11,048 matches
-
roman, să mă confrunt și eu, cu o societate care, neștiind ce să mai apere, se trezește trăgând orbește cu dinții de orice șansă, chiar de prima himeră care îi apare în cale. Lasă pasărea din mână pentru cea de pe gard. -Și totuși, domnule profesor Nabu, de ce atâta moarte în cartea pe care ați publicat-o? - răsună la nesfârșit, ca un ecou hodorogit, întrebarea. Răspunsul meu nu putea fi decât mai mult sau mai puțin evaziv: Ca să fie mai tentantă căutarea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
unde copilărise, la ce pension de fete învățase, când se măritase cu nenea Epa, prin ce momente grele a trecut (mai puțin anii de detenție de care nu eram și nu sunt încă sigur), cum n-au fost plăcintele pe garduri niciodată, etc. Avea o duzină întreagă de fotografii prinse cu răbdare și cu mult gust în albume de zile mari, cu coperți vernil și cănaci roșii ca de mărțișor sau roz fără cănaci, sau mov și cu dungi albe, toate
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de rugăciuni și făcu noapte albă. De ieșit n-avea cum să iasă din casă, telefonul i se deranjase, etc. Către ziuă, după șapte dimineața, soțul verișoarei și bețivul veniră și-i comunicară vestea cea rea: Epa fusese găsit lângă gardul cimitirului vechi, sub tufa unui boschet, înghețat de promoroacă. Îi spuseră că l-au dus la spital cu salvarea chemată de miliție și că n-or să-i dea drumul acasă până nu i-or face autopsia. Karin-tante nu-și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
puteam păstra, în sufletul meu, intacte. Dar Relia nu era rău intenționată. Suferea și ea. Poate chiar și în locul meu. Seara, înainte de cină, în dormitorul Reliei, unde mai povesteam de regulă, înainte de despărțirea din ziua respectivă, ea dezlegă calul de la gard: Gerard, mâine va fi înmormântarea Iozefinei într-o localitate de pe lângă Covasna. Am aranjat cu tata pentru niște libere. Libere pentru ce? - mă prefac că nu pricep. Pentru înmormântare. Cu cine vrei să mergi la înmormântare, Reli? Cu tine. Nu mă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de-ai mei un recital de pumni și palme mintos cum eram, avusesem timp să calculez azimutul de fugă, drept pentru care am zbughit-o pe ușă de parcă aș fi vrut să bat recordul mondial la suta de metri fără garduri. Intrasem în grațiile tuturor, chiar și ale colegilor care, sărind de la simplitatea lui Z sau de la noblețea lui Violo, mă botezaseră, pur și simplu, spre marea disperare a profesorului de muzică, Sonatul Nr. 3 în Re Minor. Dar n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
îl săltați chiar și mort pe Onuț?"... Apoi se tot aude... Nenorociții dracului!!!!... Onuț, să nu le mărturisești nimic nici măcar mort, ha, ha, ha, ha!.... Bă, v-a tras clapa Onuț!... Unii strigă ca pe stadionul Progresul, unde săream mereu gardul, ca să văd golurile lui Damigeană: "O-nuț! O-nuț! O-nuț! O-nuț!"... E groasă rău de tot. Devotatul șef aproape că-i împinge pe unii pălărioși de fund, ca să intre mai repede în mașini. Moare de ciudă din cauza faptului că nu-i poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
1 octombrie 1657: “Prin prezenta mărturie și dovadă clară facem cunoscut eu, Gheorghe băcanul și soția mea, Marica, precum că prin proprie voință,... am închinat cele două prăvălii care sunt lipite de casă, atât cât se întinde locul lor până la gardul de nuiele, la baia de la Driano, jos în Rumelia, în patria mea, pentru mântuirea sufletelor noastre”. ― Când am citit “până la gardul de nuiele, la baia de la Driano”, mă întrebam dacă nu-i un loc prin vreo mahala de a noastră
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
proprie voință,... am închinat cele două prăvălii care sunt lipite de casă, atât cât se întinde locul lor până la gardul de nuiele, la baia de la Driano, jos în Rumelia, în patria mea, pentru mântuirea sufletelor noastre”. ― Când am citit “până la gardul de nuiele, la baia de la Driano”, mă întrebam dacă nu-i un loc prin vreo mahala de a noastră. Dar când băcanul spune mai departe: “jos în Rumelia, în patria mea”, m-am liniștit. ― Irina, fata Frâncăi, cu soțul ei
