10,667 matches
-
românești în domeniul ocupării forței de muncă - interviu cu dl Eugen Blaga Politicile publice pentru romi - Mariea Ionescu Politicile de ocupare și formare profesională - abordare comparativă a sistemului din România cu cele mai relevante modele în Europa - Eugen Blaga Violența intimă: „Femeia criminal”. Remodelări identitare - Mihai Micle Alcoolismul. Strategii și politici de profilaxie și combatere - Ioan Popoviciu, Ana Salomea Popoviciu Incidența alcoolismului în familiile copiilor de vârstă școlară medie din municipiul Iași - Octavian Driga, Viorel Robu HIV (SIDA) și alte infecții
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
2004 privind aprobarea Strategiei naționale pentru ocuparea forței de muncă 2004-2010, M.O. nr. 834/2004; Hotărârea Guvernului nr. 875/2005 pentru aprobarea Strategiei pe termen scurt și mediu pentru formarea profesională continuă 2005-2010, M.O. nr. 747/2005. Violența intimă: „Femeia criminal”. Remodelări identitare Drd. MIHAI MICLE, Institutul Național de Criminologie Identitate și identificare Rădăcinile violenței sunt foarte vechi. Violența a fost, probabil, dintotdeauna parte a experienței umane. Vechiul Testament începe, de fapt, cu un fratricid. Cain îl omoară pe Abel
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
de abuz, coexistând, în general, în aceeași relație: abuz fizic, psihologic, sexual, economic etc. Toate studiile privind teme atât de sensibile, cum este violența, întâmpină dificultăți în obținerea unei deschideri cât mai mari din partea subiecților care să faciliteze relatarea aspectelor intime ale vieții lor. Succesul va depinde în mare parte de modul în care sunt formulate și adresate întrebările, precum și de cât de confortabil din punct de vedere psihologic se simt subiecții în cursul interviului. Mai târziu, în relația intervievată-intervievator, intervin
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
fondul unei degradări psihice a inculpatei, are loc omorul. Victima este locatara (vecina) de la un etaj superior din același bloc: „Una de vreo 41 de ani, nu avea copii, nu a fost măritată niciodată, nu am avut cu aceasta relații intime, să ne spunem secrete...”. Concubinul lipsește o noapte de acasă: „Nu era nici o problemă, lipsea des, eram obișnuită, aproape nu mă mai interesa... mai îl goneam și eu...”. Acesta este văzut într-o dimineață de fata inculpatei în momentul în
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
-l primească acasă întrucât nu mai rezistă presiunilor la care este supus de concubină și copiii acesteia. Cedează rugăminților lui (latura sentimentală, respectul pe care inconștient i-l acorda) și-l primește în una din camere. Din acest moment universul intim al inculpatei, construit în cei patru ani, se „năruiește”, apar primele scandaluri, certuri, între ea și viitoarea victimă; „...ne băteam ca chiorii... eu munceam, el bea și vindea totul din casă, ducea la tuta de femeie...”. Această situație durează câțiva
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
dintre personaje și actori la dispute între două „tipuri pure” de actanți: unii% „negativi”, alții% „pozitivi”. Combinarea unei scheme cultural-valorice maniheiste și naturalizante (lupta Binelui și Răului, legea celui mai puternic, înfruntarea ca trăsătură a interacțiunii umane din zona interpersonală intimă - ceea ce vedem sistematic în schema narativă a serialelor americane difuzate și de televiziunile din România) - cu procedeul tehnic al filmării preferențiale în „plan apropiat” (deci asocierea dintre o anumită schemă narativă și anumite procedee de vizualizare), favorizează reprezentarea violenței și
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
actorul se forțează să integreze noi valori, care îi sugerează obiectivele și mijloacele unei acțiuni potrivite. Numărul total de valori care se potrivesc nu este infinit. Nu vor fi reținute decât acelea care oferă o soluție satisfăcătoare, care corespunde aspirațiilor intime ale actorului și care intră în acord cu cu alte valori ale siste-mului. În cazul unei societăți dornice să se modernizeze și să se dezvolte, sunt de luat în calcul valori ca inovația, spiritul între-prinzător sau progresul. În faza de
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
Protecția diplomaților, spre exemplu, a fost întotdeauna considerată ca un principiu intangibil. A fost totuși încălcat de Iran, când a reținut ostatici membrii ambasadei americane la Teheran, faptă ne-sancționată. De fapt, veritabila garanție a respectului valorilor universale este convingerea intimă a oamenilor: violarea lor este impardonabilă. Ce ar putea preveni, spre exemplu, votarea legilor xenofobe? Acestea ar fi perfect legale dacă deputații care le sprijină ar reuși să obțină majoritatea. Se întâmplă rar ca o valoare universală să fie întărită
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
