9,760 matches
-
naștere ți-ai dori? continuă Noura. — O să nasc În apă, cu flori de lotus și masaj tailandez, spun mîndră. — Minunat! Noura notează ceva pe listă. — Deci să zicem că, la modul ideal, ai dori o naștere activă? — Ăă... Mă imaginez plutind Într-o piscină caldă și plăcută, Înconjurată de flori de lotus și de o melodie liniștitoare În fundal, poate și cu un cocteil În mînă. Nu, cred că o să fie mai degrabă una destul de pasivă. — Îți dorești o naștere... pasivă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Pentru unul sau doi, ar fi însemnat să-i gândesc pe toți la fel. Ar fi fost de nesuportat și nu făceam detectivistică la ore. Mi-am spus că prefer să "avantajez" unul, neștiut, decât să-mi las suspiciunea să plutească asupra tuturor. Întotdeauna mi-am spus că la școală vii cu altfel de gânduri decât într-o uzină, unde planurile tehnice de creștere a calității produselor primează... Tot acel ofițer care a plecat din Securitate în 1985, deci de peste 20
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
ai citit. Acesta reiau din amintire spunea că singura viață care merită trăită, adevarata viață este literatura 1. Imediat după 30 de ani, când firesc nu mai credeam, am avut revelația întâlnirii Soniei. Nu mai puteam să merg pe stradă. Pluteam. Am făcut eforturi imense să o ajut să nu se îndepărteze de modelul după care credeam că a fost creată. În România amară și cenușie a anilor '80 mi se părea un dar infinit apariția neașteptată a Soniei. Să nu
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
de respectivul incident. Și, așa pentru istorie, mai trebuie spus că CTP a venit la conducerea CRP în 2004, la moartea lui Dumitru Tinu, iar jocurile reale! cu publicitatea de stat fuseseră deja făcute. În ce privește afirmațiile despre "Ziua", care oricum plutesc în aer, iar unii le-au făcut deja, nu pot să nu le pun (și) în contextul conflictului tot mai aprig dintre cele două ziare care durează de mai multe luni. Nu știu în ce măsură aceste conflicte publice sunt partea vizibilă
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Desperado e o vreme amenințată. El scoate de prin buzunarele narațiunii ori ale discursului liric o cronologie contorsionată, răsturnată, confuză. Eroinele lui Doris Lessing cad în patru labe, îmbrâncite de istorisire în acest prezent năucitor. Eroii lui Ishiguro se trezesc plutind în gol, într-un prezent care le devorează ființa, îi neagă, îi destramă. Lanark al lui Alasdair Gray descoperă că i-a venit vremea să moară. Profesorul de istorie al lui Graham Swift încetează să mai fie profesor. Eroii lui
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
viitorului Întoarcerea la personaj Eroii Fluxului conștiinței aveau o aură (afectivă, meditativă). Autorul construia o stare de spirit, nu un destin, în ciuda faptului că realul îi copleșea personajele. Ordinea realului era confuză, pentru că moderniștii au desființat regula cronologiei, drept care incidentele pluteau, își pierduseră greutatea, gravitația, sensul narativ în construcția intrigii. Clarissa Dalloway, de pildă, amesteca "amintiri și dorințe" (cum numea T.S. Eliot sindromul, în The Waste Land): ea lucra cu un trecut imens, un prezent minimal și un viitor perceput doar
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o amintire livrescă, o tradiție contrazisă de mileniul trei. De ce trăiește eroul Desperado, atunci, dacă ce va fi e deja amintire? Probabil că el tinde spre un nou tip de poveste, în care timpul a explodat, trecutul, prezentul și viitorul plutesc în vid, se combină și se recombină. Gravitația romanescă nevoia de un viitor confirmat de autorul însuși a pierit. Rămâne ca autorul să găsească o alternativă la tradiția basmului, să descopere o un mod de narare care să înlocuiască tradiționalul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
inevitabil descoperit și târât afară din ascunzătoare. Ar fi interesant dacă lumea "ar fi o imensă bibliotecă publică, în care n-ar putea nimeni să citească nimic", se gândește Philip. Autobiografia lui Chatterton, narațiune la persoana întâia, e atașantă. Totul plutește într-un abur de superficialitate. Ne simțim în prezența unei maniere molipsitoare (falsul). Charles exclamă, "jumătate din poezia veacului al otsprezecelea a fost probabil scrisă de el", este "cel mai mare poet din istorie!", dar nu ajunge la sufletul nostru