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Furau tot ce se putea fura. În primul rând, însă, tot ce era ușor de luat, de transportat și, pe deasupra, reprezenta o valoare cât mai ridicată. Moș Tucă trebăluia, și trebăluia, într-una. La un moment dat, cine trecea pe lângă gardul casei sale, aproape gata de modernizat, observa, într-un loc mai ochios, o putină mai bine de jumătate plină cu milioane. Milioane noi-nouțe. Aruncate, acolo, ca din întâmplare, de-a valma. Dar, bine, omule, nu ți-i teamă, că te
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
lumii. și așa au rămas. Au început să se miște, ulterior, tot așa, iar măsurile de conducere, pe care le adoptau, erau la fel: strâmbe, opuse celor care sar fi cuvenit, în mod normal. Votanții, proști, proști de legat la gard, i-au acceptat, în cele din urmă, pe toți cei aflați la putere, crezând că așa e normal, și s-au tot lăsat, și ei, căzuți în cap, spre a le fi pe plac, celor din conducere. Au trecut la
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
foarte bun pentru dânșii. Să o vadă în oală, sub formă de borș, precum numai bunica era-n stare să facă și de friptură, muiată bogat în mujdei de usturoi. și au prins a sta la pândă: unul dincoace de gard și altul dincolo. Dar, tocmai când pasărea se urca pe culme, la culcare, sosea de la lucru frumosul polițai. și, de îndată ce sosea, punea-n funcțiune drăcovenia aia, de făcea o gălăgie, încât, găina, nemaiputând înnopta pe culme, zbura, ducându se cine
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Pentru a scăpa de alarma autoturismului, și să poată intra în posesia mult doritei găini, au stabilit să incendieze mașina.Cum? Simplu. Seara, după ce în postul de poliție și în casele de prin vecini se vor stinge luminile, ei, sărind gardul postului, să dea foc, mașinii, aprinzând un șmoc de fân, pregătit cu multe zile în urmă. Așa au și procedat. După ce au întins fânul pe sub motor, l-au aprins, și văzând că arde bine, au resărit gardul, făcânduse nevăzuți, în
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
luminile, ei, sărind gardul postului, să dea foc, mașinii, aprinzând un șmoc de fân, pregătit cu multe zile în urmă. Așa au și procedat. După ce au întins fânul pe sub motor, l-au aprins, și văzând că arde bine, au resărit gardul, făcânduse nevăzuți, în noapte. Focul a fost depistat cu întârziere. S-a făcut mare zarvă, dar, până să fie stinsă, mașina aproape că a ars de tot. Au pornit, din aceeași noapte, cercetările. Investigații. Presupuneri. și, în cele din urmă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
dau tot băieților. În acest scop, a făcut actele necesare, pentru hectarele din câmp. Apoi, pe locul proiectatelor grădini, a plantat câte puțină vie, câte câteva zeci de pomi fructiferi, din aproape toate speciile; pe urmă a împejmuit totul cu gard din plasă, după care le-a dăriut Vasililor, cu urarea: să dea cel de sus, și viața voastră, dragii tatii, să vă bucurați, cât veți trăi, de bunătățile pe care le veți obține de pe aceste unghii de teren. și anii
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
mârțoagă aproape moartă, la deal, trăgând o mare greutate după dânsa. Au trecut câteva zile. Totul a reintrat în carapacea celor de dinaintea lor. În aceeași zi, cu sinistrul spânzurării copilei și a tatălui său criminal, tanti borșăreasa a strigat, peste gard, la Robustu: ți-a ajuns borșul? Da. L-ai gătit? Da. și a fost bun? Nu știu. Încă nu am stat la masă. Când stai? Acuș. Mă inviți și pe mine? Da. Vino. Te rog frumos, chiar acum, vino, și-
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
plajă, pe litoralul românesc, unde să aibă loc nunta fiesi, Artemiza, cu feciorul altui mare bogătan, Iusuf Galilei. Totul a fost pregătit cum rar intâlnești pe acele meleaguri. Ceva de basm. Suprafața respectivă de plajă - amenajată sărbătorește. Închisă cu un gard provizoriu, din materiale plastice, combinate și înfrumusețate ca la o sărbătoare cu adevărat deosebită: mese și veselă așezate cum numai maeștrii de ceremonii în a căror răspundere s-a aflat pregătirea și desfășurarea nunții, se pricep să facă. Mă rog
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