receptate de celelalte trei simțuri) ceea ce se întâmplă, chiar dacă observația noastră este parțială și fugitivă. Dar, cel mai adesea, ne folosim de diferitele surse disponibile pentru a găsi în ele valorile căutate: presa, literatura, scrierile politice, operele doctrinare, publicitatea, jurnalele intime, memoriile, cântecele, imaginile, fotografiile, filmele, documentarele... Dacă toate acestea nu sunt de ajuns, găsim singuri propriile surse: interviurile-chestionar, sondajele de opinie, discuțiile libere, poveștile de viață... Putem chiar să facem experimente. Ce vrem să știm Ținând cont de ceea ce vrem
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
Lyon"), când cu blândețe, dacă interesele o cereau. Se pare că Fouché a fost mai degrabă un negator al va-lorilor. Dacă se consideră că valoarea sa structurantă este plăcerea puterii (și bogăția care poate deriva din aceasta), în viața intimă este un soț și un tată ireproșabil. Deci, care este adevărul? Care erau adevăratele sale valori motivante? Există o diferență semnificativă între interpretare și explicație. Când interpretăm, întrebarea care se pune este "cum" (cum trebuie să înțelegem sensul valorilor?). Când
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
de reacționează brusc la vederea unui văl, ca un taur în fața mantiei roșii a toreadorului? De ce pedepsește societatea noastră femeile care se acoperă, societate care acceptă în același timp imaginile cele mai degradante ale feminității, sexismul ostentativ, despuierea celor mai intime părți ale corpului? 3. Inversarea dorește să demonstreze inutilitatea unei situații preconizate, prin revers. Se propune, de exemplu, ca toți francezii să poarte bereta bască și să umble peste tot cu o pâine-baghetă sub braț, în locul interdicției (inversarea) de a
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
al tabuurilor sexuale, al închistărilor, al clasei politice. Este o contestare generală, o "silă" universală, o revoltă împotriva monotoniei vieții, a faimoasei rutine "servici-casă-somn". Dezvoltarea economică nu a dat un sens vieții. Formele democratice practicate nu au solicitat un sentiment intim al libertății. Dreptatea și egalitatea proclamate oficial contrazic realitatea. Forța civilizației occidentale a constat mereu în încercarea de a direcționa esențialul eforturilor sale către creștere, către stăpânirea naturii. Tocmai spiritul său prometeic a adus-o la apogeu și i-a
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
tinde să reducă individul la un factor de producție înlocuibil și "concediabil" dacă imperativele raționalității o cer. Atunci când sunt resimțite, contradicțiile creează tensiuni și devin surse de schimbare. A.2. Împlinirea personală Individualismul duce la căutarea împlinirii personale, a armoniei intime, la dorința de a se simți bine în propria piele. Această aspirație este conținută în noțiunea clasică a fericirii, dar îi accentuează aspectul personal. Dacă pentru a fi fericit trebuie să contribui și la fericirea altora, împlinirea personală semnifică dezvoltarea
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
imagine sub forma unui diagnostic; al doilea o va vedea în profunzime, în caracterul său unic, cu toate particularitățile care o fac "demnă de a fi iubită". Cunoașterea psihologului este impersonală, dar poate fi argumentată. Cea a îndrăgostitului este mai intimă, mai puternică, dar se poate baza pe o iluzie. Credința îl are ca obiect pe Dumnezeu, cuvântul Său, sensul vieții și al morții, al lumii de dincolo. Ea nu oferă același gen de certitudine ca știința, fondată pe observație și
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
cea a convingerii, adoptată deoarece a primit dovezi grăitoare. Aceste dovezi pot fi și imaginare, ca în cazul individului convins că a întâlni o pisică neagră aduce ghinion. Convingerea ne duce la certitudine, deoarece aceasta este bazată pe o convingere intimă. Capitolul 10 Criteriile unei judecăți "bune" Am afirmat deja insistent că evoluăm într-un domeniu al subiectivului. Iată motivul pentru care am puse între pa-ranteze adjectivul "bun". Totuși, nu trebuie să ne mulțumim doar cu acest stadiu. Exemplul persoanelor care
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
asupra ființei umane, a sensului și destinului acesteia, poate mai mult decât ne oferă ca posibilități de înțelegere psihologia și psihanaliza. Psihopatologia este o „întâlnire” unică cu persoana bolnavului psihic în intersubiectivitatea și interioritatea acestuia, o revelație a celor mai intime experiențe sufletești, dincolo de care descoperim sensurile cele mai adânci și poate ultime ale umanului, dar și drama sa cea mai profundă. * * * Această lucrare, concepută după un plan didactic ca tratat de studiu universitar, este rezultatul cercetărilor și al experiențelor clinice
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Autorul citat, a numit această metodă „comprehensiunea hermeneutică” (hermeneutisches Verstehen). Prin aceasta se urmărește înțelegerea sau aprehensiunea trăirilor interioare, într-un dublu sens: „de la sensul trăirii la persoană” și „de la persoană la sensul trăirii”. Ceea ce rămâne în final, este cunoașterea intimă a trăirilor concepute în interior, precum și înțelegerea „momentelor centrale” ale ființei umane (H. Tellenbach). În felul acesta imaginea și concepția despre om a lui W. Dilthay deschide pentru psihopatologie un câmp larg de interpretare și înțelegere a fenomenului psihic morbid
