10,807 matches
-
cel mai mare grup sporadic finit simplu—„grupul monstru”—cu anumite funcții modulare, o componentă a analizei complexe clasice și teoria corzilor, o teorie ce intenționează să unifice descrierea multor fenomene fizice. Multe grupuri sunt și exemple de alte structuri matematice. În termeni de teoria categoriilor, ele sunt obiecte de grup într-o categorie, adică sunt obiecte (exemple de alte structuri matematice) care suferă unele transformări (numite morfisme) care mimează axiomele grupurilor. De exemplu, toate grupurile constituie o mulțime, deci un
Grup (matematică) () [Corola-website/Science/302726_a_304055]
-
corzilor, o teorie ce intenționează să unifice descrierea multor fenomene fizice. Multe grupuri sunt și exemple de alte structuri matematice. În termeni de teoria categoriilor, ele sunt obiecte de grup într-o categorie, adică sunt obiecte (exemple de alte structuri matematice) care suferă unele transformări (numite morfisme) care mimează axiomele grupurilor. De exemplu, toate grupurile constituie o mulțime, deci un grup este un obiect de grup din categoria mulțimilor. Unele spații topologice pot fi dotate cu o lege de compoziție de
Grup (matematică) () [Corola-website/Science/302726_a_304055]
-
pasionat al matematicilor și un bun pedagog. Alexandru Pantazi a urmat școala primară și liceul la Piatra Neamț, fiind totdeauna premiantul I al clasei. Chiar în clasa a II-a de liceu (anul 1908), a început să rezolve probleme din "Gazeta Matematică". După ce a ajuns în cursul superior de liceu, la secția reală, a devenit unul dintre cei mai asidui corespondenți ai "Gazetei Matematice". La terminarea liceului (1914) s-a înscris la Facultatea de Științe a Universității din București, secția Matematici. Din cauza
Alexandru Pantazi () [Corola-website/Science/302759_a_304088]
-
clasei. Chiar în clasa a II-a de liceu (anul 1908), a început să rezolve probleme din "Gazeta Matematică". După ce a ajuns în cursul superior de liceu, la secția reală, a devenit unul dintre cei mai asidui corespondenți ai "Gazetei Matematice". La terminarea liceului (1914) s-a înscris la Facultatea de Științe a Universității din București, secția Matematici. Din cauza războiului din 1916-1918, Pantazi a trebuit să-și întrerupă studiile, fiind mobilizat ca sublocotenent. După război, în 1920, și-a luat licența
Alexandru Pantazi () [Corola-website/Science/302759_a_304088]
-
un curs de Geometrie Superioară și un curs de Aplicații Geometrice ale Analizei (1938-1941). De asemenea, în anii 1946-1948 a fost profesor de Algebră și Analiză la Școala Superioară CFR. După 1929 Alexandru M. Pantazi a fost membru al "Gazetei Matematice", iar în anii 1942 și 1942 a făcut parte din delegația de conducere a acestei reviste. El a fost de asemenea membru al Societății Române de Științe, calitate în care a fost secretar și redactor al buletinului societății, iar în
Alexandru Pantazi () [Corola-website/Science/302759_a_304088]
-
(n. 15 aprilie 1886, Ploiești, d. 6 aprilie 1938, București) a fost un matematician român care a contribuit la dezvoltarea algebrei și teoria funcțiilor. A urmat cursul primar și liceul la Ploiești. Revista Gazeta Matematică i-a desăvârșit apoi, în cursul superior de liceu, gustul pentru matematici, căci el a fost un asiduu corespondent al acestei publicații. În ultima clasa de liceu l-a avut ca profesor de matematici pe Nicolae Abramescu, care își începea
Aurel Angelescu () [Corola-website/Science/302764_a_304093]
-
și-a luat doctoratul în matematici cu câțiva ani înaintea lui Abramescu. După terminarea liceului, Angelescu a plecat la Paris. Aici, la Sorbona, și-a luat licență în matematici, iar la 7 aprilie 1916 și-a luat doctoratul în științele matematice cu o teza având că subiect: „Sur leș polynômes généralisant leș polynômes de Legendre et d’Hermite et sur le calcul approché des intégrals multiples”. După ce și-a trecut teza de doctorat în matematici, Angelescu se întoarce în țară. La