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a o citi, și încheie prin a afirma: Nu mai am nevoie să deschid vechile cărți. Am ascultat muzica. Propozițiunea vrea să spună că ne-a ținut de mână câtă vreme căutam o ieșire din labirintul romanului English Music: am plutit printre sentimente și idei și am poposit pe pajiștea veșnic verde a sensibilității autorului. E o experiență memorabilă. Am fost în tovărășia unui artist ce practică toate artele, o ființă de aici și de dincolo deopotrivă; am gustat din harul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Îi spune lui Mathew, care e îngrozit, că nu există case bântuite, "doar ființe bântuite". Nu ne e dat să aflăm dacă și Clement Harcombe e o astfel de ființă bântuită. Peste micul lui grup de adepți, peste fiul lui, plutesc singurătatea și frica. Clement nu e descifrat niciodată, el rămâne un mister în viață, dar și după aceea. Tim învață de la tatăl lui că lumea cea mare, lumea cealaltă, e o lume a iubirii. Clement îl întreabă pe Tim dacă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nu spune nimic pe șleau, cartea mai e construită și pe o neliniște profundă, din cauza căreia fiecare poem pare o luptă temerară și dârză cu balaurii. Poetul e la "biroul la care lucrează zi și noapte". Viața trupului, iubirile lui, plutesc ca un nor în jurul unui corp inert, priponit de cealaltă parte a hârtiei. Semnele așternute prin scris descriu progresul societăților omenești către acel maelstrom al sexului... (piatra...) precum și sentimentul că o rămâne trupul în urma vorbelor lui (subiectul este cel care
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
poet retractil, nu vrea cu niciun chip să fie cel care dă cu piatra ori face legea. Cititorul singur trebuie să decidă. Poetul nu poate dicta înțelesul, deși el e cel care îl sădește. Între sensul poemului și al lecturii plutește un nor de incertitudine. Ezitant și precaut, Alan Brownjohn are totuși ceva important de spus. Limpezimea lui ascunde un labirint de idei. Lectorul le descoperă tocmai când crede că s-a pierdut în incertitudini. El descoperă esența poeziei lui Brownjohn
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și lăsăm loc gol între Noi patru. Mergem unde trebuie să ne ducem. Am visat oare această scenă ireală, Pădurea de o sută de acri unde până și bufnița clipea Iar măgarul vorbea? Unde sunt în patul meu Curat, dar plutim cu toții, cu brațele împletite, Deasupra ei? Tata merge înaintea Mea, ca o specie stranie, aproape Dispărută, și cu spaimă trec câmpul În urma lui, către moarte. La capătul fiecărui volum al lui Szirtes se ivește aceeași întrebare: Unde alegem să trăim
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
faptul că n-am izbutit ce mi-am pus în gând. LV. Poezia ta se clădește pe sensiblitate. Privești și notezi. Nu te confesezi. Îți manevrezi cititorul, îl faci să-ți exploreze imaginația. Poezia ta e un covor fermecat care plutește deasupra planetei. Ai vocația omului universal din Renaștere (poate așa se explică faptul că scrii și pictezi). Cum e să fii poetul a două spații simultan? GS. De câte ori nu i-am invidiat pe poeții care scriu în spațiul în care
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
are tăcerea". Chiar asta și ești, un poet mut, a cărui însingurare e o experiență inedită pentru lector... GS. Ai perfectă dreptate și mă înfioară ce spui. Sentimentul meu este că "eul" meu, cât sunt eu de conștient de el, plutește peste toate, detașat. Ființa mea fizică e departe de a lăsa această impresie, dar mai cred că ceea ce am devenit interfața e un proces intelectual. Fiindcă sunt așa de nesigur pe substanța mea, mă feresc să fac o poveste din
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
XI-lea se indică felul în care se poate obține un ac magnetic prin frecarea unui ac de fier de o piatră magnetică. De asemenea, sunt descrise diferite dispozitive pentru orientare: acul magnetic este fie așezat pe un suport care plutește, fie suspendat de un fir, fie pivotează pe un ax. Utilizarea acului magnetic în navigație este menționată în scris pentru prima dată într-o lucrare din anul 1119, dar cu siguranță utilizarea practică datează dintr-o perioadă mult mai veche
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
acestor noi descoperiri se încearcă imaginarea unor modele de atomi. Astfel: ·Jean Perrin, în 1902, vede atomul ca un sistem solar în miniatură; ·Joseph John Thomson, în 1904, își imaginează atomul ca o sferă de electricitate pozitivă în care electronii plutesc; ·Hantaro Nagaoka, în 1904, susține că atomul este identic cu planeta Saturn în care miezul greu atrage particulele mai ușoare care alcătuiesc inelul înconjurator. Aceste modele nu au avut succes, deoarece din teoria lui James Maxwell (1831-1879) rezulta că electronii
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