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
împreună” (Gemeinsamen) care urmărește stabilirea unei legături de „potrivire” (Zusammenpassen) în cadrul interior relației atmosferice. Rezultă de aici faptul că înainte de a se pune diagnosticul clinic, trebuie stabilită „relația atmosferică” dintre medic și bolnav, ca o „cunoaștere” sau ca o „simțire” intimă a bolnavului, a „ceea ce este el diferit” ca persoană umană în raport cu starea de normalitate. Important este că medicul care observă, face această judecată de valoare, raportând „impresia pe care i-o face bolnavul” pe de o parte la cunoștințele și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ajutor și a unor remedii ale acesteia. Comunicarea suferinței inaugurează actul medical. Ea stabilește întâlnirea dintre medic și bolnav. Din aceste considerente, suferința nu este echivalentă cu boala. Suferința reprezintă „situația” trăită de bolnav ca pe o stare particulară proprie, intimă a acestuia. Boala este rezultatul medicalizării suferinței de către medic. Suferința este interioară, pe când boala este suferința exteriorizată, obiectivată. Pe aceste considerente trebuie să discernem, dincolo de aspectul pur medical al bolii, și o dimensiune antropologică a acesteia (F. Laplantine). Psihologia medicală
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cursul stărilor de stres. Brissaud (1890) face distincția între anxietate ca reacție emoțională pură și angoasă care este o reacție emoțională cu o mare încărcătură somatică. Stările anxioase interesează, în mod egal și ființa morală, fiind trăite ca niște manifestări intime ale persoanei, pe când stările de angoasă, mult mai elementare, cu caracter periferic, sunt trăite în special în plan fizico-somatic. Din punct de vedere clinic, sindromul anxios este unul dintre elementele fundamentale ale psihopatologiei. H. Ey descrie următoarele forme de manifestare
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
naturii, definibil, descriptibil și clasificabil ca oricare alte componente ale physis-ului. Este un punct de vedere inaugurat de K. Linné și care poate fi urmărit până la E. Kraepelin. 6) Modelul conform științelor umane privește nebunia ca pe o experiență sufletească intimă, personală, a fiecărui bolnav psihic, ca pe un „fenomen psihic morbid” care se opune calitativ „normalității psihice”. Neavând un caracter material el scapă analizei empirice, putând fi cunoscut și analizat, înțeles prin metoda reflecției filozofice, în speță, prin analiza fenomenologică
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
tendințelor centrifuge în cazul bolilor funcționale și prevalența tendințelor centripete în cazul bolilor somatice (P. Schilder). Bolile funcționale, sine materia, în cazul cărora nu sunt decelate tulburări somatice lezionale, sunt expresia unor situații conflictuale interiorizate, raportate la problemele cele mai intime ale Eului individual. Este cazul nevrozelor, ipohondriei, isteriei, sindroamelor algice de cauză necunoscută și tulburărilor psihice. Adesea, simptomele lor sunt schimbări ale imaginii corporale sub formă de senzații sau reprezentări afirmate de bolnav, în aceste cazuri, „imaginea corporală” se constituie
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
urmările ei Sub semnul apărării statului și a ordinii de drept sunt instituite măsuri de reprimare. Acestea interzic libera inițiativă, gândirea independentă, conduitele individuale. Statul ideologic este cel care controlează totul, de la manifestările colective până la ultimele detalii ale vieții private, intime ale individului. Instituția terorii are la baza ei ca mecanism frica de vinovăție și pedeapsa. În societățile totalitare, fenomenul fricii sociale are un dublu sens: frica comunității social-umane de autoritate, iar, pe de altă parte, frica autorităților de masa populațională
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
așa cel puțin socotesc eu, fac obiectul altor arte decât arta povestită; și astfel, eu le cred numai niște ajutoare ale acesteia....“ (Cioculescu, Șerban: Caragialiana, Editura Albatros, București, 2003, p. 99) Cu siguranță, peisajul la Caragiale nu este o fuziune intimă între subiect și obiect. Scriitorul vede omul în societate, nu îl vede în natură, vede omul în interdependența sa socială, nu în interdependența sa cosmică. Își concentrează atenția asupra categoriilor sociale, distinge limbajul categorial, surprinde interesele antagonice, legăturile și conflictele
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
slugile lui, un șef al poliției, un ziarist de viitor, o tânără doritoare de mondenități, acestea sunt cele șapte personaje pe care autorul le mișcă în scenă, le face să prindă viață și le descoperă în resorturile lor cele mai intime. Astfel, negustorul jupân Dumitrache Titircă, poreclit „Titircă Inimărea“, proprietar și chiristigiu, căpitan în garda națională, este prezentat prin reacțiile sale violente, stârnite de atentatele la onoarea de familist, culmea mândriei sale. El este stăpânit de un orgoliu nemăsurat al proprietarului
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]