Aurel Angelescu () [Corola-website/Science/302764_a_304093]
-
den Soziallismus" a lui , declanșează în epocă o dispută ideologică, intrată în economie sub numele de disputa asupra calculului economic în socialism sau, mai general ca disputa asupra economiei planificate central. Mises vorbește despre calculul economic - privit diferit de cel matematic - în termeni apriori, ca despre un calcul al eficienței, ce nu este posibil la nivelul unei colectivități, ci doar la nivelul individului. El considera că e imposibil să efectuezi un calcul economic riguros într-o economie planificată, deoarece determinarea de la
Ludwig von Mises () [Corola-website/Science/303310_a_304639]
-
și prezintă graficele fie pe un monitor încorporat, fie pe monitorul unui calculator. Aceste osciloscoape convertesc semnalele electrice analogice de măsurat într-o corespunzătoare reprezentare digitală și pot avea un număr suplimentar de funcții, între care: memorare de date, analiză matematică a semnalelor, tipărirea opțională a lor folosindu-se imprimante și salvarea lor prin memorare în format digital, ca fișier pe unități de memorie, cum este discul magnetic. Începând cu anii 1980 osciloscoapele digitale au devenit mai numeroase decît cele cu
Osciloscop () [Corola-website/Science/303384_a_304713]
-
din urmă ieșise dintre buturile porții. Acesta a fost unicul gol al meciului, consemnând-o pe Real învingătoare cu 1-0. Autogolul a fost decisiv atât pentru Steaua cât și pentru Real, întrucât în urma acestui rezultat Real Madrid s-a calificat matematic în optimile Ligii Campionilor în detrimentul Stelei care a pierdut orice șansă teoretică. După meci presa din România, dar și din străinătate a calificat acest gol drept „ridicol”, „absurd” sau „prostesc”. Poate evolua atât atacant (mai rar), cât și mijlocaș (preferabil
Bănel Nicoliță () [Corola-website/Science/302452_a_303781]
-
anterior. Recunoașterea electromagnetismului, adică a unității fenomenelor electrice și magnetice, li se datorează lui Hans Christian Ørsted și lui André-Marie Ampère în 1819-1820; Michael Faraday a inventat motorul electric în 1821, iar Georg Ohm a analizat din punct de vedere matematic circuitul electric în 1827. Electricitatea și magnetismul (și lumină) au fost legate definitiv între ele de către James Clerk Maxwell, în special în lucrarea sa „” din 1861 și 1862. Începutul secolului al XIX-lea a adus un progres rapid în domeniul
Electricitate () [Corola-website/Science/302842_a_304171]
-
pilă voltaică a fost descoperit de catre și la 1800, un proces cunoscut acum sub numele de electroliză. Munca lor a fost extinsă foarte mult de Michael Faraday în anul 1833. Curentul printr-o rezistență produce o încălzire localizată, efect studiat matematic de James Prescott Joule în 1840. Una dintre cele mai importante descoperiri legate de curent a fost făcută accidental de către Hans Christian Ørsted în 1820, când, în timp ce pregătea o prelegere, a observat cum curentul dintr-un fir perturbă acul unei
Electricitate () [Corola-website/Science/302842_a_304171]
-
propriu, ignorând celelalte culturi. Spengler a respins ideea că o cultură în curs de dezvoltare ar împrumuta sau integra sisteme sau valori din trecut, cel puțin nu în sensul în care acestea funcționau anterior. Spre exemplu, grecii au împrumutat concepte matematice de la egipteni, dar cu un sens transformat. Fiecare cultură a avut spațiul propriu de dezvoltare, iar cursul de dezvoltare pe care l-a urmat fiecare cultură a fost determinat de factori precum spațiul fizic, vecinii. Aceasta, împreună cu localizarea în timp
