult. Acesta a scris la Saint -Denis și ne-a lăsat cartea “Profeții foarte interesante și adevărate”, care încep în anul 1269 și durează până la sfârșitul veacurilor (lucrare editată și în românește, în 1992). Prezicerile
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
K 28, 83. cs. 136, sul. Raportul căpitanului poliției din Oradea, 2 noiembrie 1942. 64 Arhivele Naționale Ungare (MOL) P 1356, 1, pachet 2, sul: Raportul secretarului Szentpétery (Filiala municipală și județeană a Partidului Transilvan, Baia Mare, 14 februarie 1944. 65 Filosoful și scriitorul Balogh Edgár, scriitorul Nagy István și alții (n.tr.). 66 Subsecția defensivă - defenzív alosztály - responsabilă pentru contraspionajul efectuat de secția 2 a Statului Major al Armatei - Honvéd Vezérkar rev. Betekintő nr. 2./2012 (n.tr.). 67 Egon Balas
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]