000 de compuși, din care 65 000 cu utilizări curente. Tabelul periodic al lui Mendeleev s-a înscris în eforturile de clasificare a elementelor depuse în anii 1860, reprezentând o încununare a acestora. La acea vreme ideea sistematizării elementelor chimice plutea în aer. Chimistul german Lothar Meyer, care a făcut o clasificare similară cu a lui Mendeleev la șase luni după acesta, împarte uneori cu acesta meritul descoperirii, la fel ca și Alexandre-Emile Beguyer de Chancourtois. Dar claritatea explicației, precum și capacitatea
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
de altele, fără a cerceta natura acestor forțe. Enumeră totuși două cauze posibile ale acestei tendințe: a) acțiunea corpurilor care se caută reciproc, b) acțiunea eterului, a aerului sau a oricărui alt mediu, care împinge unul spre altul corpurile ce plutesc în el. Nu insistă asupra căutării cauzei, pentru că ar însemna să elaboreze ipoteze care nu au legătură fermă cu fenomenele, ori o asemenea atitudine nu-și are locul în filosofia experimentală. Interesul lui Newton este canalizat nu spre natura sau
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
pocăiască în pustiu. După ce și-a terminat merindele, s-a hrănit cu ierburile deșertului, s-a adăpostit în grote, s-a acoperit cu Cuvântul Domnului, în nădejdea mântuirii. I-a cerut monahului s-o împărtășească, el a zărit-o ca plutind deasupra apelor. A găsit-o moartă, a îngropat-o și a plâns-o alături de leul care-l ajutase s-o îngroape. De atunci, Zosima a pomenit-o în rugăciunile lui. Pelaghia este o cunoscută actriță din Antiochia și se numea
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
muntelui, Maestrul de Go, Lacul, Descoperirea frumuseții, Frumusețe și întristare, Frumoasele adormite, Kyoto sau tinerii îndrăgostiți din străvechiul oraș imperial. Ca și celelalte opere, Țara zăpezilor, publicată în anul 1948, excelează prin crearea unei atmosfere picturale în care seninătatea contemplării plutește deasupra existenței banale pe care autorul o stilizează cu eleganță și finețe. Shimamura, literat, eseist, preocupat de arta dansului, obosit de agitația metropolei nipone, Tokio, merge frecvent să se relaxeze într-un han cu apă termală, în ținutul muntos în
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
propriei voci, de o simplitate aparentă, dar scoțând la lumină nervurile unei fine cizelări. Semnul eleat al începuturilor atice aruncă din când în când la suprafață mari izbucniri de lavă vulcanică, zgura pietrificată a unor impetuoase trăiri. O aură mitică plutește peste lucruri și ființe, dând strălucire și fosforescență sensurilor cuvintelor, care se deschid spre lumea nevăzută a ființei și pe care poetul știe să le capteze în materialitatea sonoră a stanțelor: „Șoptite săbii, recele nețărm!/ Memoria nocturnă pietate./ Stinse surâsuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
vegetație, de câteva hectare, atingând deasupra nivelului mării înălțimea de 40 m în mijlocul ei. În pofida numelui antic, roca are o culoare cenușie. Este înconjurată de cununa de spumă albă a valurilor care se sparg de stâncile din jur, iar deasupră-i pluteau fără îndoială, ca și astăzi, stoluri de pescăruși albi. Mai mult, templul din blocuri șlefuite de calcar alb reflecta neîndoielnic lumina ce-l învăluia, transformîndu-l într-un adevărat far. De aici și supranumele antic de "Insula strălucitoare", pe care i-
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
mei au ales să ne mutăm chiar aici?! Fereastra dormitorului meu, era situată exact cu vedere la aceasta misterioasă și întunecată pădure. De câțiva ani buni, de când locuim aici, după ora unu, noapte de noapte puteam zări o lumină ce plutea deasupra pădurii, schimbându-și culoarea oră de oră, iar în zori dispărea. Într-o noapte stăteam chiar în fața geamului întrebându-mă de unde și ce anume face să "răsară" această luminiță strălucitoare. Așadar, marea mea curiozitate m-a scos din casă
Sfera by Roşca Ştefania () [Corola-publishinghouse/Science/91764_a_93588]
-
reactionează cu apa nu trebuie, deasemenea, aruncate în chiuvetă. Reziduurile de lichide volatile -eterul, benzina și sulfura de carbon, care nu se amestecă cu apa, nu se aruncă în chiuvetă; acestea ramân mai mult în țeava de scurgere a chiuvetei, plutind la suprafața apei (dacă sunt mai ușoare decât apa) sau invers, aglomerându-se în partea de jos a sifonului (când sunt mai grele decât apa). Deasemenea nu trebuie aruncate resturi de săruri de argint precum și resturile de iod ori compuși
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]