10,090 matches
-
asemenea sketchul lui Cook și Moore „"Not Only... But Also"” („Nu numai... dar și”). Cu toate acestea, o problemă pe care o vedeau Pitonii era legată de conținutul sketchului, care avea să producă un efect umoristic bun, ceea ce ridica ștacheta glumei finale - cu alte cuvinte, ar fi trebuit să reducă din calitatea generală a sketchului, pentru a nu strica efectul său cu o glumă finală care să nu fie pe măsură. Au decis ca pur și simplu să nu-și încheie
Monty Python () [Corola-website/Science/309765_a_311094]
-
Pitonii era legată de conținutul sketchului, care avea să producă un efect umoristic bun, ceea ce ridica ștacheta glumei finale - cu alte cuvinte, ar fi trebuit să reducă din calitatea generală a sketchului, pentru a nu strica efectul său cu o glumă finală care să nu fie pe măsură. Au decis ca pur și simplu să nu-și încheie sketchurile în maniera tradițională, și în episoadele timpurii ale Flying Circus au făcut dese referiri la această renunțare - într-o scenă Cleese se
Monty Python () [Corola-website/Science/309765_a_311094]
-
prezentarea titlului secvenței și cântecului specific. În alte ocazii deschiderea rece a durat până la mijlocul spectacolului, prezentarea distribuției având loc doar atunci. Uneori Pitonii au încercat să inducă în eroare telespectatorii, rulând creditele finale la mijlocul emisiunii, de cele mai multe ori continuând gluma prin prezentarea logo-ului BBC, peste care Cleese va parodia secvențe ale unor prezentatori BBC. Într-un caz creditele finale au apărut imediat după prezentarea distribuției de la începutul emisiunii. Au experimentat de asemenea cu secvențele finale, trecând abrupt la altă
Monty Python () [Corola-website/Science/309765_a_311094]
-
pe care apoi le interpretau chiar ei. Astfel, într-o scenă în care era nevoie de o gospodină, unul dintre Pitoni apărea îmbrăcat de casă, cu un șorț, vorbind în „"falsetto"”. Deși asta accentua umorul, nu era în sine însăși gluma (efectul comic produs de schimbul de replici ar fi fost același și dacă rolul ar fi fost interpretat de către o femeie). În general, rolurile feminine au aparținut chiar unei femei - de regulă Carol Cleveland - numai atunci când situația cerea prezența unei
Monty Python () [Corola-website/Science/309765_a_311094]
-
Records, unde Pitonii și-au făcut înregistrările). Filmările au avut loc în Scoția, în special în jurul Doune Castle, Glen Coe și castelului privat Castle Stalker. Din cauza bugetului mic, în film nu s-au folosit cai. Asta a permis una dintre glumele filmului, deoarece de fiecare dată când cavalerii trebuiau să apară călărind maiestuos, personajele s-au prefăcut doar că sunt călare, în timp ce „pajii” lor loveau între ele jumătăți de nuci de cocos pentru a simula tropăitul cailor. Numele german al filmului
Monty Python () [Corola-website/Science/309765_a_311094]
-
apară călărind maiestuos, personajele s-au prefăcut doar că sunt călare, în timp ce „pajii” lor loveau între ele jumătăți de nuci de cocos pentru a simula tropăitul cailor. Numele german al filmului. „"Die Ritter der Kokosnuss"”, este chiar bazat pe această glumă, deoarece traducerea "ad litteram" este „Cavalerii nucii de cocos”. Armura de zale purtată de cavaleri era de fapt lână vopsită argintiu, în timp ce numeroasele castele văzute în film erau fie Castelul Doune, filmat din unghiuri diferite, fie modele de carton în
Monty Python () [Corola-website/Science/309765_a_311094]
-
