KorAP: Find »[drukola/base=filosofic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...387 388 389 ...429 >

10,713 matches

Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906

și oferă posibilitatea de a înțelege necesitatea fiecăruia dintre ele. Ceea ce pare să introducă diferența majoră între pozițiile goldmanniene și structuralismul de orientare lingvistică sunt viziunile asupra lumii care se manifestă prin structurile coerente și semnificative ale operelor culturale - literare, filosofice, teologice - și care, ca semnificație globală, conduc analizele structurale în cazul sociologiei structuralist-genetice. Exemplele de astfel de viziuni asupra lumii, pe care ni le oferă Goldmann sunt: raționalismul, empirismul, viziunea tragică, gândirea dialectică. Nu ne oprim aici nici asupra aspectului

Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
aici unitatea culturii regăsită din perspectiva comunicării. Astăzi, după ce valul modei structuraliste a trecut deja, Michel Foucault continuă să rămână ca un gânditor de primă mărime. Teoria lui asupra cunoașterii ne poate servi la o mai bună înțelegere a tematizării filosofice a comunicării, întrucît reflectă felul cum este regândită cunoașterea, care a făcut obiectul anterioarei tematizări filosofice, din perspectivă semiologică. Lucrarea care se află în centrul operei lui Foucault este Les Mots et Ies Choses (1966) (Cuvintele și lucrurile) și în

Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
Foucault continuă să rămână ca un gânditor de primă mărime. Teoria lui asupra cunoașterii ne poate servi la o mai bună înțelegere a tematizării filosofice a comunicării, întrucît reflectă felul cum este regândită cunoașterea, care a făcut obiectul anterioarei tematizări filosofice, din perspectivă semiologică. Lucrarea care se află în centrul operei lui Foucault este Les Mots et Ies Choses (1966) (Cuvintele și lucrurile) și în ea gândirea este interogată din perspectiva puterii organizatoare a limbajului. Ordinea pe care o caută Foucault

Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
structuralist, este astăzi evident că Foucault a avut dreptate. Dizolvarea imaginii clasice a omului ca subiect conștient și autonom este fapt împlinit în filosofiile și teoriile modernității târzii. II. Hermeneutică 10. Situs-ul epistemic al hermeneuticii Cea de-a treia tematizare filosofică, cea a comunicării, este cea care schimbă locul hermeneuticii de la o disciplină filosofică auxiliară la una de prim plan, respectiv conferă interpretării un rang prim între procesele intelecției acestei lumi de semne. Desigur, hermeneutica și interpretarea n-au așteptat cea

Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
omului ca subiect conștient și autonom este fapt împlinit în filosofiile și teoriile modernității târzii. II. Hermeneutică 10. Situs-ul epistemic al hermeneuticii Cea de-a treia tematizare filosofică, cea a comunicării, este cea care schimbă locul hermeneuticii de la o disciplină filosofică auxiliară la una de prim plan, respectiv conferă interpretării un rang prim între procesele intelecției acestei lumi de semne. Desigur, hermeneutica și interpretarea n-au așteptat cea de-a treia tematizare pentru a exista. Interpretarea funcționează foarte bine, ba chiar

Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
dă consistență unei realități exterioare eului, dar similară cu eul: Altul, Celălalt, altul decât mine, dar un alt eu însumi. 74 75 Prezența celuilalt, realitatea lui, este obiectivată și garantată prin dorință. O altă formă de ieșire din solipsismul postulat filosofic și din sinea conștiinței proprii, mediată de voință, produce realitatea persoanei proprii, în fine, a treia ieșire din acest solipsism spre realitate se petrece prin percepție și memorie, respectiv spațiu și timp, și conduce la constituirea obiectului. Relația cu Altul

Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
1995) 76 77 producere). Deși nu este o metodă în sensul celor ale cunoașterii științifice moderne, ea nu renunță la rigoare sau disciplină, deși frecvent este numită, desigur și din considerație, "artă a interpretării" sau a înțelegerii. în sistemul disciplinelor filosofice contemporane ea se atașază de ontologia umanului, de logică și metodologie, de teoria modernă a limbajelor, de retorică, poetică, stilistică. Avem de-a face atât cu o disciplină, cât și cu o modalitate, o procedură, ca și cunoaștere care dirijează

Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
printr-o epistemologie hermeneutică a științelor spiritului. Hermeneutica psihologico-istorică este o metodă specifică științelor spiritului, adică disciplinelor socio-umane. Contrafigura în această etapă o fac hermeneuticile negative, rabinice, ale maeștrilor bănuielii - Nietzsche, Marx, Freud -, care nu creditează conștiința și simbolul. Etapa filosofică, cea contemporană, este cea de-a treia etapă din evoluția teoriei interpretării. Pentru cea de-a treia tematizare, limba este preeminentă, fie că ea este realitatea, pura ordine a semnelor, ordinea prin excelență, cum crede semiologia, fie că este mediul

Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
excelență, cum crede semiologia, fie că este mediul comprehensiunii ce precedă orice fel de interpretare, cum consideră hermeneutica. Dacă pentru primele două etape se poate vorbi de o teorie a adevărului "corespondență", respectiv de una a adevărului "coerență", în cadrul hermeneuticii filosofice se afirmă, în trenă heideggeriană, o teorie a adevărului "semnificație" (sens): un adevăr este cu atât mai adevărat cu cât are o semnificație mai universală, cu cât semnificația lui acoperă sau subsumează alte adevăruri (semnificații). Hermeneutica existențială (filosofică) așează înțelegerea

Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
în cadrul hermeneuticii filosofice se afirmă, în trenă heideggeriană, o teorie a adevărului "semnificație" (sens): un adevăr este cu atât mai adevărat cu cât are o semnificație mai universală, cu cât semnificația lui acoperă sau subsumează alte adevăruri (semnificații). Hermeneutica existențială (filosofică) așează înțelegerea înainte de interpretare. înțelegerea este relația noastră cu Ființa, înțelegerea implică Ființa, și abia de aici urmează interpretarea. Contrafigura în această etapă o face semiologia (semiotica). 12. Etapa filologico-retorică a hermeneuticii Contextul general al hermeneuticii filologico-retorice este contextul primei

Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
căruia e adusă la conștiință gândirea ce se află la baza ' între 1805 și 1809 scrie un text ce include prima sa concepție despre hermeneutică; în 1829 prezintă două discursuri despre hermeneutică unde apare prima schiță a unei formulări riguros filosofice a problemei comprehensiunii. Restul rămâne la el, ca și la alți contemporani ai săi, nepublicat și adesea numai schițat. La fel ca în cazul semiologiei, și hermeneutica își recuperează trecutul reconstruindu-l. 98 l discursului". Tot ceea ce trebuie presupus în

Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
altul"; există mereu în contextul dialogului un "tu", o relație eu-tu, eu și altul meu, un "altul", evident, ireductibil la mine, pe care nu-l pot înțelege reducîndu-l la mine, decât ratîndu-i, cum spunea Schlegel, specificitatea. Constituirea unei hermeneutici filosofice e deci intim legată de ceea ce este neînțelegerea și prezența ireductibilă a celuilalt, a altuia. (Marie-Dominique Richard, "La methode exegetique de Schleiermacher dans son aplication au platonisme". (8/1) , ni W. Dilthey reia poziția lui Schleiermacher prin intermediul a doi predecesori

Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
suprasensibile, adevărate, lumea esențelor situată în transcendență sau în spatele "lumii sensibile", a aparențelor. Etapele evoluției filosofiei occidentale estompează consistența acestei lumi adevărate până la Nietzsche / Zarathustra, care o dată cu lumea "adevărată" se debarasează și de lumea "aparențelor". Nucleul tare și cu adevărat filosofic al gândirii lui Nietzsche rezidă în această negare a "lumii adevărate" a esențelor, a "lucrului în sine", pe scurt a adevărului ca punct absolut de plecare sau de sosire. Nietzsche nu acceptă existența nici unui eveniment în sine, absolut. Nu există

Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
interpretarea, dar această interpretare nu duce la regăsirea lumii esențelor. Hermeneutica lui Nietzsche este o hermeneutică negativă și deschide calea spre alte hermeneutici negative pentru că nu mai crede într-un primat al gândirii, al adevărului și al conștiinței. 16. Etapa filosofică a hermeneuticii: Heidegger Cu filosofia Ființei a lui Martin Heidegger, ne reîntoarcem la un moment din evoluția tematizării comunicării, a semnificării sau a limbii când tema nu era formulată până în ultimele sale concluzii. Dar ne întoarcem totodată și într-o

Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
ne întoarcem totodată și într-o altă variantă a formulării acestei tematizări. Pentru că diferența dintre structuralismul francez și filosofia heideggeriană a Ființei este diferența dintre semiologie (sau semiotică) și hermeneutică 110 în conceperea limbii. Semiologia structuralistă, cu toate implicațiile ei filosofice sau teoretice, este rezultatul considerării stricte a limbii din perspectiva unică a funcției de comunicare. Putem spune fără să greșim că semiologia structuralistă este o semiologie a comunicării. Dar este posibilă și o semiologie diferită, pe care, puțin forțat, am

Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
prea puțin. Este aici încă o paralelă între destinul modern al hermeneuticii și semiologiei: și teoriile hermeneutice sunt numai schițate și publicate după manuscrise postume. Hermeneutica pe care o avem acum în vedere este însă o hermeneutică nouă, o hermeneutică filosofică. După ea, sensul textului și comprehensiunea implică Ființa. Soluția acestei filosofii hermeneutice la problema comunicării formulată în contextul tematizării limbajului este, succint formulată, aceasta: oamenii se înțeleg unii pe alții, înțeleg textele și semnificațiile din această lume în temeiul Ființei

Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
religioase. Dacă revenim la sensul dinamic al cuvântului transcendență - nu ordine statică superioară și suprapusă ordinii acestei lumi, ci efort de depășire - putem spune că omul este transcendență în imanență. De aceea omul este un "aici" al Ființei și chestionarea filosofică asupra Ființei nu poate începe decât cu o hermeneutică a fundului sau cu o analitică a existenței, cu o interpretare a existenței în funcție de Ființa care se manifestă. După cum se vede, elucidarea constituției ontologice a omului, a "ființei-aici", nu este

Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
cu simplul nimic. "Neantul este vălul Ființei" sau în neant noi reântâlnim mereu Ființa într-o manieră voalată. Neantul este neantul fiindului. Ființa, altul oricărui fiind, este și ea ne-fiindul și, în acest sens, neantul. Neantul pe care îl invocă filosofic Heidegger este un neant activ, care aneantizează orice lucru și face să se clatine din temelii lumea care apare din el. El este fondul negativ al fiindului din care Ființa se detașază printr-un fel de ruptură. Ce este atunci

Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
dintre cei doi. Relație care ar fi greșit să o gândim în termenii axiologici, ai valorii, sau ai umanismului tradițional și despre care nu putem spune decât că este autentică sau inautentică. Astfel interpretată, filosofia heideggeriană se înscrie în tematizarea filosofică a comunicării, caracteristică epocii noastre. Desigur, așa cum spuneam mai sus, această comunicare este gândită hermeneutic, nu semiologic. Relația dintre om și Ființă este un joc al interpretării, o hermeneutică existențială, și o provocare a destinului, o interpelare destinală. Și nu

Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
litera în numele spiritului gândirii lui Heidegger, pentru că în textele sale nu există nicăieri atâta hermeneutică explicită. După cum spuneam, și termenul este destul de rar. în scrisoarea din 05.01.1973 către Poggeler, Heidegger spune, nu fără o ușoară ironie, că hermeneutica filosofică e treaba lui Gadamer. Și într-adevăr, hermeneutica filosofică a secolului nostru, atâta câtă este în sens riguros, se află în câteva din lucrările lui Hans Georg Gadamer și Paul Ricoeur. 17. Etapa filosofică a hermeneuticii: Gadamer Hermeneutica lui Gadamer

Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
sale nu există nicăieri atâta hermeneutică explicită. După cum spuneam, și termenul este destul de rar. în scrisoarea din 05.01.1973 către Poggeler, Heidegger spune, nu fără o ușoară ironie, că hermeneutica filosofică e treaba lui Gadamer. Și într-adevăr, hermeneutica filosofică a secolului nostru, atâta câtă este în sens riguros, se află în câteva din lucrările lui Hans Georg Gadamer și Paul Ricoeur. 17. Etapa filosofică a hermeneuticii: Gadamer Hermeneutica lui Gadamer se formează în trena filosofiei heideggeriene și în dialog

Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
fără o ușoară ironie, că hermeneutica filosofică e treaba lui Gadamer. Și într-adevăr, hermeneutica filosofică a secolului nostru, atâta câtă este în sens riguros, se află în câteva din lucrările lui Hans Georg Gadamer și Paul Ricoeur. 17. Etapa filosofică a hermeneuticii: Gadamer Hermeneutica lui Gadamer se formează în trena filosofiei heideggeriene și în dialog și opoziție cu semiologii structuraliști. Abia în forma lor deplină și pe fundalul care le este propriu, acela al tematizării filosofice a comunicării, semiologia și

Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
Paul Ricoeur. 17. Etapa filosofică a hermeneuticii: Gadamer Hermeneutica lui Gadamer se formează în trena filosofiei heideggeriene și în dialog și opoziție cu semiologii structuraliști. Abia în forma lor deplină și pe fundalul care le este propriu, acela al tematizării filosofice a comunicării, semiologia și hermeneutica se arată a fi, după 123 despărțirea lor în pragul modernității, în contrapoziție, în tensiune negatoare reciprocă. Locul opoziției dintre semiologiile structuraliste și post-structuraliste și hermeneuticile heideggeriano-gadameriene este problema autoînchiderii referențiale. După semiologii structuraliști, textul

Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
fii pregătit pentru el pentru că înțelegerea este ontică. Procesul hermeneutic se produce pe teren lingvistic. "Limba vine la rostire", spune Gadamer. Limba este mediul universal în care înțelegerea se înfăptuiește de la sine iar subiectivitatea nu are ce căuta aici. Hermeneutica filosofică nu elaborează o tehnică; ea este o descriere fenomenologică a ontosului ca și condiție a înțelegerii. în hermeneutica anterioară, intervalul dintre momentul interpretării și momentul producerii operei era anulat de interpretare și înțelegere. Distanța se rezolva prin empatie, prin transpunere

Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
la textul ludic; de la articol sau interviu de cotidian la sporovăială de salon intelectual, într-o dezordonată încălcare a timpilor și spațiilor culturale. Chiar dacă, prin firea lucrurilor, actualitatea se lasă greu ordonată, ceea ce se poate imediat constata este persistența tematizării filosofice mai sus enunțată și analizată: cea a comunicării, a semnificării, a limbii. Diferențele de formă apar numai atunci când se încearcă sinteze între două sau chiar I între cele trei tendințe principale ale filosofiei contemporane. în conținut, | diferența se situează între

Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]