Oswald Spengler () [Corola-website/Science/302938_a_304267]
-
de același fel. Prin adăugirea în grav a unui tetracord identic se forma modul dorian. Fiecare mod avea încă două aspecte: a) "hipo" (prin adăugirea unui tetracord inferior b) "hiper" (prin adăugirea unui tetracord superior) Ritmul nu constituia o speculație matematică, ci se desprindea din metrica versului, si astfel piciorul metric al acestuia genera gruparea ritmica ce putea fi alcătuită din 2,4,8 timp ("piric, spondeu, dactil, anapest" etc.)sau din 3,6,9 timpi ("iamb, troheu, tribrah" etc.) Instrumentele
Istoria muzicii () [Corola-website/Science/302933_a_304262]
-
Criptarea cuantică este o abordare bazată pe fizica cuantică pentru a realiza comunicații securizate. Spre deosebire metodele de criptografie tradiționale, care folosesc diverse metode matematice pentru a împiedica interceptarea și decodificarea mesajului, criptarea cuantică se bazează pe legile fizicii în ceea ce privește transmiterea informației. Interceptarea poate fi văzută ca o măsurare a unui obiect fizic - în acest caz purtătorul de informatie. Folosind fenomene cuantice cum ar fi
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]
-
Aceasta este din cauza că măsurările efectuate asupra unui purtător cuantic îi modifică proprietățile și astfel rămân "urme" ale interceptării. O problemă centrală în criptografie este distribuirea cheilor. O soluție, aceea a criptografiei cu cheie publică, se bazează pe anumite probleme matematice complexe că timp de calcul (cum ar fi factorizarea numerelor întregi), pe când criptarea cuantică se bazează pe legile mecanicii cuantice. Dispozitivele care folosesc criptarea cuantică utilizează fotoni individuali, si se bazează fie pe principiul lui Heisenberg sau pe principiul legăturii
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]
-
Criptografia reprezintă o ramură a matematicii care se ocupă cu securizarea informației precum și cu autentificarea și restricționarea accesului într-un sistem informatic. În realizarea acestora se utilizează atât metode matematice (profitând, de exemplu, de dificultatea factorizării numerelor foarte mari), cât și metode de criptare cuantică. Termenul "criptografie" este compus din cuvintele de origine greacă κρυπτός "kryptós" (ascuns) și γράφειν "gráfein" (a scrie). Criptologia este considerată ca fiind cu adevărat o
Criptografie () [Corola-website/Science/302977_a_304306]
-
calculatoare, și în securitatea informatică în general. Nivelul prezent de securitate al multor tehnici criptografice moderne se bazează pe dificultatea unor anumite probleme computaționale, cum ar fi problema factorizării întregilor sau a calculului logaritmilor discreți. În multe cazuri, există demonstrații matematice care arată că unele tehnici criptografice sunt sigure "dacă" o anumită problemă computațională nu poate fi rezolvată eficient. Proiectanții de sisteme și algoritmi criptografici, pe lângă cunoașterea istoriei criptografiei, trebuie să ia în considerație în dezvoltarea proiectelor lor și posibilele dezvoltări
Criptografie () [Corola-website/Science/302977_a_304306]
-
să fie infirmate. Teorii mai noi, precum teoria stringurilor pot oferi idei promițătoare, dar încă trebuie să treacă prin același proces pentru a fi acceptate. Oamenii de știință niciodată nu pretind a fi în posesia adevărului absolut. Spre deosebire de o dovadă matematică, o teorie științifică dovedită este "întotdeauna " susceptibilă de a fi falsificată dacă apar noi dovezi. Chiar și cele mai de bază și fundamentale teorii se pot dovedi a fi imperfecte dacă observațiile noi sunt inconsistente cu ele. Mecanica newtoniană este