tot ce mai era pe acolo. Multe persoane au fost doborâte și învârtejite, într-un fel de nedescris.Valuri stârnite se izbeau de tot ce găseau în cale, amestecând nuntașii cu mese,veselă, scaune, bucăți cu alte bucăți din frumosul gard improvizat pe bucata de plajă închiriată. Organizatorii, intrați în panică, înnebuniți de frică și rușine, cu moralul terfelit, se izbeau unii de alții, în zbaterea-n care intraseră, nemaiștiind ce să facă, cum să intervină, pentru a diminua nenorocirea și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
care se află acolo. Apoi, pe la două noaptea, apare și ea. El se însuflețește într-o secundă și își caută imediat un loc de unde să o poată vedea peste capetele tuturor celor din ringul de dans. Se cațără pe un gard de metal din partea laterală a sălii, o privește atent. Ea e nespus de frumoasă, părul în valuri e colorat de lumina roșiatică și privirea de foc ajunge pînă la el, lui îi trece prin cap că a fost observat și
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
și toate melodiile parcă îi merg la suflet lui Romeo... e prea frumoasă, își spune, îi place prea mult, îi oferă exact ce vrea, este așa cum ar vrea el... știe că ar sta și o mie de ani aici pe gardul cu bare de oțel lucios, să o privească și să simtă ce transmite, să fie cu ea, în acest fel de comunicare directă și fantastică, din ochi... e un adevărat vîrtej în capul lui, e ireal, e o poveste colorată
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
întreabă dacă poate să ajungă lîngă ea, coboară și se duce în față, dar sînt prea multe persoane, nu ajunge la ea și ea se mai și ascunde de el acum, el știe că ea preferă distanța. Se întoarce pe gard și rămîne acolo pînă la sfîrșit. Apoi, după ce ea pleacă, el iese din sală și la ușă se oprește privind mașinile parcate. La una dintre ele se află cîteva persoane, el aude cuvîntul “autograf” de vreo două ori și deodată
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
ploaia își făcuse de lucru cu această victimă sigură. Sinuzita, bronșita și pneumonia, plus gîlmele, concurau vesel să pună stăpînire pe omuleț. Acesta sa oprit la o cocioabă confecționată din resturi și mici furtișaguri, fără uluc de scurgere și fără gard pentru delimitarea feudei doamnei Mardare. Omulețul bate la ușă, suportînd stoic un adaos de apă care se scurgea de pe acoperiș drept în capul lui. Doamna Mardare! Doamna Mardare! strigă omulețul, bătînd ușor în ușă. După o veșnicie și jumătate, ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
m-am aventurat pe străduțele înguste și în formare din cartierul Galata. De fiecare dată cînd mă decid să ies din casă, cîinii consideră că este un eveniment și țin să mai stau de vorbă cu ei. Se apropie de gard și-mi fac uneori reproșuri că le tulbur liniștea. La rîndul meu, îi asigur că n-am intenții de dominare, că nu fac controlul averilor și că nu eu mă ocup de cîinii vagabonzi care, obraznici cum sînt, le urinează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și-mi fac uneori reproșuri că le tulbur liniștea. La rîndul meu, îi asigur că n-am intenții de dominare, că nu fac controlul averilor și că nu eu mă ocup de cîinii vagabonzi care, obraznici cum sînt, le urinează gardurile cu ostentație. Cîinii, bine educați, înțeleg cum stau lucrurile și se retrag în cușcă, mulțumiți de rezultatul conversației. Uneori însă stăpînii lor se alătură conversației civilizate și tulbură tihna mea sufletească. Un pic de asfalt ar fi mers și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
furie, sare în sus vreo doi metri și se frămîntă de parcă este posedat. Ce te zghihuie dracu' așa de tare, potaie? Cînd a auzit așa o replică, am crezut că a luat foc. Scene de isterie se succedau halucinant. În gard era o gaură cît să-i intre botul de vreo 15 cm și a încercat să vadă dacă nu cumva mă poate găbji. Cum nici eu nu-s prost, l-am înșfăcat cu ambele mîini de bot și l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Este nebună, mă consolează un localnic. Văd și eu. Poate ne duce în altă parte containerul acesta. Am să văd. Cîinii, auzind disputa cu baba, mă cruță și abia dacă mă mai salută. Mă întorc pe o altă străduță, cu garduri mai acătării și cu oameni binevoitori. Ce o să facem cu criza asta, dom' președinte? Vom ieși noi și din asta... Credeți că va fi și mai rău? Cam da. Mă tem de serviciu. Acum, cu schimbarea conducerii... Dar unde lucrați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]