accepta să se retragă. Una din preocupările timpurii ale lui Jones a fost găsirea unui format original pentru showul Pitonilor, și în primul rând Jones a fost cel care a dezvoltat stilul „flux al conștiinței”, care a dus la abandonarea glumei finale și a încurajat trecerea fluidă de la un sketch la altul - permițând umorului conceptual al echipei să „respire”. Jones a obiectat de asemenea împotriva folosirii filmului „sped-up”, muzicii prea emfatice, și stilului static al camerelor de filmat, și a început
Monty Python () [Corola-website/Science/309765_a_311094]
-
opera lui Idle, de multe ori fiind caracterizate de un subtil dublu înțeles, referințe sexuale și teme indecente - cea mai faimoasă este „"Nudge Nudge"”. a scris inițial „"Nudge, Nudge"” pentru Ronnie Barker, dar a fost respins fiindcă „"nu era nicio glumă în cuvinte"”. Chitarist competent, Idle a compus cele mai cunoscute cântece ale grupului, inclusiv „"Always Look on the Bright Side of Life"” („Privește mereu partea bună a vieții”) din actul de închidere al „Vieții lui Brian”, care a devenit o
Eric Idle () [Corola-website/Science/309847_a_311176]
-
schimbă drastic atunci cînd descoperă un carnet misterios pe jos, cunoscut ca ,Death Note" - Carnetul Morții. Instrucțiunile din acesta spun că numele omului scris în carnet va muri. Light este inițial sceptic de realitatea înscrisului, crezînd că este doar o glumă. Însă, după ce experimentează cu el și ucide doi infractori, este forțat să recunoască faptul că acel carnet are puterile prevăzute în el. După întîlnirea cu fostul deținător al său, un shinigami numit Ryuk, Light plănuește să devină ,(Dumne)Zeul unei
Light Yagami () [Corola-website/Science/309871_a_311200]
-
scriitor (romancier, eseist, dramaturg) și un diplomat francez. Dicționarele ne spun că localitatea Bellac „posedă o biserică din secolul al XII-lea - secolul al XIV-lea și că este patria lui ”. Jean, ca și La Fontaine, cum spunea el în glumă, s-a născut la 29 octombrie 1882, la Bellac, într-o familie modestă. Era fiul perceptorului"Léger Giraudoux" și a soției acestuia, "Anne", născută "Lacoste". La botez a primit numele de "Hippolyte-Jean". Originea modestă nu l-a împiedicat să facă
Jean Giraudoux () [Corola-website/Science/309979_a_311308]
-
insider-trading). Oricum, când Bud își verifică agenda zilnică de pe calculator în ziua în care se va întâlni cu Gekko (scenă ulterioară discuției despre acțiunile NASA), anul este trecut încă o dată ca anul 1985. În plus, deși personajul Marvin făcuse o glumă, NASA este o agenție guvernamentală și nu o companie tranzacționa bilă cu caracter public. În articolul său scris în cotidianul "New York Times", criticul de film Vincent Canby a apreciat interpretarea lui Michael Douglas ca fiind „cea mai amuzantă și mai
Wall Street (film) () [Corola-website/Science/309392_a_310721]
-
Pius al X-lea l-a sfătuit să renunțe la idee, măcar pentru o perioadă, și să se dedice apostolatului ca laic. Și-a desfășurat activitatea extraordinară în toată lumea, la București, Roma, Paris, Congo, Tokyo, Sidney, Buenos Aires... Mai târziu, în glumă, papa Papa Pius al XI-lea îl va numi „marele vagabond apostolic”. Devine astfel unul din pionierii apostolatului laical. Întors în țară, se dedică operelor de caritate și deschide primul dispensar gratuit Bethleem Mariae la București, pune bazele marelui spital
Vladimir Ghika () [Corola-website/Science/305068_a_306397]
-
de guvernare și în special Partidul Muncii într-o situație dificilă, exprimându-se multe opinii contrare numirii lui Lieberman ca ministru. Ministrul culturii, sportului, științei și tehnologiei, Ophir Pines-Paz a răspuns afirmând că ""un minister al afacerilor strategice este o glumă. Lieberman este el însuși o amenințare strategică"", declarând că "" Voi face tot ce îmi stă în putere pentru a preveni intrarea acestui partid în guvern"" . La data de 29 octombrie 2006, Comitetul Central al Partidului Muncii, totuși, a aprobat intrarea