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
multe științe. Cea mai importantă funcție a matematicii în știință este rolul pe care îl joacă în exprimarea modelelor științifice. Procesele de observație și grupare a rezultatelor experimentelor, crearea de ipoteze și previziuni de cele mai multe ori au nevoie de modele matematice. Ramurile matematice cel mai des folosite în știință includ calculul și statistica, deși aproape orice ramură a matematicii are aplicații, chiar și domenii "pure" cum ar fi teoria numerelor și topologie. Matematică se întâlnește cel mai des în fizică, mai
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
Cea mai importantă funcție a matematicii în știință este rolul pe care îl joacă în exprimarea modelelor științifice. Procesele de observație și grupare a rezultatelor experimentelor, crearea de ipoteze și previziuni de cele mai multe ori au nevoie de modele matematice. Ramurile matematice cel mai des folosite în știință includ calculul și statistica, deși aproape orice ramură a matematicii are aplicații, chiar și domenii "pure" cum ar fi teoria numerelor și topologie. Matematică se întâlnește cel mai des în fizică, mai puțin în
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
cum ar fi teoria numerelor și topologie. Matematică se întâlnește cel mai des în fizică, mai puțin în chimie, biologie și unele științe sociale. Unii gânditori consideră matematicienii ca fiind oameni de știință, iar experimentele fizice ca neimportante iar dovezile matematice ca echivalente cu experimentele. Alții nu privesc matematica drept știință, întrucât nu necesită teste experimentale ale teoriilor și ipotezelor sale. În fiecare caz, faptul că matematica este o unealtă așa de utilă pentru descrierea universului este un aspect central al
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
este rar, dacă oamenii ar consuma mai mult din el în cazul în care ar fi gratis. Raritatea, notată cu S (din engleză scarcity) poate fi văzută ca o diferență între dorințele unei persoane (D) și posesiunile persoanei respective (P). Matematic aceasta poate fi exprimată ca: S = D - P. Dacă P > D, există o stare de raritate negativă, abundența. Pentru majoritatea oamenilor dorințele exced posesiunile și acest lucru poate fi un stimul pentru succesul material. Pentru alți oameni, dorința de posesiune
Raritate (economie) () [Corola-website/Science/299450_a_300779]
-
economice agregate (nivelul ratelor dobânzii, volumul total de producție, cheltuielile publice, masa monetară etc.). a apărut pentru prima dată la Conferința Econometrica petrecută la Oxford în septembrie 1936. Roy Harrod, John Hicks și James Meade au prezentat articole conținând modele matematice ale "Teoriei generale a folosirii mâinii de lucru, dobânzii și banilor" lui John Maynard Keynes. Mai tarziu Hicks a prezentat modelul său în "Mr. Keynes and the Classics: A Suggested Interpretation" sub denumirea de IS-LM . Deși chiar Hicks a recunoscut
Modelul IS-LM () [Corola-website/Science/299487_a_300816]
-
rata dobânzii care echilibrează piața bunurilor și serviciilor. Această piață se află în stare de echilibru atunci cand oferta agregata (volumul de productie fabricată într-o perioadă) este egală cu cererea agregata (suma cheltuielilor tuturor agenților economici planificate pentru această perioadă). Matematic, această condiție poate fi ilustrata prin următoarea egalitate: unde " C" reprezintă cheltuielile de consum, "I" -- cheltuielile de investiții, "G" -- cheltuielile bugetare (publice, guvernamentale) și "NX" -- exportul net (diferența dintre valoarea exporturilor și importurilor). Denumirea IS este istorică (engl. "Investment-Savings" -- investiții-economii
Modelul IS-LM () [Corola-website/Science/299487_a_300816]