Avigdor Lieberman () [Corola-website/Science/306123_a_307452]
-
român. Marin Iorda s-a născut la data de 1 septembrie 1901 în orașul București, având numele real de Marin Iordache. În anul 1914 devine colaborator al "Revistei copiilor și a tinerimii", editată de către C. G. Costaforu, trimițând poezii, povești, glume, anecdote și jocuri distractive. La această revistă colaborau pe atunci Elena Farago, I.C. Vissarion, Ion Pas, Victor Eftimiu și alții. După război, este angajat ca ilustrator și grafician în redacția "Revistei copiilor și a tinerimii". Alături de el s-au alăturat
Marin Iorda () [Corola-website/Science/306211_a_307540]
-
plătiți amenda vreo sută de găini. Și mai cât trebuie să dai avocatului! - A, domnule judecător, răspunse Pali într-un moment de relaxare simțind că procesul a fost inutil și absurd. Avocatului i-am dat rațe! era dispus să facă glume și plecă făcând din mână ca tot omul rămas păgubaș.“ Sunt în total 62 de schițe umoristice scrise într-un stil aparte, un stil caracteristic domnului Livius Lăpădat, presărat cu regionalisme și expresii caracteristice graiului sărcian. Povestirile se citesc ușor
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
când fața bisericească a fost catalogată ca turnător al Securității. ÎPS Pimen ar fi fost racolat de Securitate în 1975, pe când era la Mănăstirea Putna. El a declarat că nu va ataca decizia Curții de Apel și a spus, în glumă: „"Da, când am fost la Putna am omorât 100 de oameni și am băgat la pușcărie alți 1.000. Spun asta ca să fie mulțumiți cei de la CNSAS."” Totuși, ÎPS Pimen a contestat decizia și la Înalta Curte de Casație și
Editura Pimen Zainea () [Corola-website/Science/304821_a_306150]
-
de la canalul CBS la acea vreme caută un program care să revitalizeze emisiunile de Sâmbătă dimineața și el a organizat grupurile care au urmărit Hanna-Barbera și celelate studiori de animații. Rezultatul a fost, The Archie Show, bazat pe cartea cu glume pentru adolescenți a lui Bob Montana. Au avut succes și numerele muzicale The Archies difuzate în timpul fiecărui program (dintre care cel mai de succes a fost “Shugar , shugar”). Silverman a vrut să-și extindă succesul și i-a contactat pe
Scooby Doo () [Corola-website/Science/304848_a_306177]
-
Ion Oblemenco ca primar. Dar circul abia incepea. La balcon a aparut colonelul Cioflină (ajuns mai tîrziu ministru al apărării) care a anunțat că Nicolae Ceaușescu va veni în piață într-o Dacie roșie. Piața s-a umplut de rîsete, glume și bancuri. La o oră, a apărut în balconul prefecturii, generalul Roșu cu uniforma făcută praf. Tocmai venise în piață într-o ... Dacie roșie. S-a vorbit despre faptul că "armata e cu noi" și "Ceaușescu a fugit, nu mai
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
devenit un „atac militar motorizat” cu cele trei mașini ale armatei lui Pershing, ucigând câțiva rebeli mexicani, chiar de Patton însuși cu un Colt Pacemaker. Datorită succesului lui Patton și afinității lui pentru Colt Pacemaker, Patton l-a numit în glumă „bandito”-ul lui, Patton devenind faimos în toată SUA. La intrarea SUA în Primul Război Mondial, generalul-maior John Pershing l-a promovat pe Patton în rangul de căpitan. Patton i-a cerut lui Pershing să se înființeze un centru de
George S. Patton () [Corola-website/Science/306393_a_307722]
-
în care Frank Miller și artistul David Mazzucchelli au redefinit originile personajului. Scriitorul Alan Moore și artistul Brian Bolland au continuat această modă "întunecată" cu revista de 48 de pagini "One-Shot Batman: The Killing Joke ( Singura lovitură a lui Batman: Gluma ucigașă) ", în care Jokerul încearcă să îl înnebunească pe comisarul Gordon, o schilodește pe fata lui Gordon, Barbara, după care îl răpește pe comisar torturându-l atât fizic cât și psihic. Revistele cu Batman au atras foarte multă atenție în
Batman () [Corola-website/Science/306360_a_307689]
-
aceasta se face de către un comic, cu un microfon. Se practică în cluburi, colegii, săli de teatru, locații alternative - aproape oriunde există un public doritor și deschis la comedie. Comicul redă o serie de povești amuzante într-un ritm rapid, glume scurte (numite bit-uri) și one-liners (glume care au și pregătirea, și poanta în interiorul aceleiași fraze). Toate acestea constituie monologul, rutina sau act-ul. Unii comici folosesc recuzită, muzică sau elemente de iluzionism în spectacolele lor. Multe rutine de stand-up
Stand-up comedy () [Corola-website/Science/305927_a_307256]
-
un microfon. Se practică în cluburi, colegii, săli de teatru, locații alternative - aproape oriunde există un public doritor și deschis la comedie. Comicul redă o serie de povești amuzante într-un ritm rapid, glume scurte (numite bit-uri) și one-liners (glume care au și pregătirea, și poanta în interiorul aceleiași fraze). Toate acestea constituie monologul, rutina sau act-ul. Unii comici folosesc recuzită, muzică sau elemente de iluzionism în spectacolele lor. Multe rutine de stand-up sunt similare cu one-man show-urile, diferența
Stand-up comedy () [Corola-website/Science/305927_a_307256]
-
comicilor de la început erau priviți doar ca “spunători de bancuri” care încălzeau publicul în deschiderea spectacolului sau distrau mulțimea în timpul pauzelor. Să fii comic era considerat în principal un prim pas pentru a începe o carieră serioasă în show business. Glumele erau în general de un umor gros și (adeseori când nu erau transmise la radio sau televizor) moderat nerușinate, subiectele cuprinzând teme comice obișnuite (glume despre soacră, umor etnic etc.). Umorul “albastru” sau comedia care era considerată indecentă, era destul de
Stand-up comedy () [Corola-website/Science/305927_a_307256]
-
considerat în principal un prim pas pentru a începe o carieră serioasă în show business. Glumele erau în general de un umor gros și (adeseori când nu erau transmise la radio sau televizor) moderat nerușinate, subiectele cuprinzând teme comice obișnuite (glume despre soacră, umor etnic etc.). Umorul “albastru” sau comedia care era considerată indecentă, era destul de popular în multe cluburi de noapte, dar repertoriul “albastru” limita considerabil șansele comicului de a obține succesul veritabil. Inițiatorii genului stand-up comedy erau “maeștrii de
Stand-up comedy () [Corola-website/Science/305927_a_307256]
-
și Jack Benny a folosit ca material comic pentru aproape o decadă. Spre sfârșitul anilor ’50 și în anii ’60, o nouă generație de comici americani a început să exploreze subiectele politice, relațiile rasiale și umorul sexual. a alunecat de la glumele rapide și one-linere către monologuri, adesea cu umor negru și satiră ascuțită. Lenny Bruce a avut o influență foarte mare în împingerea limitărilor în ceea ce era considerat divertisment acceptabil (între comici, asemenea “rupere de bariere” datează cel puțin din vremea
Stand-up comedy () [Corola-website/Science/305927_a_307256]